95,170 matches
-
lui Napoleon al III-lea“ prin care Școala de Medicină din București este recunoscută a fi de același rang cu cele franceze, din domeniu). În ochii „rosettești“ ai Elenei Cuza, «potoliți, inexpresivi, aidoma unor cărbuni stinși», dar, câteodată, și cu priviri oțelit-de-strălucitoare (ca atunci când Davilla îi vorbește „frumoasei doamne“ valahe, Elena, nu despre „obsesia-i de a nu putea să aibă copii cu Alecu / Alexandru“, ori despre „tratamentul parizian de fertilizare ce durează câteva luni“, ci despre posibila înălțare a lui
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
se pare că ne și auzim Unde e magică limită? Nisipul viscolește în jurul nostru Secundele se surpa Cad unele-ntr-altele Cineva întoarce clepsidra. Chiar e adevărat că la tine e soare? Sunt tu ori ești eu Cea care atinge acum cu privirea Un geam sau ceva asemănător? (Oglinzi, coautor Valentina Teclici, Editura Oscar Prinț, București, 2013) IS IT YOU OR ME ? Is it you or me Sitting at the window of no resemblance? Starlings come în the morning And drink rain from
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de VIOLETA IONESCU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374450_a_375779]
-
superficială mă îndrept spre farul stins al prezentului e simplu: aprind o lumânare și privesc dansul flăcării prin ea pe mine prin mine pasul orbului prin pasul orbului viața mai târziu, pe banca de piatră spre care numai treptele ridică privirea împotriva împiedicării genunchiul își așterne rotunjimea înroșită de atâta rugă în van cerșeala orbului lasă mereu o treaptă încă neatinsă agață răsăritului cozorocul șepcii în care capul omului șade lejer pentru o nouă încercare în copca gândurilor există teama de
TEAMA DE VID de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374484_a_375813]
-
șterge urmele, fără drept de recurs,/ viitoare bătăi de inimă,/ în ritm diferit, vieți trăite în număr egal de pulsuri”. În finalul poemului, avem îndemnul poetei de a ne asuma experiența noastră particulară de viețuitor: “Învinge-ți tristețea, ridică-ți privirea,/ timpul e singurul dar ce-ți aparține,/ iubind acum vei înțelege Cerul și Infernul!” Irina Lucia Mihalca nu e o visătoare solitară, nu e singură în luntre, căci își asumă comuniunea, e mereu însoțită, gramatical, de persoana a II-a
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
o sferă de cristal./ Aici trăim în lumea umbrelor.” Remarc în poemele din volumul “Dincolo de luntrea visului”, expresii stilistice relevante pentru anvergura sa poetică: “vuetul veșniciei”, “centură de timpuri prin spațiu”, “clepsidra visului unui alt vis”, “ochiul dintre lumi”, “vitraliul privirii”, “țesătura inimii topite”... Iar numeroase construcții sintactice extrase din context par, dacă nu cumva chiar sunt, conciziuni memorabile, sentințe aforistice: “Trandafirul luminii nu înflorește în somn”. (“Povestea celor o mie de vieți și o nouă viață”); “Stăpânește, Omule/ fiara din
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
Să înfrunte micul ger Și de-aceea stau stingher Și privesc apa-nghețată. Deodată, din poiată Iese țanțoș, fără veste, Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
îi sensibilizeze: „ V-am cântat din fluier și n-ați jucat, v-am cântat de jale și n-ați plâns”. Marele nostru Domn și Mântuitor Isus Hristos plânge și în ziua de astăzi pentru fiecare dintre noi care nu își ridică privirea spre cer să caute pe Dumnezeu mai întâi și care nu vede că despărțit de El nu poate face nimic trainic și binecuvântat pe acest pământ. Domnul Isus este acum Împărat și Domn în ceruri, stând pe tron împreună cu Tatăl
PLANSUL DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374502_a_375831]
-
visat la facerea lumii ,atunci când a rostit :,,Să fie lumină !"... Știu , eu sunt de vină pentru lipsa divină din cele dintâi curate sclipiri și mai știu mi-ar trebui câteva sute sau mii de ani să-mi pot spală fosta privire curată pentru a mai putea spera nuanțele pierdute și părțile de suflet lăsate pe ici pe colo ,fie pe o floare fie pe susurul unui izvor,fie pe un nor sau pe fosta și ea privire curată a iubitei de
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
-mi pot spală fosta privire curată pentru a mai putea spera nuanțele pierdute și părțile de suflet lăsate pe ici pe colo ,fie pe o floare fie pe susurul unui izvor,fie pe un nor sau pe fosta și ea privire curată a iubitei de dincolo de timp și de întuneric sau poate doar de a irositului ei tremur de genă.Cu tot ce-am pierdut pe crucile și răscrucile vieții aș fi putut să privesc drept în fața lumină cu toate nuanțele
