60,078 matches
-
data de 20 decembrie 1917 s-a format Colegiul pentru Coordonarea Forțelor Aeriene și ale Armatei. Aceste era comandamentul bolșevic condus inițial de Konstantin Akașev. Odată cu reorganizarea militară de după război în 24 mai 1918 colegiul s-a reconstituit că "Flotă Aeriană Roșie a Muncitorilor și Țărânilor (Glavvozduhflot)". În data de 28 martie 1924 a devenit "Directoratul Forțelor Aeriene ale URSS", apoi la 1 ianuarie 1925 "Forțele Aeriene ale Muncitorilor și Țărânilor". După crearea statului sovietic s-au făcut multe eforturi pentru
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
era comandamentul bolșevic condus inițial de Konstantin Akașev. Odată cu reorganizarea militară de după război în 24 mai 1918 colegiul s-a reconstituit că "Flotă Aeriană Roșie a Muncitorilor și Țărânilor (Glavvozduhflot)". În data de 28 martie 1924 a devenit "Directoratul Forțelor Aeriene ale URSS", apoi la 1 ianuarie 1925 "Forțele Aeriene ale Muncitorilor și Țărânilor". După crearea statului sovietic s-au făcut multe eforturi pentru modernizarea și creșlterea producției de avioane, sub comanda generalului carismatic Iakov Alksnis. Producția internă de avioane a
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
reorganizarea militară de după război în 24 mai 1918 colegiul s-a reconstituit că "Flotă Aeriană Roșie a Muncitorilor și Țărânilor (Glavvozduhflot)". În data de 28 martie 1924 a devenit "Directoratul Forțelor Aeriene ale URSS", apoi la 1 ianuarie 1925 "Forțele Aeriene ale Muncitorilor și Țărânilor". După crearea statului sovietic s-au făcut multe eforturi pentru modernizarea și creșlterea producției de avioane, sub comanda generalului carismatic Iakov Alksnis. Producția internă de avioane a crescut semnificativ la începutul anilor 1930 astfel că la
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
Țărânilor". După crearea statului sovietic s-au făcut multe eforturi pentru modernizarea și creșlterea producției de avioane, sub comanda generalului carismatic Iakov Alksnis. Producția internă de avioane a crescut semnificativ la începutul anilor 1930 astfel că la sfarsitul deceniului Forțele Aeriene Sovietice au fost în măsură să introducă avioanele de vânătoare Polikarpov I-15 Ciaika și Polikarpov I-16 și bombardierele Tupolev SB și Iliușin DB-3. Unul din primele teste majore pentru Forțele Aeriene Sovietice a fost Războiul Civil Spaniol, unde
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
1930 astfel că la sfarsitul deceniului Forțele Aeriene Sovietice au fost în măsură să introducă avioanele de vânătoare Polikarpov I-15 Ciaika și Polikarpov I-16 și bombardierele Tupolev SB și Iliușin DB-3. Unul din primele teste majore pentru Forțele Aeriene Sovietice a fost Războiul Civil Spaniol, unde au luptat unele împotriva celorlalte ultimele realizări sovietice cu cele germane. În primă perioadă Polikarpov I-15 Ciaika s-a dovedit superioară avioanelor din Luftwaffe și a reușit să obțină superioritate aeriană locală
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
Forțele Aeriene Sovietice a fost Războiul Civil Spaniol, unde au luptat unele împotriva celorlalte ultimele realizări sovietice cu cele germane. În primă perioadă Polikarpov I-15 Ciaika s-a dovedit superioară avioanelor din Luftwaffe și a reușit să obțină superioritate aeriană locală oriunde erau trimise. Cu toate acestea statul sovietic a refuzat să trimită avionul în număr suficient și victoriile lor aeriene au fost în curând irosite datorită utilizării lor limitate. Mai târziu a aparut Messerschmitt Bf 109 care erau livrate
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
