60,078 matches
-
practică conservarea apei și colectează apa de ploaie din sezonul ploios. Mai există pe insulă o stație de desalinizare a apei. Zborurile din Ecuadorul continental ajung fie în San Cristobal fie în insula Baltra, la nor de Santa Cruz. Liniile aeriene aparțin AeroGal și TAME. Modalitatea tipică de a ajunge în Puerto Ayora dinspre Baltra este o călătorie cu autobuzul, prin canalul Itabaca, prin intermediul unui feribot. Apoi un alt autobuz sau taxi duce spre Puerto Ayora. Există de asemenea bărci rapide
Puerto Ayora () [Corola-website/Science/316441_a_317770]
-
a existat un zid de apărare de piatră construit de romani (probabil de Traian) pe lângă brațul sudic al Dunării (Sf. Gheorghe) plecând din apropierea orașului Tulcea de astăzi (Aegyssus) până aproape de vechea cetate Halmyris. Urmele zidului au fost identificate în fotografii aeriene făcute în al doilea război mondial, Pe teritoriul Republicii Moldova se păstrează două fragmente importante: "Zidul de Jos" și "Zidul de Sus". Primul este datat în secolul al III-lea, construcția lui fiind atribuită regelui got Athanaric. Se întinde pe 126
Valul lui Traian () [Corola-website/Science/316469_a_317798]
-
ofensivă generală împotriva JNA. Coloana de tancuri JNA atacată în ziua anterioară la Pesnica este blocată de baricade improvizate din camioane la Štrihovec, la câțiva kilometri de granița cu Austria, fiind apoi atacată de trupele STO și poliția slovenă. Forțele Aeriene Federale organizează două atacuri la Štrihovec, omorând patru șoferi de camion. La Medvedjek, în centrul Sloveniei, o altă coloană de tancuri JNA este atacată la o baricadă de camioane. Lupte grele izbucnesc la Nova Gorica, lângă granița cu Italia, unde
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
doi soldați sloveni uciși și trei de partea JNA; 91 de soldați JNA sunt capturați. Cazărmile JNA de la Bukovje, lângă Dravograd, sunt atacate de unități STO, iar un depozit de armament al JNA de la Borovnica este capturat de STO. Forțele Aeriene Federale efectuează câteva atacuri pe teritoriul sloven, cel mai notabil fiind cel de la aeroportul Brnik, unde doi jurnaliști austrieci sunt uciși iar patru avioane Adria Airways sunt serios afectate. Forțele Aeriene Federale atacă și sediul militar al STO de la Kočevska
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
al JNA de la Borovnica este capturat de STO. Forțele Aeriene Federale efectuează câteva atacuri pe teritoriul sloven, cel mai notabil fiind cel de la aeroportul Brnik, unde doi jurnaliști austrieci sunt uciși iar patru avioane Adria Airways sunt serios afectate. Forțele Aeriene Federale atacă și sediul militar al STO de la Kočevska Reka. Până la sfârșitul zilei, JNA își menținuse multe dintre pozițiile sale, dar pierdea teren rapid. JNA începea să aibă probleme și cu dezertările - mulți membri sloveni ai JNA părăsindu-și unitățile
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
în cazărmi. Într-un incident separat, nu departe de Radenci, în satul Hrastje-Mota, un elicopter iugoslav Mi-8 are probleme mecanice și este forțat să aterizeze. Elicopterul este rechiziționat de armata slovenă, dar este considerat nepotrivit pentru nou născuta forță aeriană a Sloveniei și este înmânat Belgradului pe 13 august. Cu un armistițiu în vigoare acum, cele două părți încetează luptele. Forțele slovene preiau controlul asupra tuturor punctelor de frontieră, iar unităților JNA le este permis să se retragă libere în
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
C, fără energie electrică. Unele ambasade din capitala Tokio se reorientează spre sudul Japoniei, mai departe de centralele atomice avariate de la Fukushima. Tokio este la 250 km sud de Fukushima; are (împreună cu periferiile) peste 30.000.000 de locuitori. Spațiul aerian din raza de 30 km de la Fukushima a fost interzis pentru avioane, pentru ca ele să nu răspândească radioactivitatea spre alte regiuni. În taberele cu adăposturi provizorii pentru evacuați lipsesc alimente și medicamente, sunt condiții de cazare grele pe o vreme
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
extinse. Batalioanele și regimentele TO operau în zonele de responsabilitate cu artilerie, armament antiaerian și un număr limitat de blindate. Folosindu-se de mobilitatea și inițiativa lor tactică, aceste unități aveau ca țintă atenuarea presiunii coloanelor blindate și a loviturilor aeriene ale inamicului prin împrăștierea lor asupra unor grupuri TO reduse ca număr. În zonele de coastă, unitățile TO aveau și misiuni navale. Ele operau îmbarcate pe canoniere, în sprijinul operațiunilor marinei militare. Unitățile TO erau destinate să apere unele zone
