67,494 matches
-
Adunării Deputaților din 7/19 iulie 1876, cu 91 de voturi, contra 4, liberalii creând astfel un precedent periculos, care a dus mai târziu, în 1889, la darea în judecată de către conservatori a guvernului Brătianu, după căderea acestuia, așa cum va aminti și Bacalbașa, la locul cuvenit, în volumul IV al ediției noastre. 73. A. Stolojan a citit „raportul de dare în judecată a fostului minister“ în ședința Adunării Deputaților din 19/31 iulie 1876 („Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 19
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
comisiei de anchetă a Ca merei să dea „mandate de depunere și arestare“ a foștilor miniștri conservatori (pornind de la principiul că aceleași persoane nu pot fi în același timp și acuzatori, și judecători). Propunerea - dovedind luciditate -, deși sprijinită de deputații amintiți de Bacalbașa (M. Kogălniceanu clamase zadarnic: „voim însă, d-lor, în interesul acestui partid na ționale din care și noi facem parte ca dânsul să nu zică că legalitatea este în conjurată de pasiune“ - „Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-se târâtă de sentimente vindicative care nu au putut fi frânate de rațiune și inteligență. 77. „Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 23 iulie 1876“, MOF., nr. 180, 15/27 august 1876, p. 4537. 78. Manolache Costache Epureanu spusese cuvintele amintite de Bacalbașa cu ocazia discuției asupra amendamentului propus de Ion Câmpineanu. Iată-le reproduse mai fidel după stenogramă: „D. președinte al Consiliului: Mie permiteți-mi a mă considera mai mult ca un copil orfan între d-voastră. (Mare ilaritate.)“ („Adunarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
decembrie 1876, TEL., an. VI, 19 decembrie 1876, p. 2). Așadar potrivit acestei Constituții, România ar fi fost o „provincie privilegiată“, având ca suveran pe sultan, șeful statului fiind învestit de acesta, iar locuitorii țării numindu-se otomani! 125. Moțiunea amintită de Bacalbașa a fost votată de Adunarea Deputaților la 22 decembrie 1876/3 ianuarie 1877 - într-o ședință care a luat sfârșit la ora 11/4 noaptea - cu 79 de voturi pentru și 9 abțineri (patru miniștri prezenți la ședința
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în fața călcării drepturilor sale, pentru care secole românii și-au vărsat sângele. Nici sabia lungă a lui Baiazid și Mohamed nu a putut să pătrundă Dar agitația este și afară. Guvernul, prin agenții săi, provoacă agitația stu denților universitari. Îmi amintesc că ne-am adunat în număr foarte mare în una din sălile Universității. Discuția a fost foarte agitată. Ion Bibicescu, student la Facultatea de Litere și redactor la Românul, rostește o cuvântare înflăcărată în mijlocul zgomotului mare. Cum mulți dintre studenți
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
guvernului. Camera respinge cererea cu 54 contra 14 voturi.19 334 bucureștii de altădată Camera s-a pronunțat în unanimitate, la propunerea lui M. Pherekyde, asupra „ne culpabilității“ fostului ministru conservator, Gh. Costa-Foru, care decedase între timp. Este interesant să amintim că raportul menținuse acuzația nedreaptă adusă lui Titu Maiorescu pentru ajutorul generos acordat lui I. Slavici, student la Viena (40 galbeni), și lui M. Eminescu, „student în filozofie la Universitatea din Berlin“ (100 galbeni), în vederea „depunerii doctoratului și teză“ cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
baronul Stuart, consulul general al Rusiei la București, din 12/24 aprilie 1877, care venise special de la Chișinău pentru a explica motivele „intrării neașteptate a trupelor ruse în România“, principele Carol, în prezența lui I.C. Brătianu și M. Kogălniceanu, a amintit și de proclamația adresată poporului român („În ceea ce privește proclamațiunea marelui duce Nicolae către locuitorii români, aceasta a jignit pe M.s. Domnitorul, căci el singur este în drept a se adresa poporului român“), primind o motivație nesatisfăcătoare („Baronul Stuart scuzează această proclamațiune
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