primă perioadă Polikarpov I-15 Ciaika s-a dovedit superioară avioanelor din Luftwaffe și a reușit să obțină superioritate aeriană locală oriunde erau trimise. Cu toate acestea statul sovietic a refuzat să trimită avionul în număr suficient și victoriile lor aeriene au fost în curând irosite datorită utilizării lor limitate. Mai târziu a aparut Messerschmitt Bf 109 care erau livrate forțelor naționaliste ale lui Francisco Franco care au asigurat superioritatea aeriană a acestora. Înfrângerile din Spania au coincis cu începutul [[Marea
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
refuzat să trimită avionul în număr suficient și victoriile lor aeriene au fost în curând irosite datorită utilizării lor limitate. Mai târziu a aparut Messerschmitt Bf 109 care erau livrate forțelor naționaliste ale lui Francisco Franco care au asigurat superioritatea aeriană a acestora. Înfrângerile din Spania au coincis cu începutul [[Marea Epurare|Mării Epurări al lui Stalin în rândul conducerii armatei care a afectat semnificativ capacitatea de luptă a Forțelor Aeriene Sovietice aflate într-o dezvoltare rapidă. În [[Războiul Civil din
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
forțelor naționaliste ale lui Francisco Franco care au asigurat superioritatea aeriană a acestora. Înfrângerile din Spania au coincis cu începutul [[Marea Epurare|Mării Epurări al lui Stalin în rândul conducerii armatei care a afectat semnificativ capacitatea de luptă a Forțelor Aeriene Sovietice aflate într-o dezvoltare rapidă. În [[Războiul Civil din Spania]] și în luptele împotriva Japoniei în Extremul Orient ([[Bătălia de la Halhin Gol|Bătălia de la Halhân Gol]]) a sovieticii au dobândit ceva experiență de luptă. Cu puțin timp înainte de începerea
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
a fi foarte putin folositoare în [[Războiul de iarnă]] împotriva Finlandei în [[1939]], cănd zeci de bombardiere și avioane de vânătoare sovietice conduse de piloți lipsiți de experiență au fost doborâte de un număr relativ mic de piloți finlandezi. Forțele Aeriene Sovietice au trebuit să constate că procedurile de apărare dezvoltate în [[Războiul Civil Spaniol]], cum ar fi zborul în cerc al avioanelor în scop de apărare atunci când sunt atacați nu funcționa bine împotriva finlandezilor, care se angajau în picaj pentru
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
funcționa bine împotriva finlandezilor, care se angajau în picaj pentru a dobora adversarii sovietici în număr mare. Efectele Mării Epurări din 1937-1938 privind corpul ofițeresc al Armatei Roșii a jucat, fără îndoială, un rol important în reacția lentă a Forțelor Aeriene Sovietice și conducerea acestuia la noile realități ale luptei aeriene. Forțele Aeriene Sovietice, precum și industria aeronautică sovietică în cele din urmă a invatat din aceste experiențe de luptă, deși nu le-a aplicat înainte de invazia germană a Uniunii Sovietice în
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
a dobora adversarii sovietici în număr mare. Efectele Mării Epurări din 1937-1938 privind corpul ofițeresc al Armatei Roșii a jucat, fără îndoială, un rol important în reacția lentă a Forțelor Aeriene Sovietice și conducerea acestuia la noile realități ale luptei aeriene. Forțele Aeriene Sovietice, precum și industria aeronautică sovietică în cele din urmă a invatat din aceste experiențe de luptă, deși nu le-a aplicat înainte de invazia germană a Uniunii Sovietice în [[1941]]. La 1 ianuarie 1941, cu șase luni înainte de [[Operațiunea
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
