59,329 matches
-
fugă și ei la București cu caii, dar Nilă s-a Întors, spre dezamăgirea lui Paraschiv; nu s-a Îndurat să-l lase În drum pe tatăl său, tocmai atunci când avea mai mare nevoie de cai și căruță. Având un comportament de-a dreptul revoltător față de toți cei ai casei, chiar un comportament violent de cele mai multe ori, nemaiînțelegându-se cu nimeni, Într-o dimineață devreme, Moromete ia un par și Își cotonogește feciorii Într-un moment de enervare supremă, momentul reprezentând
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
spre dezamăgirea lui Paraschiv; nu s-a Îndurat să-l lase În drum pe tatăl său, tocmai atunci când avea mai mare nevoie de cai și căruță. Având un comportament de-a dreptul revoltător față de toți cei ai casei, chiar un comportament violent de cele mai multe ori, nemaiînțelegându-se cu nimeni, Într-o dimineață devreme, Moromete ia un par și Își cotonogește feciorii Într-un moment de enervare supremă, momentul reprezentând, oarecum, punctul culminant al acțiunii primului volum. După acest moment, Moromete a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ușor de la un subiect la altul, până ajunge la indignarea generală, provocată de grădina „țigăncilor”. Dar nimic din toate acestea nu prefigurează misterioasa aventură a eroului, iar hotărârea de a se Întoarce după partituri este justificată logic. Abia după ce coboară, comportamentul său marchează o schimbare. Căldura, motiv care străbate Întreaga nuvelă, afectează gesturile lui Gavrilescu și memoria: „Gavrilescule, șopti, atenție! Ce parcă ai Începe să Îmbătrânești. Te ramolești, Îți pierzi memoria.” Pe acest fond, apărea amintirea iubitei de la Charlotenburg, un leitmotiv
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că nu va putea rezista mult, se va sufoca. Încercă să țipe, dar gâtlejul Îi era uscat, lemnos, și sunetele păreau Înecate În pâslă.”( 34) Episodul al patrulea. Reîntors din lumea În care evadase, Gavrilescu găsește aceeași căldură de la Început. Comportamentul lui este neschimbat și este obsedat de timpul concret. Încearcă să lege conversații În tramvai despre căldură, despre colonelul Lawrence caare „a fost lovit ca o sabie” de căldură, „arșița Arabiei”. Dovezile ieșirii din timp se adună, dar Gavrilescu nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
trează coerența existenței eroului În cele două planuri ale nuvelei, este deosebită. Acțiunea se structurează În jurul existenței personajului care, „fire de artist”, confundă mereu lucrurile, trecând inconștient dintr-un plan În altul. Gavrilescu este caracterizat prin câteva trăsături definitorii ale comportamentului său: este locvace, distrat, curios, politicos peste măsură. Portretul păstrează numai liniile caracterologice, fără indicii privind Înfățișarea fizică. Pentru o asemenea viziune narativă, un personaj purtat de rațiune nu și-ar fi găsit locul. Pe parcursul acțiunii, gesturile eroului Întăresc progresiv
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se repetă În integralitate, fără ca cineva să-și pună vreodată problema că așa nu e bine, și nu e bine, pentru că, genetic vorbind, aceasta este boala de care suferă acest popor. Cine poate fi socotit vinovat? Interesant este că acest comportament, pe de o parte, stârnește comicul, iar pe de altă parte, stârnește o cumplită amărăciune. I. L. Caragiale era conștient că acest aspect al creației sale dramatice și a creației În proză este relevant. SURSELE COMICULUI În „O SCRISOARE PIERDUTĂ” de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
socială. Dezvoltarea socială a început să apară ca preocupare la toate nivelurile: internațional (Uniunea Europeană prezintă o tentativă remarcabilă de dezvoltare economică și socială europeană programată), național („tranziția” reprezintă o experiență cu totul nouă), regional, sectorial (sănătate, învățământ), comunitar, schimbarea unor comportamente (consum de droguri, HIV). Acumularea experienței în varietatea programelor de dezvoltare socială a dus la conturarea unor tentative de teoretizare. În acest context, grupul nostru de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române și Facultatea de Sociologie și Asistență
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
miniere: Valea Jiului, de exemplu); - Condiții naturale/sociale care afectează advers colectivitățile/condiția umană: catastrofele naturale, dar și riscul unor asemenea catastrofe (problema preîntâmpinării catastrofelor posibile); războaie, conflicte sociale majore - între grupuri etnice; boli cum este SIDA, cancerul sau bolile cardiovasculare; - Comportamente individuale și colective care afectează advers celelalte persoane -criminalitatea, violența, discriminarea; - Proasta fucționare a unor instituții: corupția, ineficiența; - Deficit de capacități individuale și colective de acțiune - educație scăzută, indisciplină de muncă, capital social scăzut; - Deficitul capacităților instituțiilor responsabile de a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
