95,170 matches
-
rece. Ne plimbăm prin orașul acesta nou și misterios, care, prin istoria lui palpiatantă, prin diversitatea lui etnică, mă face să rămân muta de uimire. Străbatem străzile, salutând cu încântare clădiri vechi și piațete somnoroase. Orașul capătă personalitate cu fiecare privire curioasă pe care i-o arunc. Ne salută și el cu prestanta și mândria de care se bucură orice oraș respectabil. Respira un aer distins și regal, cu clădirile lui impozante și încărcate de istorie și povești, pe care te
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
Printre păienjenișul dorințelor Lasă clipa din mine Semn Că vor mai fi anotimpuri Și voi mai putea Zgomotul timpului să aud trepidând Lumina zilei să o văd licărind Să visez că în brațe te țin Și îți mângâi conturul Cu priviri Lunecând Spre abisul Abandonării din gând apropie-te încet fără foșnet să nu trezim zorile cu îmbrățișările noastre cald să ne rămână norocul de a ne fi regăsit în întâmplările prefabricate ale vieții de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică
PUTEREA CUVINTELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373321_a_374650]
-
că în zilele noastre se citește mai puțin și firesc ne punem întrebarea, oare, omenirea ar putea fi pe calea de a da înapoi? Incultura și-ar putea întinde plasa peste scânteierile creierului uman? Dar ne liniștim repede. O simplă privire aruncată de-a lungul și de-a latul "multului rotund" e capabilă să înregistreze mii și mii de argumente care contrazic o asemenea presupunere pesimistă. Oamenii nu pot renunța la literatură, ea face parte din viața lor. Setea de informare
STARPRESS 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373324_a_374653]
-
dacă vine? Căci lung e drumul care ne desparte, Și tare-aș vrea să știu de-i este bine. Dar nu sfârșea-ntrebarea niciodată, Căci pe cărare se vedea că vine Un tânăr mândru, 'nalt, cu fruntea lată Și cu priviri albastre și senine. Îndată, fata lepăda ulciorul Și spre voinic se îndrepta grăbită, Cu drag în brațe o lua feciorul, Ea, gura-i săruta, împătimită. Se așezau, apoi, pe iarba moale Și povesteau, râzând, de toate cele, Îi ascundea frunzișul
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
poale, Iar el, arțarul, se-nălța spre stele. Se necăjeau că vremea-n goană trece, Și iar plecau pe drumul către casă. O fată și-un ulcior cu apă rece.... Lui îi părea atâta de frumoasă, Că nu-și lua privirea de la fată, Decât atunci când se pierdea în zare În urma lui se mai uita o dată, Apoi pleca, spre casă,-n graba mare. El ar fi vrut s-o ducă pân-acasă Și să îi care vasul plin cu apă, Dar cum
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
mai curând, de toți să se ascundă, Departe, în poiana fără nume, Unde picior de om nu se afundă. Arțarul, bun, le-a tăinuit iubirea Și i-a păzit ca un străjer, dar iată Că, într-o zi, își coborâ privirea Și o zări, sub el, pe biata fată. Ea era tristă și îngîndurată Și nu înțelegea de ce izvorul Avea o apă neagră, tulburată. Și începu s-o năpădească dorul. Iubitul ei nu mai venea pe cale, Și nici să-ntrebe nu
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
de iarbă închipuite și o luă la goană printre blocuri spre terenul de fotbal de unde se auzeau glasuri vesele de copii, lăsând să plutească în urma lui un „salut” sugrumat. Ce era de făcut? Rămasă singură, Dora își mai roti odată privirile prin împrejurimi, încercând să își amintească fiecare pas făcut de când ieșise din bloc, dar filmul derulat în mintea ei sărea mereu peste secvența în care își scosese cheia de la gât pentru a o așeza într-un loc sigur. Asta era
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
până când i se va mai oferi șansa de a purta la gât o nouă cheie. Amărâtă, se ridică din iarbă, sprijinindu-se cu mâna de trunchiul copăcelului la umbra căruia se așezase. Simți o lovitură mică în creștet și ridică privirea spre crengile subțiri, coborâte până la nivelul ei. Încremeni. Pe prima crenguță, în bătaia blândă a vântului, se legăna ca un medalion prețios, cheia, suspendată de panglica roșie. Secvențele pierdute îi țâșniră în memorie luminoase, făcând-o să plângă din nou
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
prim. ”trădează o frământare existențială, tristețea trecerii timpului care ”prăduiește” totul, amăgirea eului cu frânturi de fericire, din păcate, adesea, scăldate în lumina trădării și nepăsării. Viața este un cerc istovitor în care ne zbatem, visăm, dar totdeauna vom avea privirea îndreptată către ”același țărm sugrumat de naufragii”... În final, viața pământească este o iluzie, un naufragiu...''( spune autoarea). În final, noi, cititorii dumneavoastră, vă mulțumim că prin poezia pe care o așterneți pe hârtie, reușiți, nu numai să dezamorsați acele