adversarii sovietici în număr mare. Efectele Mării Epurări din 1937-1938 privind corpul ofițeresc al Armatei Roșii a jucat, fără îndoială, un rol important în reacția lentă a Forțelor Aeriene Sovietice și conducerea acestuia la noile realități ale luptei aeriene. Forțele Aeriene Sovietice, precum și industria aeronautică sovietică în cele din urmă a invatat din aceste experiențe de luptă, deși nu le-a aplicat înainte de invazia germană a Uniunii Sovietice în [[1941]]. La 1 ianuarie 1941, cu șase luni înainte de [[Operațiunea Barbarossa]], Forțele
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
Sovietice, precum și industria aeronautică sovietică în cele din urmă a invatat din aceste experiențe de luptă, deși nu le-a aplicat înainte de invazia germană a Uniunii Sovietice în [[1941]]. La 1 ianuarie 1941, cu șase luni înainte de [[Operațiunea Barbarossa]], Forțele aeriene ale Armatei Sovietice a avut un personal de 363.900, reprezentând 8,65% din totalul personalului forțelor militare ale Uniunii Sovietice. Izbucnirea războiului a surprins Forțele Aeriene pe toate planurile: atât din punct de vedere al avioanelor, cât și în ceea ce privește
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
în [[1941]]. La 1 ianuarie 1941, cu șase luni înainte de [[Operațiunea Barbarossa]], Forțele aeriene ale Armatei Sovietice a avut un personal de 363.900, reprezentând 8,65% din totalul personalului forțelor militare ale Uniunii Sovietice. Izbucnirea războiului a surprins Forțele Aeriene pe toate planurile: atât din punct de vedere al avioanelor, cât și în ceea ce privește pregătirea piloților. În primele zile ale [[Operațiunea Barbarossa|Operațiunii Barbarossa]] [[Luftwaffe]] a distrus 2.000 avioane sovietice, cele mai multe dintre ele pe teren, cu o pierdere de doar
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
pregătirea piloților. În primele zile ale [[Operațiunea Barbarossa|Operațiunii Barbarossa]] [[Luftwaffe]] a distrus 2.000 avioane sovietice, cele mai multe dintre ele pe teren, cu o pierdere de doar 35 de avioane (din care 15 nu în timpul luptelor). Aeronavele principale ale Forțelor Aeriene Sovietice în timpul celui de-[[al Doilea Război Mondial]] au fost [[Iliușin Îl-2]] „Șturmovik”, monoplan blindat de atac la sol din seria de avioane de vânătoare cu un singur motor proiectat de [[Aleksandr Sergheevici Yakovlev]], serie începută cu [[Yak-1]] și trioul
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
din toate timpurile, cu cele patru variante principale (Yak-1, Yak-3, Yak-7 și Yak-9), avioanele de vânătoare Yak fiind cele mai numeroase, cu un total de 36.716 de avioane, cele două tipuri principale împreună reprezentând aproximativ jumătate din puterea Forțelor Aeriene Sovietice pentru cea mai mare parte a [[al Doilea Război Mondial|Marelui Război pentru Apărare a Patriei]]. Yak-1 a avut un design modern în 1940 și mai era loc pentru dezvoltare, spre deosebire de [[Messerschmitt Bf 109]] proiectat în [[1935]], care la
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
Mondial|Marelui Război pentru Apărare a Patriei]]. Yak-1 a avut un design modern în 1940 și mai era loc pentru dezvoltare, spre deosebire de [[Messerschmitt Bf 109]] proiectat în [[1935]], care la acea oră era o construcție matură. [[Yak-9]] a adus Forțele Aeriene Sovietice la paritate cu [[Luftwaffe]], în cele din urmă permițându-i să obțină până în 1944 superioritate, când mulți piloți al Luftwaffe evitau în mod deliberat lupta cu ultima și cea mai bună varianta numerotat pentru inducere în eroare [[Yak-3]]. Celelalte
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