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
este armata națională a Ungariei. Are două categorii de arme: Forțele Terestre Ungare și Forțele Aeriene Ungare. Termenul „Forța de Apărare Domestică” a fost inițial folosită pentru a desemna forțele armate fondate de Lajos Kossuth și de Comitetul Național de Apărare al Parlamentului Ungar Revoluționar în timpul Revoluției Maghiare din 1848. În conformitate cu Compromisul austro-ungar din 1867, ungurilor
Armata Ungariei () [Corola-website/Science/322391_a_323720]
-
cuprind Armata Franceză, Marina Franceză, Forțele Aeriene Franceze și Jandarmeria națională. Președintele Franței conduce forțele armate, cu titlul „chef des armées” - „șef al forțelor armate”. Președintele este autoritatea supremă pentru chestiuni militare și este singurul oficial care pot comanda o lovitură nucleară. Armata Franceză are ca obiective
Forțele armate ale Franței () [Corola-website/Science/322383_a_323712]
-
definirii formale și a dubitațiilor morale, de regăsit într-un figurativism bizar și ușor halucinat. într-una din lucrările care aparțin acestei perioade, cele două tentații formale sînt chiar exprimate simultan: în registrul de sus al imaginii, în zona ei aeriană și celestă, dacă ar fi să recurgem la o topografie simbolică, limbajul este liber, exploziv, încărcat de energie și de un patetism ingenuu, în timp ce în registrul inferior, cel corespunzător lumii materiale și existenței terestre, culoarea se ordonează, liniile converg către
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
să întrerupă torpilările în Mediterana sub amenințarea intervenției în conflict a flotelor militare franceze și britanice. 3 septembrie: forțele republicane din Catalonia de sub comanda căpitanului Alberto Bayo au debarcat la Majorca. Această formațiune militară avea să fie atacată de forțele aeriene italiene pe 24 octombrie. În aceeași dată, bombardierele italiene, susținute de avioane de vânătoare, au executat primul raid aerian asupra Madridului. Atacul a fost menit să demonstreze republicanilor puterea de luptă a aliaților lui Franco. După acest prim atac, au
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
republicane din Catalonia de sub comanda căpitanului Alberto Bayo au debarcat la Majorca. Această formațiune militară avea să fie atacată de forțele aeriene italiene pe 24 octombrie. În aceeași dată, bombardierele italiene, susținute de avioane de vânătoare, au executat primul raid aerian asupra Madridului. Atacul a fost menit să demonstreze republicanilor puterea de luptă a aliaților lui Franco. După acest prim atac, au urmat mai multe serii de raiduri de bombardament asupra capitalei Spaniei. 2 noiembrie: bombardierele germane și italiene și avioanele
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
a 3-a a fost folosită pentru completarea efectivelor Diviziei a 2-a în aprilie 1937. După acest moment până la sfârșitul războiului, forțele italiene nu au mai acționat independent. Forțele terestre au luptat sub comanda liderilor naționaliști spanioli, iar forțele aeriene italiene au trecut sub comanda generalului Hugo Sperrle, comandantul Legiunea Kondor. aprilie - august: dată fiind reducerea efectivelor CCNN, italienii au început să lupte în unități "flechas" ("săgeți") mixte cu spaniolii, în cadrul cărora italienii asigurau personalul ofițeresc și tehnic, iar spaniolii
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
a fost întărită până la nivelul unei divizii, fiind trimisă să participe la ofensiva din Aragon și la „Marșul către Mare”. CVT se afla acum sub comanda lui Mario Berti. 18 martie: Barcelona a fost ținta a 13 raiduri de bombardament aerian executate de italieni. Bombardierele italiene au lansat bombe incendiare și cu gaze. Aproximativ 2.500 de civili au fost uciși în timpul raidurilor. noiembrie: trupele italiene de sub conducerea lui Gastone Gambara au participat la ofensiva finală împotriva republicanilor (Ofensiva Catalonia). februarie
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
cancelarul german (Art.115b din Constituție). Conducătorul militar suprem este generalul inspector al armatei sau amiralul. Răspunderea pentru cheltuielile financiare și materiale o poartă inspectorii de armată. Bundeswehrul este format din punct de vedere structural din Forțele Terestre ("Heer"), Forțele Aeriene ("Luftwaffe"), Marina Militară ("Marine") și Serviciul Sanitar ("Sanitätsdienst"). Distincția cea mai înaltă acordată în bundeswehr este Crucea de Fier. Începând cu 1 iulie 2011 serviciul militar obligatoriu a fost suspendat (fără să se modifice constituția) și înlocuit cu un serviciu
