KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2339 2340 2341 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

când doarme... și Suze... Ia stai... Dau repede peste cele cu Suze care-i dă să sugă lui Ernie, în chiloți. Adevărul e că și-a cumpărat o bluză specială pentru alăptat dintr-un catalog, care promitea „discreție și accesibilitate, acasă și în public“. Dar s-a enervat atât de tare cu porcăria aia de fermoar ascuns, că a aruncat-o după numai o zi. Și uite! Asta-i ziua când l-am adus acasă! Luke se așază la masă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
catalog, care promitea „discreție și accesibilitate, acasă și în public“. Dar s-a enervat atât de tare cu porcăria aia de fermoar ascuns, că a aruncat-o după numai o zi. Și uite! Asta-i ziua când l-am adus acasă! Luke se așază la masă și se uită la poze, cu o expresie ciudată pe față. — Pare... cât se poate de fericită, spune. — Păi e, răspund. Îl adoră pur și simplu. Chiar și atunci când urlă. — Par deja extrem de legați unul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
telefon, spun, remarcând pe masă un nou catalog de la Pottery Barn. N-ar fi rău să mă înregistrez și acolo. Cu cine vorbesc? — Sunt Garson Low, de la Low and Associates. Încremenesc pe loc. Garson Low în persoană? Și mă sună acasă? — Îmi cer scuze că vă sun atât de devreme, îmi spune. — Nu, nici o problemă! spun, înviorându-mă subit și dând repede una în ușă cu piciorul să se închidă, ca să nu mă audă Luke. Vă mulțumesc că mă sunați. Slavă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ghicit, spun veselă. — Arăți mult mai relaxată de la un timp, spune Christina pe un ton aprobator. Se vede treaba că ți-a priit vacanța. Și faptul că ți-ai văzut mama... că ai mai văzut ce se mai întâmplă pe acasă... Da, a fost... frumos! — Noua ta atitudine mi se pare de admirat. Christina ia o gură de cafea. Abia dacă ai pomenit o dată sau de două ori despre nuntă, de când te-ai întors! Ce zic eu, adevărul e că parcă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mea. Poate că adevărul e că nu pot rezolva asta singură, mă gândesc, prăbușindu-mă în scaun. Poate că am nevoie de ajutor. De mașini de pompieri și de echipe de intervenție. Sau, poate, doar de Luke. Cincisprezece Când ajung acasă, sunt surprinzător de calmă. Aproape ușurată, aș putea să spun. Am încercat tot ce a fost cu putință - și acum am ajuns la capătul puterilor. Nu mai am ce face, trebuie să îi mărturisesc totul lui Luke. O să fie șocat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
te lucrează pe la spate, după care o șterge în Elveția? Dar ce... de ce ai... zic șovăitoare. S-a întâmplat ceva? — O tâmpenie. Clatină din cap. Azi am dat din întâmplare peste o chestie. Inspiră adânc. M-am dus la ea acasă să iau niște documente pentru Fundație. Și nu știu de ce - poate din cauza pozelor cu Ernie și cu Suze pe care mi le-ai arătat azi-dimineață. Ridică privirea spre mine. Nu știu cum, m-am trezit căutând în biroul ei fotografii mai vechi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
liberă. Și totuși. Luke, să se îmbolnăvească? El nu se îmbolnăvește niciodată. Și nu face jogging niciodată. Ce se întâmplă? Vorbisem cu Erin să mergem să bem ceva împreună după serviciu, dar mă scuz și mă grăbesc să mă întorc acasă. Când ajung, nu e aprinsă nici o lumină, și o clipă cred că Luke nu e aici. Însă pe urmă îl văd stând la masă în întuneric, îmbrăcat în pantaloni de trening și un tricou vechi, cu mâneci lungi. În fine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
le-a murit câinele. Șaisprezece S-a cam îngroșat gluma. Luke nu s-a dus la muncă de mai mult de-o săptămână. Nici nu s-a mai bărbierit. Tot pleacă și rătăcește Dumnezeu știe pe unde și nu ajunge acasă decât dimineața în zori, de regulă afumat. Și ieri, când am venit de la slujbă, am descoperit că-și dăduse toți pantofii de pomană. Mă simt complet neajutorată. Nimic din ce fac nu are nici un rezultat. I-am făcut supă hrănitoare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
trebuit niciodată să renunțe la asta. (Politică? Nu l-am auzit în viața mea spunând așa ceva.) Pe urmă zice că niciodată nu și-a dorit nimic altceva decât să fie tată, hai să facem șase copii și el o să stea acasă să aibă grijă de ei. Între timp, secretara lui sună în fiecare zi să vadă dacă Luke se simte mai bine, iar eu trebuie să inventez din ce în ce mai multe detalii aberante și tenebroase. Practic, numai ciumă n-a avut până la ora

