95,170 matches
-
mai faceți, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morții lumii o dezleg. (Cărțile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieți poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteți marele nostru poet național, se știe. Dacă ați
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
interviu televizat că sunteți ateu, iar ca origine nu sunteți român. Care e adevărul? Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul? (Criticilor mei). Urechea te minte și ochiul te-nșală. (Mortua est!). Să reciteze versuri de-ale mele (Odin și poetul): „Privirea-ți adorată/ Asupră-ne coboară,/ O, maică prea curată,/ Și pururea fecioară,/ Marie!” (Rugăciune); „O, maică sfântă, pururea fecioară,/ În noaptea gândurilor mele vină.” (Răsai asupra mea...); „Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc/ Că Tu mi-ai dat
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
din tine îl vei afla într-o zi, Când dorul s-a hrănit din seva minții unei nopți pustii. Vei plânge rezemându-ți ochii între palme, Pentru a vedea mai bine marea care ne desparte. Și valurile îți vor străfulgera privirea, dar tu, nu te lăsa! Mergi mai departe! Chiar de durerea în clipa aceasta se împarte, Prin atâtea cioburi rătăcite și-n inimă cuibărite, ale unor chipuri risipite, Pentru a nu cădea, iubite, mergi mai departe! Topit de atâtea frânturi
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Laurențiu, pe adevăratul său nume, Laurențiu Ciobanu, născut la Podu-Iloaiei, coleg de grupă la Filozofie între anii 1958-1963, la Universitatea Al. I. Cuza din Iași. Autor al volumelor de poezie: Poziția aștrilor, Imnuri către amurg, Poeme de dragoste, Ave Eva,Privirea lui Orfeu, Jurnal metafizic. Creato al unei poezii metafizice închinate iubirii, femeii și vieții - probabil cel mai talentat și profund poet român al sfârșitului de secol, dan Laurențiu, deși suferind de o maladie a sistemului osos, căreia avea să-i
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
și am lăsat, pentru câteva momente, gândul să zboare... Lângă mine, pe bancă, s-a așezat în tăcere o fetiță. M-a privit cu ochii ei mari, plini de lumină și fără să scoată un cuvânt, m-a întrebat din... priviri: -De ce ești atât de tristă? La această întrebare nerostită și atât de neașteptată, m-am întors către acea ființă minunată și de parcă aș fi vorbit cu un înger, i-am răspuns cu glasul timid: -Nu am nicio bucurie de la
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
-Nu am nicio bucurie de la viață! Totul merge pe dos, nu am niciun suflet cu care să pot vorbi..., nu am noroc și nu știu cum va arăta viața mea în viitor. La auzul acestor cuvinte, fetița m-a întrebat cu o privire nevinovată și cu glasu-i cristalin: -Unde este punguța ta roz? arată-mi-o te rog; doresc să privesc și eu înăuntrul ei. -O punguță roz? am întrebat eu mirată. Eu am doar una... neagră; de când mă știu eu, am avut
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
de când mă știu eu, am avut numai una neagră... Uită-te dacă vrei! am spus eu și i-am împins punguța mea neagră, pentru a se uita în ea... Cu mare atenție, fetița a deschis punga și a aruncat o privire înăuntrul ei; în secunda următoare am observat cum fața ei se întunecase de frică: -Este plină de coșmaruri, ghinion și tristețe! spuse dânsa -Ce pot face?asta este viața mea; egal ce aș face, nu o pot schimba. - Uite, ia
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
nu o pot schimba. - Uite, ia punguța mea și privește! îmi spuse fetița. Cu mîinile tremurând de emoție, am deschis cu grijă și am privit înăuntru... o mulțime de sentimente minunate și o bucurie plină de lumină mi-a întâmpinat privirile; toate acestea în ciuda vârstei fragede a fetiței; cum de este posibil așa ceva, am gândit eu... -Dar... unde păstrezi tu punguța ta neagră? am întrebat eu, fetița. - O arunc în fiecare săptămână la gunoi și nu mă mai gândesc apoi deloc
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
și lumină... Un râs zglobiu... Deschid ochii. Plină de mirare privesc în jur. Ce s-a întâmplat? Unde mă aflu? Unde este fetița? Pe o alee alăturată se jucau doi copilași plini de voie bună și inocență. Am căutat cu privirea punguța roz și am găsit-o... în gândul meu. M-am ridicat, de pe banca... unde ațipisem, cu un surâs pe buze... Cu pași siguri și cu încredere am pășit pe drumul... spre viitor. In primul coș de gunoi pe care