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
lumea mare Din mine parcă strigă careva Mi-e somnul ca o ocnă pentru sare Și mult aș vrea să fii, și aș pleca. Mă doare visul. Câtă așteptare! Penelul simplu scrie chipul tău Și pun portrete-n fiecare floare, Priviri albastre-verzi, din tu și eu. Dar astea toate nu-s decât iluzii, Cu pietre peste trupul răvășit... Ahh! Mâna ta o simt, fără confuzii Și palma ta de nufăr înflorit! Cum mă atingi, cum mi se răcorește Fierbinte ce a
ȘI PALMA TA DE NUFĂR ÎNFLORIT de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374541_a_375870]
-
și luă drumul târgului. Ajunsă, nu găsi loc neam să-și așeze corfița. Un sătean vindea pe o măsuță verdețuri. O chemă și-i făcu loc lângă ștevia și ceapa lui verde. Muica Lina tocmai dezvelise marfa și poftea din priviri mușterii pentru ăle douăsprezece ouțe, când se trezi certată de omul cu ordinea în piață. O alungă de-acolo. Să se ducă în partea cu păsări și animale, să nu-i strice lui... rânduiala! Și, nici una, nici două, o îmbrânci
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
dreptul poeților și muzicanților de a relua merei ceea ce consideră a fi important și ne cear a fi readus în actualitate, în memorie colectivă. http://www.cartesiarte.ro/portaleu/articol.php?id articol=1145&nr=1&an=2014&pagina=1 O privire de ansamblu 500 de ani au supraviețuit moldo-valahi sub cea mai incompetență, stupidă administrație din lume, cea țurco-fanariotă, 50 de ani sub cea sovietică. Acuma ei sunt în Europa numai aparent, pentru că nouă statui a lui Kemal Atatürk pe Calea Victoriei
ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374486_a_375815]
-
se prefacă în scum. Și mai sunt amintiri de flori, doar este Viorela, doar nu uităm sensibila melodie „Doar un trandafir”, doar știm că florile frumoase nu se scutură numai sub lujer, se scutură de parfum, culori și adorație, prin privire în inimă. Interpreta de muzică ușoară, cu multe flori de pansele și mătăsuri mângâietoare în notele vocii, Viorela Filip, a cântat cu și pentru boabele de chihlimbar ale umanității, copiii cu ferestre de ochi pentru cunoașterea vieții și fireturi de
VIORELA FILIP ARTISTĂ CA ROTUNDUL DE ARGINT AL LUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374548_a_375877]
-
pe bolta cerească. Prin geamul întredeschis, pătrund miresmele primăverii... În văpaia lunii un arbore bătrân înflorește și el. Bună dimineața! Deschide-ți fereastra inimii și, lasă drum liber primăverii învăluită în miresmele florilor, primele raze de soare să-ți alinte privirile, iar vântul, ușor de martie, să-ți aducă mirosul proaspăt al zambilelor și un zâmbet pe buze. Parfumul florilor de primăvară, roua dimineților calde, adierea vântului blând al celui mai frumos anotimp, toate acestea să-și găsească locul în sufletul
MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374555_a_375884]
-
ca pictor, O adâncă iubire-mi inspiră. Sub umbrele blândului asfințit, Ești mândră și ciudată, Ți-e inima arzândă, Și trupul ți-e de jar. Rob pe vecie, ursit făpturii tale, Mă-nchin Ca-ntr-un templu Și-mi plec privirea În fața ochilor tăi limpezi, Plini de dorinți eterne. Referință Bibliografică: DE ZIUA FEMEII / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II, 02 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DE ZIUA FEMEII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374554_a_375883]
-
e plină Și de dorinți nebune, Al meu, numai al meu aș vrea să fii, Vreau dragoste și vreau afecțiune. Îți dăruiesc nopțile mele, și visele toate, Iubește-mă cu patimă, Nu voi pleca din viața ta. Te sorb din privire, Dă-mi inima ta, Și dragostea ta, mi-o dă, Fii aproape de mine! Te doresc în fiecare clipă, În fiecare clipă mi-e dor păgân de tine, Dă-mi nopțile tale, Cum ți le dau și eu. Focul mi-a
PATIMĂ DE FEMEIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374557_a_375886]
-
lucru contradictoriu, deoarece mulți nu-i înțelegeau mai târziu atracția sultanului pentru ea. La curtea sultanului era privită precum reprezentanta unei rase exotice pentru orientali, fața albă fiindu-i desigur punctul de atracție prim, dar la asta se mai adauga privirea de culoare deschisă, părul roșiatic și zâmbetul permanent... ea mai fiind poreclita și “femeia care râde”. Astfel, trece treaptă după treaptă ușor și ajunge cât mai sus în cadrul haremului, atrăgându-l imperceptibil la început foarte tare pe sultan. Când ea