Bundeswehr () [Corola-website/Science/316933_a_318262]
-
noiembrie 1932, pilotul de încercare fiind un anume Klein. Un alt prototip, Bratu 221, cu un profil de aripă puțin diferit, a fost construit câteva luni mai târziu. Aparatul Bratu 220-001 a fost prezentat în 1933 ministrului francez al transporturilor aeriene Pierre Cot, dar nu a fost comandat în mai multe exemplare de către Serviciul Tehnic Aeronautic al Ministerului Aviației din Franța deoarece distanța de aterisaj depășea cu 5 metri normele franceze de atunci. Acest exemplar a zburat spre România unde a
Avionul Bratu-220 () [Corola-website/Science/328942_a_330271]
-
Ministerului Aviației din Franța deoarece distanța de aterisaj depășea cu 5 metri normele franceze de atunci. Acest exemplar a zburat spre România unde a fost prezentat la Băneasa și a efectuat câteva zboruri pentru SARTA (Societea Anonimă Română de Transporturi Aeriene) în anii următori, înainte de a fi declasat și demontat. Al doilea exemplar Bratu 220-002 suferi o ruptură a trenului de aterisaj în cursul probelor de rulaj. După reparații și încheierea probelor la sol, efectuă câteva zboruri de probă în Franța
Avionul Bratu-220 () [Corola-website/Science/328942_a_330271]
-
(în limba rusă И-15) poreclit Ciaika (în limba rusă Чайка - pescăruș) a fost un avion de vânătoare biplan sovietic din anii 1930. A fost fabricat în număr mare de Forțele Aeriene Sovietice și împreună cu monoplanul Polikarpov I-16 era unul din avioanele de vânătoare standard al republicanilor în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit). Cel de-al 14-lea avion de vânătoare pentru Forțele Aeriene Sovietice, I-14
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
mare de Forțele Aeriene Sovietice și împreună cu monoplanul Polikarpov I-16 era unul din avioanele de vânătoare standard al republicanilor în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit). Cel de-al 14-lea avion de vânătoare pentru Forțele Aeriene Sovietice, I-14 a pornit ca un monoplan avansat (pentru perioada sa) sub coordonarea lui Andrei Tupolev. Deoarece proiectul monoplanului nu s-a dovedit fiabil, Tupolev a ordonat ca pentru siguranță să se fabrice două biplane ca proiecte de rezervă
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
Polikarpov tocmai era eliberat din închisoare și i s-a dat sarcina proiectării avionului I-14A. Atunci când s-a dispus lansarea în fabricație ale celor două avioane, I-14 și I-14A, proiectul lui Polikarpov a devenit faimosul I-15 Ciaika. Forțele Aeriene Sovietice
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
(în limba rusă Военно-воздушные силы) a fost denumirea unei dintre forțele aeriene ale Uniunii Sovietice în perioada 1918-1991, cealaltă fiind de Apărare. Forțele Aeriene Sovietice s-au format din componentele Forțelor Aeriene Imperiale Ruse în 1917, cel mai mare test fiind cel de-al Doilea Război Mondial, fiind dizolvată în anii 1991-92
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
(în limba rusă Военно-воздушные силы) a fost denumirea unei dintre forțele aeriene ale Uniunii Sovietice în perioada 1918-1991, cealaltă fiind de Apărare. Forțele Aeriene Sovietice s-au format din componentele Forțelor Aeriene Imperiale Ruse în 1917, cel mai mare test fiind cel de-al Doilea Război Mondial, fiind dizolvată în anii 1991-92 odată cu dizolvarea URSS. În data de 20 decembrie 1917 s-a format
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
(în limba rusă Военно-воздушные силы) a fost denumirea unei dintre forțele aeriene ale Uniunii Sovietice în perioada 1918-1991, cealaltă fiind de Apărare. Forțele Aeriene Sovietice s-au format din componentele Forțelor Aeriene Imperiale Ruse în 1917, cel mai mare test fiind cel de-al Doilea Război Mondial, fiind dizolvată în anii 1991-92 odată cu dizolvarea URSS. În data de 20 decembrie 1917 s-a format Colegiul pentru Coordonarea Forțelor Aeriene și ale Armatei
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
din componentele Forțelor Aeriene Imperiale Ruse în 1917, cel mai mare test fiind cel de-al Doilea Război Mondial, fiind dizolvată în anii 1991-92 odată cu dizolvarea URSS. În data de 20 decembrie 1917 s-a format Colegiul pentru Coordonarea Forțelor Aeriene și ale Armatei. Aceste era comandamentul bolșevic condus inițial de Konstantin Akașev. Odată cu reorganizarea militară de după război în 24 mai 1918 colegiul s-a reconstituit că "Flotă Aeriană Roșie a Muncitorilor și Țărânilor (Glavvozduhflot)". În data de 28 martie 1924
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]