67,494 matches
-
Într-adevăr s-au schimbat? Și au fost oameni fericiți... Înțelegeți? Pentru că ei s-au gândit că sunt pionerii socialismului... E altă chestiune cât a ținut, cât a durat... În ultimele trei luni mai aveau loc bătăi? Nu. Nu. Îmi amintesc că ne-am pregătit să sărbătorim 23 august și cei care au avut talent au scris poezii, și pe urmă au organizat o scenetă... Dar vreau să spun ceva despre trei băieți care au fost băgați odată În cameră. Asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dacă au existat probleme de comunicare În timpul demascărilor? Da. Au fost. Au fost, cum să nu? Și câteodată... (zâmbește - n.n.) sau de mai multe ori, după o bătaie serioasă, a fost chemat Liciniu Blaga acolo ca să traducă Întrebările și Îmi amintesc că el mi-a spus: „Te rog să vorbești mai rar”... ca să Înțeleagă (râde - n.n.). Ați simțit că ați fost tratat altfel pe considerentul acesta? Sau ați avut de suferit În plus pentru faptul că nu se Înțelegeau cu dumneavoastră
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Legionarii erau În prim-plan, iar, dacă cu noi s-au purtat mai ușor, asta a ieșit din cauză că noi În nici un fel de caz nu puteam să fim legionari. Dar bandiți, da... (râde - n.n.) Povestiți, vă rog, dacă vă mai amintiți episodul cu Alexandru Munteanu... A fost deschiderea - asta e foarte important -, pentru că unii spun așa, că a fost la Închidere. Nu. Eu Îmi amintesc așa, că la deschidere a fost. A venit prim-gardianul cu doi gardieni, ca de obicei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu puteam să fim legionari. Dar bandiți, da... (râde - n.n.) Povestiți, vă rog, dacă vă mai amintiți episodul cu Alexandru Munteanu... A fost deschiderea - asta e foarte important -, pentru că unii spun așa, că a fost la Închidere. Nu. Eu Îmi amintesc așa, că la deschidere a fost. A venit prim-gardianul cu doi gardieni, ca de obicei. Cu ciocanul de lemn a bătut În gratii, pe urmă șeful de cameră a raportat câți suntem, prim-gardianul a notat și chiar a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foarte interesant, și așa pot să vă spun, că a venit un fel de scurt-circuit În tot sistemul de reeducare, pentru că nici Juberian, nici Stănescu n-a știut ce trebuie să facă În acest caz. Atâta a spus, că-mi amintesc bine: „Mă, netărăule, când te-am bătut noaptea pe tine?”. Atât. No. „O să vezi!” Am așteptat să văd că ce urmează acuma? Și ne-am gândit că acuma trebuie să vie directoru’ ca să Îl pună la punct. Dar peste un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Gherla ați fost eliberat? Din Gherla, da. Și am venit la părinții mei și, după ce m-am prezentat la Miliție, am primit buletin nou și cu ștampilă: D.O. - domiciliu obligatoriu În Cluj (râde - n.n.). Dar nu pot să Îmi amintesc dacă șase luni sau zece luni am avut... D.O. Cum v-ați refăcut viața după ce ați ieșit din Închisoare? Nici nu m-am gândit să mă prezint la universitate. Închipuiți-vă, eram În ’53, Înainte de moartea lui Stalin cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și care-i adevărul... Totuși, deasupra noastră plana teama că ajungem iară Înapoi la Gherla sau În altă parte... Mai erau și alți reeducați pe acolo? Erau. De exemplu, Găbureac, sau Armeanu, de care v-am spus, Regman... Vă mai amintiți cum a fost momentul eliberării? Știați că urmează să fiți eliberați? Da, că Înaintea noastră o plecat un alt lot... I-o strâns și i-o dus, și când ne-o venit nouă rândul, În ianuarie ’53, tot așa o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vă serviți, și, când o trece, n-om mai fuma și gata”. Da’ de unde! Ne-o trimes din fabrică țigări de ne-o ajuns și pe drum când am vinit acasă, cu Iacob Cimpoca. Cum a fost eliberarea, vă mai amintiți? Toată noaptea am jucat table cu Cimpoca. Și Îi zic: „Mă’, Iacob, acuma dacă ne culcăm vine masa, ne stricăm somnul, mai bine ne culcăm după ce mâncăm”. Zis și făcut. Și el, din vârful patului, zice către mine: „Auzi, măi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gătat? Și io vă mulțumesc. Și nu vi le-am spus toate, că Îs tare multe, pe cuvânt vă spun. Dacă stăm de vorbă o săptămână și să