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
o damnare cruntă. De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța, destinul, mângâierea, Ai încastrat trăirea expusă prin cuvinte, Te-ai renegat pe tine, călcând pe lucruri sfinte, Te-ai spulberat în vânturi, ți-ai păcălit privirea Când te-ai pierdut de tine, ți-ai încălcat menirea Cu aroganța minții, te-ai scurs printre păcate, Ai dezmembrat un suflet pavat cu nestemate. Referință Bibliografică: Uitat de vis / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1497, Anul
UITAT DE VIS de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374625_a_375954]
-
în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi ia condeiul poziția mirării, așteptând să mă trezesc din visare, concluzionează apoteotic: este departe! Colinda prin păduri, pe mari îndepărtate... Între timp, viața se plimba prin mine, sub privirea, enervata, de acum, a condeiului. El, mă iubește oricum. Cand ma intorc, de fiecare dată, uită de nervi, isi adaptează respirația la respirația trupului meu, sincronul devine perfect, începe, cu mișcări tandre, într-un dans, aproape erotic, dând naștere acestui
LA PLUME AMOUREUSE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374623_a_375952]
-
TRANDAFIRULUI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Carmen Trandafir e o artistă suplă ca firul trandafirului, (un nume predestinat), gingașă încât ar părea firavă dacă nu i-ar fi oglinzile privirilor și continentul inimii locuri cu mistere și exclamații! Este o artistă sensibilă, discretă ca șoapta de seară și norul vioriu urcând din valurile mării. Melodicitatea de mătase a vocii sale, cursă lin din liniști reconstruite în susur, înviorează ca roua
CARMEN TRANDAFIR. TAINA TRANDAFIRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374634_a_375963]
-
dincolo de Parâng s-au așezat pe valea Bistriței aproape de vărsarea ei în Olt, unde găsiseră pășuni întinse și o climă blândă înlesnind oilor păscutul până în târziul lui Brumar... completă nostalgic frumosul ungurean Zain, mai sobru, dar cu aceeași lumină în privirile duse departe. Schimbând nota, Miluța noastră îndreptă smerită către băiat duioasa-i față, dar împungându-l cu vorba pe firoscosul Zain. -De-ai ști, nepoate, că vreme lungă a trecut până ungurenii să ne bage în seamă! -Nu vorbi și tu
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
în poeme Și printre rânduri simple, se rătăcesc iluzii. Răsună peste zvonuri promisiuni solemne Iar certitudini blânde se-aprind peste confuzii. Iubirea-si cântă imnul, cu glasul nemuririi. Pe palmă timpului se scriu poveștile nespuse, Culori din curcubee nuanțe dau privirii, Sărutul tatuează cu jar, buze supuse. Referință Bibliografica: Povești nespuse / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1994, Anul VI, 16 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POVESTI NESPUSE de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373301_a_374630]
-
pe șotii, provocator, însă cu ea se poartă frumos. Cu firea lui năbădăioasă și meru pusă pe farse, el deseori calcă-n străchini cum bine zice o vorbă veche de pe la noi și acasă Lia îl întâmpină măsurându-l lung din priviri, fără să zâmbească deloc și fără să-I răspundă o vorbă, oricât încearcă el să i-o scoată cu cleștele din gură. Dacă ea nu-i vorbește, înseamnă că el a făcut-o lată și a supărat-o rău. Atunci
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
lată și a supărat-o rău. Atunci se face luntre și punte, să-i intre iar în grațiile Liei. De obicei ea nu se supără așa cu una cu două. Nu se ceartă cu el niciodată, doar îl fixează cu privirea ei încruntată și nu-i răspunde un cuvânt iar el atunci intră în criză. De obicei nu se ocupă el de animale, nu le rânește grajdul, nu le dă demâncare.Toate aceste lucruri și altele care țin de gospodăria le
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
fi mâna ce-mi alungă grăbită gândurile întunecate... ori ceea ce se află dincolo de fereastra sufletului îndurerat, sub apăsarea depărtării când nu vom fi unul lângă celălalt. Eu voi fi gând hoinar rătăcit în părul tău negru, scânteia ce strălucește în privirea ochilor tăi de culoarea cerului senin. Voi fi firul de iarba peste care calci grăbită să întâmpini bucuria zilei care te umple de speranță. Voi fi bobul de rouă căzut peste petalele unui boboc de trandafir. Primește-mă să fiu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