democrație, respectul demnității umane, oportunități egale, coeziune socială, egalitate; - Apariția unor oportunități de dezvoltare - integrarea în Uniunea Europeană, apariția pentru o firmă a unor noi piețe. Problemele sociale și dezvoltarea socială Dinamica sistemelor sociale poate fi, în mare măsură, explicată prin comportamentul față de problemele sociale. Societatea poate să își ignore problemele, intrând progresiv în criză, să adopte soluții cu efecte negative, potențial dezastruoase, să oscileze între abordarea unei soluții și ignorarea ei sau să adopte soluții suficient de eficient. În societățile tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
s-au canalizat spre responsabilitaea PSD, deși discursul lui Băsescu nu pare să fi oferit un program pozitiv foarte atractiv. El a oferit mai degrabă o atitudine: promisiunea luptei împotriva corupției, a unei schimbări nedefinite și, în special, afișarea unui comportament dinamic și hotărât. Nu programul și nici obiectivele propuse - lupta împotriva corupției și reconsiderarea sistemului de pensii - au constituit cauza schimbării atitudinilor electorale, ci promisiunea unor acțiuni de schimbare, deși echipa care urma să vină nu prezenta o vizibilitate pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
preevaluarea lor. În această fază, inevitabil, cristalizarea dezvoltării sociale ca obiectiv a pus imediat problema modalității de atingere a acestuia - soluții/strategii de acțiune. Cazul sociologiei românești este sugestiv pentru această fază. Inițial, căutarea soluției la problema socială a fost comportamentul tipic de căutare a soluției pe schema „problemei cu soluție unică”. Reforma, ca mijloc de atingerea a obiectivului dezvoltării, a fost centrată pe formularea soluțiilor care s-au prefigurat a fi utilizabile. Este tipică perioada anilor ’90 a tranziției în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
modernizare: disputa asupra „formelor fără fond” Generația pașoptistă conferă conceptului de dezvoltare sensul de modernizare, adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Proiectul revoluționar pașoptist. Primul efort deliberat al întemeietorilor sociologiei românești - generația pașoptistă - de a edifica un model al dezvoltării societății românești ca proces de modernizare este cuprins în programul revoluției de la 1848 („Proclamația de la Islaz” și „Dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
răspuns la întrebări provocatoare care fie incriminau, fie susțineau eforturile pionierilor modernizării. Interogațiile cele mai frecvente priveau definirea căii de modernizare practicate de elita pașoptistă: poate fi considerată această modernizare ca o dezvoltare „normală”, adică de la fond (practici sociale, deprinderi, comportamente) spre forme (instituții, principii), sau o cale „artificială”, de la forme spre fond? Alte întrebări vizau identificarea și evaluarea noilor structuri și instituții moderne cu prioritate în termeni de rezultate de succes ale proceselor de dezvoltare sau de patologii ale schimbărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltării sociale a societății românești și de a formula strategii de dezvoltare autentice ale acesteia. Esența problemei dezvoltării sociale a societății românești este definită în termenii decalajului dintre psihologia (sufletul) poporului român și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale și tehnologii. Constantin Rădulescu-Motru a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată, politicianism, falsă europenizare versus europenizare autentică, individualism subiectiv (capricios) versus individualism constructiv, pseudocultură
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fost raportată la acțiunea morală (ca semn al salvării): munca stăruitoare, vrednicia, atitudinea ascetică în consum devin valori centrale tocmai grație sistemului religios care le-a putut promova. Iată maximele din cadrul acestui sistem spiritual (precizând că ele au trecut asupra comportamentului noii clase întreprinzătoare din Japonia): - gândește-te întotdeauna la protecția divină; - nu neglija activitatea și hărnicia; - fii temperat în fața luxului fără profit; - nu juca jocuri de noroc; - ia mai puțin, nu te întinde la mai mult” (So, 1990, p. 44
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
proprietatea privată asupra capitalului și a muncii. În variantele sale teoretice, capitalismul depinde în mod esențial de instituțiile proprietății și ale pieței. A doua paradigmă își are originea în lucrările lui Max Weber și consideră capitalismul ca un ansamblu de comportamente determinate cultural. În aceste variante, capitalismul depinde în mod esențial de un grup special de oameni, întreprinzătorii capitaliști, a căror existență era considerată de Schumpeter (1968) capitală pentru succesul sistemului. Ambele teorii își au originea în cercetări efectuate în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bazată pe piață este incompatibilă cu „cultura tradițională”; 2) sărăcia și lipsa creșterii sunt cauzate de cultură și de norme din interiorul comunității care reduc motivația mobilității și a spiritului antreprenorial; 3) oamenii trebuie să fie reeducați pentru a accepta comportamente „moderne” (acumulare individuală, atitudine pozitivă față de risc, mobilitate geografică etc). Un alt mod al economiștilor și al practicienilor industriei de dezvoltare de a privi cultura, este că aceasta e