știți că nu termin, dacă o iau amănunțit, că de toate-mi amintesc... Victor Poptc "Victor Pop" S-a născut pe 18 mai 1929, În satul Hotoan, județul Satu Mare. Naționalitatea: română. Religia: greco-catolică. Studii: liceale. A fost arestat pe 6 februarie 1957 și condamnat la 25 de ani de detenție. A executat pedeapsa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acasă, și până atunci l-o băgat la bucătărie. Și-apoi o lucrat prostește acolo, și-așa a venit de slab acasă că nu l-o cunoscut mama. Și nici nu s-o mai Îngrășat dup-aia. Ce vă mai amintiți despre reeducarea de la Gherla? Și-n Gherla o fost, numai că noi n-am apucat-o. La camera 101 o fost. Teroare mare o fost, asta-i tot... D-apoi am povestit cu băieți care-o fost la Pitești, cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcut raport și i-o dat 25. Zicea: „Eu nu mă umilesc În fața lor, orice s-ar Întâmpla”... Tare hotărât era Victor ăsta, și de-aia o și fost considerat recalcitrant. O murit și el săracu’, așa subit. Vă mai amintiți cum era de sărbători În Închisoare? În ’58, În ziua de Paști, Încă n-o fost rebeliunea, la ora 5 dimineața, până când n-o sunat deșteptarea, tătă lumea o fost În geamuri, pe partea de către curte și de partea de către
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Gherlei, care-i acolea imediat după pușcărie, de la șoseauă, am văzut pe geam cum o ieșit lumea afară din Mintiu, și femei În cămașă de noapte, să vadă... O fost o mare cântare... O fost foarte interesant atunci. Vă mai amintiți când v-ați eliberat din Închisoare? Da. Prin aprilie ’64... Și când ne-o dat foaia de eliberare ne-o spus că n-avem voie să spunem unde am fost, cum o fost, ce-o fost. Atâta mi-o spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că ăla ar fi umblat cu afișe. Copiii au găsit În tramvai niște afișe anticomuniste făcute cu rigla. Și cu tramvaiul ăla, domnule, mai mergea și dirigintele lor, și a căzut patalamaua pe ăla și l-au arestat... Vă mai amintiți cum Îl chema pe cel care vă ancheta la Uranus? La Uranus, pe anchetator Îl chema Constantin Voicu, cred că era locotenent-major... A fost prieten, coleg de cameră cu vecinu’ ăsta al meu din copilărie, Gică Badea, care a lucrat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
despre un moment emoționant care s-a petrecut la Uranus... Intrase o muscă acolo Într-o celulă, că greu era să intre ceva... Și am spus: „Las-o, mă, că e singurul nostru contact cu realitatea. Lasă, musca asta Îmi amintește de libertate”... Mai aveam și noi În felul ăsta contact cu realitatea... că altfel mai mergeam doar În țarcul ăsta, câte o jumate de oră pe săptămână, la aer. Ne scotea În cerc, n-aveai voie să ridici ochii... mergeam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zile am tras de ele... De bătut ne-a bătut Manea, un nenorocit, un țigan din Jilava, care era plutonier-major. Am stat În celulă la Jilava În condițiile ălea teribile de Înfometare și de teroare și de nesiguranță... Vă mai amintiți cum ați fost dus la Salcia? Ne-a Îmbarcat Într-o noapte Într-un tren. Mulți spuneau: „Domnule, ne duce În Siberia!”. Alții spuneau că ne duce În Bărăgan... Erau geamurile toate vopsite, n-auzeai nimic În gările ălea prin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la coadă să-ți aștepți porția de bătaie până la 12 noaptea... și la 5 dimineața se dădea deșteptarea. Erai și bătut, și neodihnit, vai de capu’ tău, și nevinovat de cele mai multe ori. Dintre gardieni sau comandanți de cine vă mai amintiți? Comandantul ăla de la Luciu-Giurgeni, de pe „Gironde”, Îmi scapă numele acuma, era mutat disciplinar de la Aiud... Era un țigan nenorocit, domne! Da’ ce-am pățit eu odată acolo la soia... Povesteam despre atrocitățile din Jilava și n-am văzut caraliu’ În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Își urmează afacerile lor/ Nebănuind cam câtă jale rămâne În urma rușilor./ Acum sunt liber, dar mi-apare atât de obsesivă Balta/ Cu Înfometata ei teroare, cum nici n-a fost pe lume-o alta.” Ce colegi de detenție vă mai amintiți? În lot era unu’, Filip Dumitru, care venise exmatriculat de la cinematografie, că făcuse niște porcării, și l-am Întâlnit la Închisoare după aia și i-am zis: „Bine, măi, nenorocitule, ai dat declarație despre mine că am zis eu așa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