Luftwaffe]], în cele din urmă permițându-i să obțină până în 1944 superioritate, când mulți piloți al Luftwaffe evitau în mod deliberat lupta cu ultima și cea mai bună varianta numerotat pentru inducere în eroare [[Yak-3]]. Celelalte avioane importante ale Forțelor Aeriene Sovietice erau avioanele de vânătoare Lavocikin, în principal, [[Lavocikin La-5]], și [[Petliakov Pe-2]], bombardiere de atac bimotor și un bombardier mediu de bază, funcțional și versatil, [[Iliușin Îl-4]]. [[Image:Tu-16 Badger E.jpg|thumb|right| [[Tu-16]]]] [[Image:MiG-23MLD.jpg
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
Șu-15 Flagon.jpg|thumb|right|[[Sukhoi Șu-15]] (NATO - Flagon)]] [[Image:Șu-24 Fencer right rear view.jpg|thumb|right|[[Sukhoi Șu-24]] avion de atac la sol.]] [[Image:Mi-8MT NTW 1-93.jpg|thumb|right|Elicopter sovietic [[Mil Mi-8]]Ț ]] [[Categorie:Forțe aeriene]] [[Categorie:Armata Uniunii Sovietice]]
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
sau Bimini Wall) sunt o serie de formațiuni subacvatice descoperite în 1968. Ulterior au fost descoperite în zona Bahamas alte zeci de "șosele" subacvatice (unele paralele sau curbe) din dale dreptunghiulare și coloane din piatră sau uneori din marmură. Explorări aeriene, care au început în 1968, au demonstrat existența a numeroase ansambluri de clădiri, șosele și fortificații scufundate în zona Bahamas (Bahamas Banks, Andros, Bimini, etc.), unele din clădiri fiind piramide, domuri gigantice, porturi sau platforme pe care se aflau cu
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
film de comedie franco-german din anul 1982, regizat de Gérard Oury. Rolul principal este interpretat de Jean-Paul Belmondo. În 1916, în timpul Primului Război Mondial, doi ași ai aviației, francezul Georges "Jo" Cavalier (Belmondo) și germanul Günther von Beckmann (Hoffman) au o luptă aeriană. Doborâți amândoi de artileria antiaeriană germană în rândul căreia se afla și incompetentul caporal Adolf Hitler, cei doi piloți încep să se bată, nereușind să se înțeleagă cine este prizonierul. Lupta lor este întreruptă de un foc de artilerie, iar
Asul așilor () [Corola-website/Science/325887_a_327216]
-
îi aprobă detașarea pentru a-i permite pilotului să-și rezolve problemele personale și să-și regăsească echilibrul moral. Ruxandra și Alexandru își dau seama că se iubesc în continuare și renunță la divorț, iar astfel Codreanu își reia cursele aeriene ca pilot. Scenariul filmului a fost scris de dramaturgul Mihai Vasilescu, debutant în domeniul cinematografiei. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București cu sprijinul Departamentului Aviației Civile. Regizor secund a fost Ion P. Ion. Filmările de pe
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București cu sprijinul Departamentului Aviației Civile. Regizor secund a fost Ion P. Ion. Filmările de pe aerodromul aviației sportive au fost realizate la Aeroclubul „Aurel Vlaicu” din București, operatorul care a realizat imaginile aeriene fiind Dumitru Gaiță. Avionul care a realizat acrobațiile aeriene (lupingurile) a fost un aparat de zbor YR-ZBO. Muzica filmului a fost interpretată de Orchestra de Jazz a Radioteleviziunii Române dirijată de artistul emerit Sile Dinicu. Filmul "" a fost vizionat de
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
cu sprijinul Departamentului Aviației Civile. Regizor secund a fost Ion P. Ion. Filmările de pe aerodromul aviației sportive au fost realizate la Aeroclubul „Aurel Vlaicu” din București, operatorul care a realizat imaginile aeriene fiind Dumitru Gaiță. Avionul care a realizat acrobațiile aeriene (lupingurile) a fost un aparat de zbor YR-ZBO. Muzica filmului a fost interpretată de Orchestra de Jazz a Radioteleviziunii Române dirijată de artistul emerit Sile Dinicu. Filmul "" a fost vizionat de 1.435.358 de spectatori la cinematografele din România
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]