89. Armata rusă de est, aflată sub comanda marelui duce Alexandru, a început să treacă Dunărea pe la Măcin, în Dobrogea, la 9/21 iunie 1877, în frunte cu Corpul 14 armată al generalului Zimmerman. 90. Bombardamentele de artilerie de care amintește Bacalbașa au fost solicitate de înaltul comandament al armatei ruse („14 iunie. Marele duce îi telegrafiază de la Dracea Prințului să deschidă mâine la amiazi focul pe toată linia Dunării“ - Memoriile, vol. X, p. 12), în preajma și în timpul acțiunii de forțare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Seara, „pe cel mai înalt punct al redutei fluturau rnândre drapelele de luptă ale Batalionului 2 vânători și Regimentului 14 do robanți“ (Istoria infanteriei române, vol. I, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 357). Regimentul 14 dorobanți, despre care amintește aici Bacalbașa („Regimentul 14 curcani“) avea reședința la Roman. 122. Regimentul 8 infanterie de linie a pierdut în bătălia de la 30 august/11 septembrie 1877 șapte ofițeri și anume: căpitanul Valter Mărăcineanu, căpitanul Panu Nicolae Vasile - și nu Pană Alexandrescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
organul conserva torilor catargiști, Pressa, organul conservatorilor nuanța Vasile Boerescu, L’Orient 142, anul 1877 381 138. O lună de miere normandă (fr.). 139. Două frumuseți de altădată (fr.). 140. Despre spectacolele din grădina Guichard, din vara anului 1877, își amintea, mai târziu, C.I. Nottara, angajat de Ion Ghica, în același an, ca elev la Teatrul Național: „Pascaly juca multe piese patriotice și el mai în fiecare seară recita, cu un drapel tricolor în mână, poeziile patriotice de război, recent scrise
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de la 6/18 octombrie 1879, iar ca proprietar-fondator și editor de la 31 martie/12 aprilie 1880; ziarul trece în proprietatea lui Al. Ciurcu la 10/22 februarie 1882, devenind către sfârșitul secolului oficios liberal. Momente ale istoriei sale vor fi amintite de Bacalbașa, la locul potrivit, în volumele următoare ale acestei lucrări. 143. Primul număr al Națiunii române, cotidian redactat de Fr. Damé cu concursul lui I.L. Caragiale, a apărut la 25 august/6 septembrie 1877, purtând, potrivit obiceiului vremii, data
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Independență și cuprinsă în volumul Ostașii noștri din 1878, dar el nu a fost singurul poet care s-a inspirat - atunci și în anii care au urmat - din epopeea lup tei pentru independență a poporului nostru (e suficient să-l amintim în acest context numai pe G. Coșbuc). În ceea ce privește acuzația adusă de Bacalbașa lui Lazăr Șăineanu, Iată de ce spun că alți istorii, în alt viitor, vor trebui să judece pe Vasile Alecsandri. Clipa de la 1877 a fost redeșteptătoare pe toate tărâmurile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bătăuși cari chefuiau în grădina vestită pe atunci numită „Grădina de la Șapte nuci“. În acest cuplet se mai vorbește și de Popa Tache, șef de bandă notoriu despre care voi vorbi. Iată cele câteva versuri pe cari mi le mai amintesc din întregul cuplet: ...Popa Tache und te duci Numa-n halat și-n papuci? Mă duc taică-n mahalale Ca s-adun la haimanale Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. ...Petre Grădișteanu Îi trage cu tufanu. Beizadea Mitică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
7. „Cupletul“ era, probabil, alcătuit pornindu-se de la mai multe poezii pe care în anii 1870 N.T. Orășanu le publica în revistele satirice ale vremii, inspirându-se din activitatea bandelor electorale conservatoare. Reproducem câteva fragmente, cuprinzând versurile de care își amintește Bacalbașa: „- Frunză verde trei lăptuci / Popă Tache, und’te duci / Numa-n cauc și-n papuci? / - Mă duc, tată-n, mahalale / Să adun la haimanale / Care fac tot dandanale...“ (Cântec poporar, datat 1870, în vol.: N.T. Orășanu, Opere satirice, partea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Florescu, ministrul de Război, înființă cele dintâi 16 regimente de do robanți. Aceste regimente erau obținute prin transformarea, reorganizarea și înmulțirea trupei de grăniceri. Grănicerii dispăreau deodată cu înființarea regimentelor de dorobanți și primeau o nouă uniformă inclusiv căciula care amintea pe Mihai Viteazu. Până atunci grănicerii purtau pe cap o coafură la fel cu calpacul bulgăresc. La 10 Mai se făcu o mare defilare la Șoseaua Kiseleff. Era o zi strălucitoare, un public foarte numeros se îngrămădea și defilarea începu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în război a oștirilor române. addenda 417 român“ („Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 29 iulie 1876“, MOF., nr. 189, 26 august/7 septembrie 1876, p. 4758). 