LANSARE DE CARTE.VOLUMUL DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR”, AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373367_a_374696]
-
despică, Pornind spre adâncimi demult dorite. Când roua-i așternută și-mplinirea Mă-ntoarce din periplul prin abis, Aud un „te ador !”. E-nchipuirea Ce m-a purtat spre tine doar în vis. *** Vorbe-ntr-o doară Făptura-i adoară privirea ușoară în păr se-nfășoară lin mână coboară pe sân de fecioară sărut înfioară adânc de comoară. Iubirea-i vioară, sau vorbe-ntr-o doară? *** A fost să fiu Tu mi-ai fost stea, La ceas târziu, La moartea mea
EPILOG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373391_a_374720]
-
Mi-e dor de tine, Mamă, ce mult aș vrea să știi...! Te regăsesc, adesea, în glasuri de copii, în zâmbete și-n cântec... și-ntr-un parfum suav de vis și nostalgii. Nimic nu poate, mamă, să îmi înlocuiască privirea Ta ce unduia seninul nici dragăstoasa șoaptă ce-mi modela, odată, în drag și-n sfiiciune, cu palme dulci- destinul. Tu-mi ești lumină-n noapte, și vis în plină zi. Mi-e dor de Tine, Mamă, ce mult aș
DOR DE MAMA de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373386_a_374715]
-
în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului SE-NTOARCE VISUL LUMII-N DOI Întrevăzând o vreme bună, Cocorii se retrag spre noi, Din largul lumii, sub cunună, Se-ntoarce visul lumii-n doi! E primăvară în priviri Și tinerii se-nveselesc! În iarba verde-apar iubiri Și oamenii le răsădesc! Din dragoste, din floarea albă Și din parfum de micșunele, O viață pură se întreabă, Când să apară printre ele?! IUBIRILE CARE NU MOR Polen se cerne, ca
POEME DE DRAGOBETE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373396_a_374725]
-
ceremonii, Mă sfâșie, încet, cu colți de dihor. Revăd după un zid stafia morții, Prin umbre de-ntuneric, se-apropie încet, Pășește grav, lugubră, cu stofă de cadet, Oprindu-se, subit, în fața porții. Pulsează universul pe secunde. Încerc iar, cu privirea, să mă agăț de-o stea, Crezând că văd lumina ce-n van mă aștepta, Dar nu e decât beznă orișiunde. Mă simt de veșnicii încătușată. Încerc să împletesc, arzând, pierdute clipe, Din resturile lor, redute se-nfiripe, Căci mai
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
deasupra podelei, în timp ce pașii noștrii se potrivesc. Am impresia că toată lumea se oprește din dansat și se uită la noi, iar nu după mult timp, îmi dau seama că acest lucru nu este doar în capul meu. O grămadă de priviri sunt ațintite asupra noastră, și, în timp ce facem o plecăciune scurtă, toate persoanele din sala imensă ne aplaudă zgomotos, de parcă ar avea tălăngi în loc de mâini. Lăsăm în urma noastră mulțimea care a început din nou să se distreze, și mergem până la o
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
clădirii, cu elemente de arhitectură fascinante și se așeză în prima bancă. Era studentă în anul doi la “Facultatea de Geografie“ a “Universității din București“. Lângă ea, luă loc un tânăr negricios, mărunțel, slăbuț și cu ochii alungiți, jucăuși, cu privirea sclipitoare. Se poate? Este liber? întrebă el, cu accent străin. “Este mongolezul din grupa a doua, gândi Ema și-l privi pe sub ochi, în mod discret. Este simpatic, drăguț și politicos. Nu-i ca țăranii noștri, mai bădărani... colegii mei
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
folositoare... Vei învăța carte pe copiii din grupul nostru, îi spuse Naranbaatar. Trebuie și ei să știe măcar să scrie și să socotească. Aceasta activitate, cu copiii, Emei i-a plăcut foarte mult. Nergui îi arunca din când în când, niște priviri pline de invidie. Dar acum Naranbaatar era cu ea și putea să treacă acum ușor peste toate greutățile. După amiază, Naranbaatar o luă la plimbare să-i arate peisajele minunate din jurul lor. Și a dus-o la o cascadă cu
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
-l ireal de frumos Si totusi înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce ne unește Este privirea sticloasa și rece Ce-ascunde un foc mocnit, Amândouă ... Citește mai mult Romantică ivire în noapte,Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă,Ca și trecutul ce-i scrie povesteaE castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte.Clipeste