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
deja pagină cu subiectul ăsta pe internet. (Și, sinceră să fiu, la ora asta nu e zi fără trei sticluțe de vodcă, așa că nu mai am mult până acolo.) Nu am liniște nici măcar o clipă. Nu mă pot relaxa nici măcar acasă. Mi se pare că pereții apartamentului mă sufocă. În fiecare cameră, de-a lungul pereților sunt înșirate cutii uriașe de carton, puse una peste alta. Mami îmi trimite cam cincizeci de faxuri pe zi, Robyn a început să vină pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Mă uit la ea surprinsă. Ce anume am avea de discutat despre el? Ai... vorbit cu el? Cât am fost în Elveția, am primit mai multe mesaje destul de neliniștitoare de la el. Și ieri am primit o scrisoare. M-am întors acasă imediat. — Și ce zicea în scrisoare? — Acum mă duc să mă întâlnesc cu el, spune Elinor, ignorându-mă. Și aș fi foarte fericită dacă ai fi de acord să mă însoțești. — Serios? Dar el unde e? — Tocmai am vorbit cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Elinor, ignorându-mă. Și aș fi foarte fericită dacă ai fi de acord să mă însoțești. — Serios? Dar el unde e? — Tocmai am vorbit cu Michael Ellis. S-a dus dimineață să-l caute și l-a găsit la mine acasă. Acolo mă duc. Se pare că Luke ține neapărat să vorbească cu mine. Se oprește. Dar am vrut să discut cu tine mai întâi, Rebecca. — Cu mine? De ce? Înainte ca ea să poată răspunde, din Tiffany iese un grup de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Ei... OK, zic după o pauză. Poate că asta n-a fost numai vina ta. Însă nu asta e problema cea mai importantă. Nu ăsta e motivul pentru care e supărat Luke. Acum câteva zile, s-a dus la tine acasă, să caute niște fotografii de familie. Și nu a găsit absolut nici una. A găsit, în schimb, niște scrisori de-ale tatălui lui. Și acolo a citit totul despre modul în care l-ai respins cu înverșunare cât era copil. Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cu ochii în tavan, cu un sentiment foarte neplăcut. Ceva nu e în regulă aici. Dar nu-mi dau seama ce anume. La suprafață, totul e perfect. Elinor a ieșit definitiv din viața lui Luke. Ne putem căsători la mine acasă. Nu mai trebuie să-mi fac griji în legătură cu Robyn. Nu mai trebuie să-mi fac griji în legătură cu nimic. E ca și cum o bilă uriașă de bowling ar fi intrat brusc în viața mea și ar fi măturat din calea ei toate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
știu, îmi pare rău că am câștigat. Da, OK, am obținut tot ce-am vrut. Luke i-a spus lui Elinor tot ce-avea pe suflet, o s-o plătească pe tipa care ne-a organizat nunta, putem să facem nunta acasă... Pe de o parte, totul e extraordinar. Însă, pe de altă parte... — Care altă parte? zice Suze. Nu mai e nici o altă parte! — Ba da. Cel puțin... așa cred eu. Încep să-mi ronțăi o unghie, absentă. Suze, îmi fac

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
OK, Suze, fii atentă, spun. Doar... ascultă-mă. Nu am de gând să mai fac nici o prostie. M-am gândit foarte foarte bine și mi-a venit ideea asta absolut genială... La ora nouă a doua zi dimineață mă aflu acasă la Elinor. M-am îmbrăcat cu foarte mare grijă, cu cel mai elegant sacou de in gen trimis-diplomatic-special-al-Națiunilor-Unite și m-am încălțat cu cei mai etern-clasici-pașnici pantofi cu toc rotund. Deși nu sunt deloc sigură că Elinor va aprecia tot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Bună! Ce faci? — Becky Bloomwood! exclamă el. Măi să fie! Becky Bloomwood se mărită! Ai trecut testul ăla până la urmă? — Îhm... da. În cele din urmă. — Cine-ar fi crezut? Clatină din cap, minunându-se. În fiecare zi când ajungeam acasă după ora cu tine, îi ziceam nevesti-mii: „Dacă fata aia își ia carnetul, înseamnă că sunt cel mai bun instructor din univers“. Și pe urmă, firește, când a fost să fie și... — Ei, oricum... Examinatorul mi-a zis atunci că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546