o variabilă reziduală. Avem, astfel, de-a face cu „cultura neacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale grupurilor de descendență. Cu alte cuvinte, dacă un membru al unui grup are ceva resurse, atunci au toți. Agențiile de ajutor au ignorat însă acest mod de funcționare a grupului, intepretând stocarea hranei de către liderii grupurilor ca fiind un comportament de „capturare de către elită” a unor resurse ale grupului, reducând, astfel, cultura grupului la o problemă de corupție. Din cauza faptului că resursele au fost împărțite de grupurile „vulnerabile” cu seniorii/managerii lineajului, asociațiile de ajutor nu au putut aprecia cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Grupuri care nu ar trebui ajutate de stat (Percepția politicilor sociale și sărăcie subiectivă, 1998) Studiile au identificat patru tipuri de cauze percepute ale sărăciei: blamarea victimei (săracul este vinovat și situația în care se află e un rezultat al comportamentului său), neșansa individuală (sărăcia e cauzată de lipsa de noroc a persoanei), structura socială (săracii sunt victime ale injustiției sociale și ale modului în care este structurată societatea) și neșansa socială (sărăcia e un fenomen normal în societățile moderne, care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tipuri de acțiuni prin care încrederea și capitalul social relațional pot fi menținute, revigorate sau încurajate să fie create. Prima modalitate este acțiunea asupra celor cinci variabile macrosociale: legislația simplă, transparentă, persistentă în timp și necontradictorie asigură coerența normativă; acuratețea comportamentului clasei politice, hotărârea Guvernului și acțiunile acestora fără ezitări asigură reprezentarea socială că Guvernul știe ce vrea, contribuind la stabilitatea ordinii sociale; pluralismul și libertatea presei, precum și monitorizarea continuă a opiniei publice prin sondaje de opinie sprijină transparența organizării sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
clasei politice, hotărârea Guvernului și acțiunile acestora fără ezitări asigură reprezentarea socială că Guvernul știe ce vrea, contribuind la stabilitatea ordinii sociale; pluralismul și libertatea presei, precum și monitorizarea continuă a opiniei publice prin sondaje de opinie sprijină transparența organizării sociale; comportamentul celor care intră în contact direct cu publicul (funcționari, asistente medicale, preoți, profesori) este extrem de important pentru perceperea mediului social ca familiar; în fine, justiția neșovăielnică contribuie și ea la stabilirea unui climat al încrederii. În al doilea rând, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1989), care se plasează pe poziții paradigmatice opuse. Palmaresul metodologic al culturalismului este însă puțin convingător: a fost acuzat de idealism sau de exces de metafizică (Alexander, Smith, 1993), iar rezultatele empirice au subliniat mai degrabă contradicțiile dintre atitudini și comportamente sau incapacitatea de a stabili ordinea cauzării între acestea (McAdam, McCarthy, Zald, 1988). S-a remarcat adesea că participarea socială - indiferent dacă este politică sau voluntară - e mai puternică printre membri clasei mijlocii. Studii precum cele ale lui McClleland (1976
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
niciodată modul în care mi-am organizat activitatea viitoare. Î: Dar ce ne puteți spune despre așa-numitele obișnuințe sănătoase: grija pentru bunul comun, solidaritatea sau compasiunea? R: Am stat prea puțin cu ei ca să îmi poată influența mentalitatea și comportamentul. Am știut întotdeauna ce cale să alegă singur, fără sfaturi. (Lider) Justificarea acțiunii sau a nonacțiunii este specifică în cele trei categorii. Implicarea e justificată, în primul rând, prin supunere la normă, în timp ce abținerea de la contribuția la bunul colectiv este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
discursuri structurate printr-o determinare structurală a justificărilor, care epitomizează grade diverse de integrare și presiune comunitară. Sinteză: Un model multinivel al leadership-ului și al activismului în acțiunea comunitară Activismul nu poate fi înțeles doar ca trăsătură individuală ori în calitate de comportament determinat de forțe implacabile care acționează la nivel mare. În plus, când înțelegem opțiunile individuale privind acțiunea sau nonacțiunea, oamenii trebuie percepuți atât în calitate de victime ale contingențelor, cât și în calitate de agenți. În această secțiune propun un model multi-nivel al variației
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltarea economică a societății (standardul de viață al individului) are cea mai mare influență, de peste 50%, asupra sănătății acestuia, urmează materialul genetic moștenit, stilul de viață adoptat și factorii de mediu (obiceiuri de alimentație, exerciții fizice, stres, condiții de muncă, comportament de prevenire și tratare a problemelor de sănătate, consum de tutun, alcool, droguri etc.), precum și nivelul de educație al individului și, în cele din urmă, serviciile medicale intervin doar cu o pondere de 15-20%. O analiză pertinentă de către factorii de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]