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
lăptoasa,Făcându-l ireal de frumosSi totuși înghețat și strain. Doua lumi, timpuri, limbi diferite,Față în fața întâmplător,El, afară, în noapte și frig, dar liber,Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieti.Ceea ce ne unesteEste privirea sticloasa și receCe-ascunde un foc mocnit,Amândouă ... ÎI. RĂDĂCINI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015. Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei mele, Și le răsfira în toate direcțiile, Fără să
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
trecut Ca un vagabond năuc, Certat cu tinerețea și iubirea. Am facut din palmă o cupă delicată, Ca diminețile, Zăpăcite de emoție, Să nu se sperie și să fugă. Au venit grăbite, pe rând, Hotărâte să se alăture: zâmbetele suave, privirile îndrăgostite și gândurile tainice. S-au mai strecurat pe furiș Curcubeie, adieri blânde de vânt, Licori din cupe de crini înmiresmați, Cântecul greierilor, cristalul munților calcaroși, Maci purpurii, frânturi de ... Citește mai mult Am pus în palmă toate diminețile noastre
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
a trecutCa un vagabond năuc,Certat cu tinerețea și iubirea.Am făcut din palmă o cupă delicată,Ca diminețile,Zăpăcite de emoție,Să nu se sperie și să fuga.Au venit grăbite, pe rând,Hotărâte să se alăture: zâmbetele suave,privirile îndrăgostite și gândurile tainice.S-au mai strecurat pe furisCurcubeie, adieri blânde de vânt,Licori din cupe de crini înmiresmați,Cântecul greierilor, cristalul munților calcaroși,Maci purpurii, frânturi de ... X. APROAPE IERI, APROAPE MÂINE, APROAPE NICICÂND, de Eleonora Stoicescu , publicat
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
în Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015. Zările mele se luminează Și simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate. Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite, Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase. Când rătăcesc în privirile tale calde Simt că brațe suave mă cheamă gingaș În încăperi nedeschise de nimeni vreodată. Aș vrea să rătăcesc prin toate, Să iți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi, Să iți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele, Să iți
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ne contopim în dânsul nostru pătimaș. Citește mai mult Zările mele se lumineazaSi simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate.Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite,Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase.Cand rătăcesc în privirile tale caldeSimt că brațe suave mă cheamă gingasIn încăperi nedeschise de nimeni vreodata.As vrea să rătăcesc prin toate,Să îți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi,Să îți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele,Să îți gonesc grijile
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
cer, o rază de soare, o floare, un petic de iarbă, un strop de mare, Unde să dormim, să visăm, să ne iubim. Îmi place când, rezemata la pieptul tău, Îți simt inima galopând, fremătând. Aș vrea să alung din privirea ta norii grei, Să ridic cortina și să triumfe lumină, bucuria, speranța, Să desenăm cu vârful aripilor curcubeul. Iubesc zâmbetul , privirea ta caldă, Setea ta de iubire, de viață, Chipul tău senin când suntem unul, Liniștea pe care numai tu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ne iubim. Îmi place când, rezemata la pieptul tău, Îți simt inima galopând, fremătând. Aș vrea să alung din privirea ta norii grei, Să ridic cortina și să triumfe lumină, bucuria, speranța, Să desenăm cu vârful aripilor curcubeul. Iubesc zâmbetul , privirea ta caldă, Setea ta de iubire, de viață, Chipul tău senin când suntem unul, Liniștea pe care numai tu știi să mi-o sădești în suflet, Aripa ta care încălzește și vindeca. Mă înfioară sărutul tău dulce și cald, Vibrez
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
cer, o rază de soare, o floare, un petic de iarbă, un strop de mare,Unde să dormim, să visăm, să ne iubim. Îmi place când, rezemata la pieptul tău,Iti simt inima galopând, frematând. Aș vrea să alung din privirea ta norii grei,Să ridic cortina și să triumfe lumină, bucuria, speranța,Să desenăm cu vârful aripilor curcubeul.Iubesc zâmbetul , privirea ta caldă,Setea ta de iubire, de viață,Chipul tău senin când suntem unul,Liniștea pe care numai tu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]