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
curbate, Ș-atuncea omul-undă prin toate va străbate... De vrem, într-o secundă, vom fi de-aici pe Lună! Sau chiar și mai departe, la o distanță bună... De-acolo, privind Terra, ea va părea mai mică Iar unghiul de privire și el se modifică: Astfel, când stăm pe Lună, unghiul va fi mai mare; Ca orice unghi, la calcul, vedem ce grade are - Dar când privim Pământul de pe planeta Marte, Unghiul se micșorează, căci locu-i mai departe; Mărimea lui depinde
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
din infinit... către infinit. Această secundă, ce mă stăpânește, vine de departe și pleacă departe... prin tine... prin mine..., Mamă ! Două jumătăți ale aceleiași fețe O parte din tine Trăiește prin mine, O parte din mine Muri-va cu tine. Privirea ta blândă Îmi este oglindă, Privirea mea mândră Îți este izbândă. Cuvântul tău dulce Îmi este o cruce, Cuvântu-mi ce plânge Îți este de sânge. Iubirea ta mare Îmi e protectoare, Iubirea mea-n floare Îți este datoare. Secunda
EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374598_a_375927]
-
ce mă stăpânește, vine de departe și pleacă departe... prin tine... prin mine..., Mamă ! Două jumătăți ale aceleiași fețe O parte din tine Trăiește prin mine, O parte din mine Muri-va cu tine. Privirea ta blândă Îmi este oglindă, Privirea mea mândră Îți este izbândă. Cuvântul tău dulce Îmi este o cruce, Cuvântu-mi ce plânge Îți este de sânge. Iubirea ta mare Îmi e protectoare, Iubirea mea-n floare Îți este datoare. Secunda din tine Coboară în mine, Secunda
EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374598_a_375927]
-
ștergi lacrima de pe obrazul meu, mângâi durerile copilului tău, vindeci prin atingerea dumnezeiască toate rănile sufletului meu, alungi norii gândurilor mele, te așezi în calea furtunilor din mine, mă aperi cu slăbiciunile tale omenești de tot ce, negru, mă bântuie, privirea ta alungă din jurul meu toate ispitele bolnave ale vieții, îmi descânți cu cuvinte șoptite de toate de-deochiurile lumii, ești barometrul tuturor presiunilor mele sufletești și pentru toate astea, mulțumesc Domnului că ești ! Departe ești... Departe ești de mine, mamă
EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374598_a_375927]
-
am amintit această scenă atunci când i-am regăsit în Poemul 26. Urnă lângă urnă. Numai ce îi contemplasem într-o senină scenă de dragoste. Erau pe atunci unul în fața celuilalt. Trup lângă trup. Uniți printr-un sărut fluid. Printr-o privire luminoasă. Printr-un zâmbet fericit. Îi revedeam acum într-un mormânt. Unul lângă celălalt. Ușă lângă ușă. Într-o stranie scenă de dragoste dintre “două urne/gemene...” La care asistam cu aceeași indiscreție. La care participam cu aceeași aviditate. Ca
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Poemul 27, p. 44), nici chiar atunci când sunt atinse cele mai intime subiecte cu putință ("Ții minte clipa-n care te-am văzut?/ Ea, clipa de demult, de/ la-nceput? Am tresărit,/ căci te-am recunoscut./ Ai tresărit și tu. Privirea ta/ de-aceeași revedere îmi/ vorbea./ Din alt samsaric timp,/ de undeva..." - Poemul 9, p. 18). Acest eșec comunicațional ("... Și/ nu pot să-ți vorbesc" - Poemul 22, p. 36) duce la o tot mai accentuată singurătate, poetul inițiind, în cele
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Toate Articolele Autorului Din vorbele cu care am pus in noi iubirea, Azi, ne-a rămas amara si crudă, nevorbirea. Ne despărțim săraci, neputincioși în toate, Nici mâna să salute de-ar încerca, nu poate. Si grele-s ale noastre priviri ce înainte, Isi fluturau amorul, acum doar necuvinte. Am înghețat in toate si transformați in lemn, Stăm reci in nevorbire si nu ne dăm un semn. Si așternând in gânduri cuvinte ce s-au spus, Stăm muți in necuvinte cu
NECUVINTE de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374607_a_375936]
-
Stănescu Publicat în: Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sufletul uscatu-sa de plâns amar, Zâmbetul înghețat-a pe buze, Incercările de viață-s în zadar, Nimic nu mai pare s-amuze. Ochii-mi caută în rece privire, Vulturi turbați zboară pe cer Amenință-n cercuri, pieire... Refuz să trăiesc sau să sper!!! Lumea-njur îmi pare străină, Nici eu nu-mi mai sunt cunoscută, Mă macină durere de vină, Apus-am cu dragostea pierdută. Mâinile smulg carnea
TRISTEŢE de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374608_a_375937]