care mi-a distrus viața. Ce nu a mers în căsnicia voastră de v-ați despărțit? Care dintre voi a fost vinovatul? - Ana, dorești să mergem la dans, auzi ea parcă de undeva din depărtare o voce cunoscută. Când ridică privirea îl văzu pe Aurel lângă ea așteptând să se ridice. O făcu automat, parcă împinsă de un resort și-l urmă pe partener spre ringul de dans. Sunt sau nu prezentă în grădină? Trebuie să-mi revin din emoții cât
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
când a văzut caseta de bijuterii pe măsuța de toaletă a Anei alături de un alt plic decât cel pe care i l-a dat el, s-a întunecat la față și dacă îl priveai, puteai să-i citești durerea în priviri. Presimțea răspunsul. Ana nu-l va accepta ca soț, cu toate că a recunoscut că-l place. Nu era suficient pentru a face și pasul următor, să-l accepte ca făcând parte din viitoarea sa viață. Ana încerca să ridice privirea și
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
în priviri. Presimțea răspunsul. Ana nu-l va accepta ca soț, cu toate că a recunoscut că-l place. Nu era suficient pentru a face și pasul următor, să-l accepte ca făcând parte din viitoarea sa viață. Ana încerca să ridice privirea și să-l privească în ochi pe Aurel dar nu era capabilă. - Fetelor, scurta noastră vacanță din păcate s-a terminat. Regretăm că nu ați venit odată cu noi, așa puteam sta mai mult timp împreună. Prezența voastră ne-a făcut
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
părea rău că le părăsesc bărbații. S-a simțit extraordinar de bine în compania lor și al Anei. Se luară în brațe și se sărutară cu sinceritate. Ana încă nu schimbase niciun cuvânt cu Aurel. Doar se priveau și în privirile lor nu găseai decât tristețe. Când s-a apropiat de el, a luat caseta și plicul de pe măsuță și i le-a pus în mâna lui Aurel. - Aș dori să mă ierți, chiar dacă știu că fac greșeala vieții mele în
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
unită într-un inelar cu revărsări de lave în suflet-- cu fluturii ce-ți trimit fiori și jar... acuma știu ce-nseamnă fericirea, ea și-a făcut culcuș în mine când a cioplit adânc cu dalta, și mi-a deschis priviri senine... Referință Bibliografică: FERICIREA / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1994, Anul VI, 16 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
FERICIREA de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373314_a_374643]
-
care-l despărțeau de fată. Ceilalți, cu gesturi firești, îi făcură loc lângă ea. Ionuț îi șterse lacrimile cu batista lui și sprijinind-o ușor la piept îi mângâie cosițele bălaie șoptindu-i vorbe blânde la ureche. Fata își ridică privirea înlăcrimată spre el și se potoli. Drumul continuă în tăcere. Parcă un val de tristețe coborâse în sufletul oamenilor. Când tractorul ajunse în sat, se întunecase de-a binelea. Oamenii coborâră cu atenție, ajutându-se unul pe altul, coborându-și
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
finalul aventurii sale, pe tărâm românesc, pregătită să îmbrățișeze marea. Parcă avem aceeași poveste, si eu fiind plecată într-o aventură a cunoașterii, numai că drumurile noaste sunt în direcții total opuse, ea îndreaptându-se spre răsărit, eu spre apus. În fața privirii, ca pe un ecran mi se proiectează și derulează, cănd cu repeziciune, cănd agale, un film magnific, o epopee rurală idilica înduioșătoare, ce imi încântă privirea și mă îndeamnă la meditație. Deși am plecat din țară și locuiesc pe alte
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
noaste sunt în direcții total opuse, ea îndreaptându-se spre răsărit, eu spre apus. În fața privirii, ca pe un ecran mi se proiectează și derulează, cănd cu repeziciune, cănd agale, un film magnific, o epopee rurală idilica înduioșătoare, ce imi încântă privirea și mă îndeamnă la meditație. Deși am plecat din țară și locuiesc pe alte meleaguri, mi-e dragă țară în care m-am născut și de care mă leagă atâtea amintiri. Niciodată nu am văzut-o cu ochii cu care
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]