văzut, mă, că s-a ales praful de el!”. Știi? Adică Dumnezeu este o slugă, este un instrument care ascultă de tine? Și pentru asta se uita cu ciudă la mine, și nici nu mă mai lua În seamă... Ați amintit de un coleg, Korpas, care s-a Întors din Germania. Da, el a fost și la Dachau, unde a fost și lagărul, și a fost acolo bucătar... A fost atât de naiv că, atunci când a fost decretul cu repatrierea, el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el și Îmi vorbea mult despre Nietzsche, pe care-l adora, și Îmi spunea povești din lumea mare... El a fost la Gherla și după aia a venit la Salcia. Și la Salcia a fost cu mine În pat. Îmi amintesc că păstrase În colțul zeghei o inimă de creion chimic și o cărpuliță din asta, și a făcut pe ea pătrățele de șah. Și din miezul ăla de pâine cu săpun și cu vârful lingurii am modelat niște piese de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
moment dat am fost surprins În gara Râmnicu Vâlcea dă polițiști, care rămăseseră tot ăia dă pă timpu’ nostru, și arestat. La Râmnicu Vâlcea, șefu’ Siguranței era un anume șNicolaeț Filip, dă meserie ospătar, din Călimănești. Ar fi bine de amintit faptul că În acea perioadă prefect al județului și prim-secretar era un preot, Pătrășcoiu. Deși Patriarhia a susținut că ei n-au avut mare amestec În treburile ăstea, prefectul, și cel care a ordonat și arestările În acea perioadă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ei acolo, la Jilava... Cum era regimul penitenciar la Jilava? Prost. N-aveai voie să vorbești, n-aveai voie să faci nimic. Regimul cam așa a fost În toate Închisorile, să știți. La Jilava cât ați stat? Nu-mi mai amintesc. De ce să spun... Câteva luni... Despre Galați ce puteți să-mi spuneți? Același regim era și acolo. Ei Își făceau programul lor dă teroare prin demoralizarea deținutului, prin lipsa de alimentație... La Galați am stat cam un an, după care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăsta. Eu așa am făcut... Nu trebuia să vorbești, nu aveai voie să stai pă pat Între anumite ore, În special ziua, până au făcut ei macaralele alea care să ridice paturile pă laterale... Stăteai obligatoriu În picioare... Vă mai amintiți nume de gardieni de la Periprava? Gardienii... era destul de greu să-i știi, și mai ales acum, după atâta timp... Știu doar că la Periprava era unu’, Ioanițescu sau Ioanițiu, dup-aci din județu’ Argeș. Era foarte sever. În rest, nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe masă și pe un scaun... și te bătea la tălpi până Îți zdruncina creierii În cap. Așa... Plus cu picioarele, cu palmele, cu pumnii, cu ce nemereau. Absolut cu ce nemereau... La proces cum a fost? Ce vă mai amintiți? După terminarea anchetei ni s-a făcut un dosar de trimitere În judecată și În noaptea de 10 spre 11 aprilie 1959 ne-au suit Într-o dubă și ne-au adus la Râmnicu Vâlcea. Când am ajuns, ne-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cân’ am ajuns acasă, mi-a spus: „Bă, io nu mi-am dat seama că e de la tine”... A ținut-o pe birou vreo cinci-șase zile scrisoarea. Dacă dădea cineva de ea... era nenorocire. Când au Început eliberările? Vă mai amintiți? În decembrie ’63 a venit un decret, primu’ ordin de eliberare... da’ puțini a eliberat atunci. Nu știu... vreo 60 de inși au plecat. Eu aflasăm de ordin, că mi-a spus și mie un brigadier. Așa mai aflam și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a turnat mama cositor... (râde - n.n.) Eram copchil atuncea când a venit rușii... Și au dormit noaptea acolo, că se cazau, și țin minte că tăiau oi și avea cazan și mirosea a oaie fiartă... Mergea bucătăria... Ce vă mai amintiți despre anii instaurării comunismului? Când au venit comuniștii prima oară aici, În Suraia? În ’47-’48, cam așa a fost... Îl țin minte pe Vasile, Dumitru Morar a fost, Costică Florea. Erau În legătură cu CAP-ul comunist, că ei conduceau. Noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]