Nichifor Crainic, Emil Cioran, Nicolae Iorga etc., așa cum am văzut mai sus), cetățenii de rând din anii ’90 percep și ei „toleranța” românilor ca pe un viciu. Prin ospitalitate, „noi” Încercăm să-i facem pe „ei” să se simtă „ca acasă”. De aceea, antropologii sunt Îndreptățiți să considere că rolul ospitalității „este integrarea străinului În lumea socială a gazdei [...] Ospitalitate și ostilitate sunt astfel fața și reversul aceleiași medalii. Faptul este sugerat prin originea comună a termenilor hospes («oaspete») și hostis

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
plăceri ale soldaților și ofițerilor germani din timpul celui de-al doilea război mondial era să taie - câteodată cu baioneta ! - bărbile și perciunii purtați de Ostjuden. Ei Își făceau fotografii În această postură eroică, pentru a le trimite, cu mândrie, acasă. Așa au supraviețuit până În zilele noastre astfel de mărturii vizuale <endnote id="(vezi 198, II, p. 169 ; 687, p. 55 ; 135, p. 228)"/>. Alteori, evreilor polonezi li se ardeau pur și simplu bărbile și perciunii rituali <endnote id="(784, p.

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
al XVIII-lea. Pe seama lui se pune un slogan social care, În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, a devenit uzual și În cercurile „iluminiștilor” evrei (maskilim) din estul Europei : „Fii om [ca toți ceilalți] pe stradă și evreu acasă” <endnote id="(123, p. 845 ; 199, p. 135)"/>. Pe lângă Îmbrăcămintea tradițională, barba și perciunii rituali ai evreului erau semne sigure și rapide de identificare etnică. Ele au fost folosite ca mărci identitare, nu numai În iconografia creștină, ci și În

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
plin cu apă de isvor, care se află acolo. În această apă, care trebuie să fie caldă, se cufundă de trei ori și rămâne atâta timp sub apă, până ce apa rămâne nemișcată deasupra capului ei. Ieșind ea din apă, merge acasă condusă de vreo femeie. [Vinerea] după-amiază se duc casnicii separați după gen, Întâi bărbații și apoi femeile, la feredeu de se scaldă. Apoi se Îmbracă toți În albituri curate și-n veșminte de sărbătoare [...]. În baia micfa trebuie să se

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
face cu o unguroaică, a rămas probabil uimit și scandalizat de nemaipomenitele lucruri pe care ea i le-a arătat, obișnuite Într-un mediu urban, dar care nu erau 112 Imaginea evreului În cultura română cunoscute În mediul țărănesc de acasă” <endnote id="(746, p. 218)"/>. O glumă a naționaliștilor șovini din România spune multe : „Afară cu ungurii din țară, ca să ne rămână nouă unguroaicele”. În Europa și mai ales În Balcani, surplusul de sexualitate și senzualitate este asociat În mod

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
un tablou idilic zugrăvit de un publicist român În 1885 : „Fata de jidan la 14 ani este femeie În toată puterea cuvântului și În stare să ție casa. Este totdeauna la treabă, n’are gândul adunărilor, primblărelor, jocurilor. Sărbătorele stă acasă, se odihnește, ascultă pe tat-său citind Biblia ; pe când agera româncă are gândurile la sărbători, petreceri, jocuri, care de care s’o Învârtească mai pe sus, s-o strângă În brațe și la piept și s’o joace mai de

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
În spațiul cultural românesc, cred că avem de-a face fie cu un Împrumut, Înregistrat la granița de contact dintre comunitatea creștină catolică (Galiția) și cea ortodoxă (Bucovina), fie cu un transfer - operat de autorul vest-european - al clișeului bine-cunoscut de acasă (Franța) Într-un spațiu cultural străin (Moldova). În schimb, În Europa de Răsărit, același tip de mentalitate (conform căreia evreul ar fi un agent periculos, care Încearcă să distrugă creștinătatea) a impus o altă legendă : otrăvirea băuturilor de către cârciumarul evreu

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
În toată firea : la 8 ani este negustor și a dat faliment, el nu știe jocuri, nebunii, nu-l vezi cu mingea, cu arșice, zmeu, păsărele, el nici să stea toată ziua pe drumuri [precum copilul român], să vie sara acasă zicând că vine de la școală și că-l doare capul de Învățătură, iar nu că era să-și rupă gâtul pe gheață sau să se Înece la scăldat, rămânând repetent, pe când jidănașul este premiant” <endnote id=" (735)"/>. În fine, Moses

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]