26. Versurile, făcând parte din cupletul parodie Gândul meu la tine zboară sunt amintite, cu mici deosebiri, de fratele lui Constantin Bacalbașa, I.C. Bacalbașa, într-un articol scris cu prilejul morții lui I.D. Ionescu (Ion C. Bacalbașa, I.D. Ionescu, Ileana, an. I, nr. 2, septembrie 1900, p. 29, în care aflăm și o succintă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
slăbite, uscate, vlăguite. Au vorbit Victor Enășoae, Ioan Popovici, un student (Simion și nu mai știu cum), profesorul Alexandrescu. Toți au evocat o (mare) personalitate locală, didactică și culturală. Dar singur studentul a surprins o notă distinctă a adevăratului Alistar, amintind de ironia sa. În rest, exagerări proprii „orațiilor funebre”, menite să amplifice o tristețe care nu era generală. S au căutat diverse apropieri simbolice, mai mult sau mai puțin inspirate. Cineva a dedus că moartea lui în vacanță e un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cel mai dotat din familia noastră: are nu numai „minte multă”, ci și ceea ce se cheamă „ținută”. „Enfant maudit” (blestemul Mamuchii), a „plătit” de mic atît pentru ce a făcut el, cît și pentru faptele altora. De-ar fi să amintesc numai că în anii „obsedantului deceniu” a fost arestat, judecat și condamnat pentru lucruri comise de un omonim al său, mai vîrstnic, și ar fi de ajuns! A zăcut în „cele mai grele închisori”. De aci întărîtarea sa. E agitat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gînditor și ceva mai rezonabil cînd i-am declarat că nici eu nu recunosc în el întotdeauna pe omul cu farmec și umor (cum pretinde), relaxat (deși afectează relaxarea), stăpîn pe sine în toate împrejurările (de-ar fi să-mi amintesc numai episoadele cu „izbucniri ale glandelor” la care eu însumi am fost de față). Nu fără o alintare de superioritate, la sfîrșitul discuției, mi-a întins mîna. Am convenit pentru un modus vivendi. Nu-mi fac iluzia că această „blanchizare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
umblat toată ziua, și seara „s-a dus”. „De cînd a auzit asta, tata e mereu supărat și se gîndește la propriul sfîrșit. Deunăzi chiar mi-a spus cum să-l înmormîntăm”. L. l-a contrazis și l-a încurajat, amintindu-i între altele că Gavril era mai bătrîn; mai întîi să ajungă și el la vîrsta lui! Pe 5 februarie, tata a împlinit 66 de ani. L. i-a dus „un mic cadou”. L-a primit cu mare emoție, apoi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
culegere de evocări. Am coborît relaxat, chiar vesel, însă zîmbetul mi s-a șters de pe față imediat ce am văzut-o pe Lucica. Alerga spre mine cu fața scăldată în lacrimi. Lîngă ea, răvășit, hirsut, era Radu, bărbatul său. Nu-mi amintesc care dintre ei a spus mai întîi: „A murit mama!”. Am rămas cu toții cîteva minute între linii, eu cel mai descumpănit. După ce mi-am înghițit nodul care-mi blocase respirația, am întrebat cînd, cum și dacă știe și tata de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din mahalagii sastisiți și ireverențioși, care rîgîie și pîrțîie în timp ce însoțesc cortegiul, am avut anumite rezerve, „estetice”, dar nu m-am opus. Într adevăr, mama spusese nu o dată că „atunci cînd voi muri, să mă duceți cu banda”. Mi-o amintesc stînd în fundul grădinii, înspre Mihai al lui Gheorghe a Nuții și privind spre dealul țintirimului unde s-auzea cîntecul sfîșietor al trupcilor. Ziua era senină, soarele se aplecase blînd spre asfințit, un vînticel înfiora frunzele prunilor și perilor. „Doamne, frumos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ziua pe cîmp, cu capul în soare. Mai bucuros și cu mai mult spor făcea altceva. Orașul, în care își cheltuise o parte din tinerețe, îl învățase cu o anumită „boierie”: peticit l-am văzut, desculț însă niciodată. Dacă-mi amintesc șirul neînțelegerilor dintre ei, mi se pare incredibilă povestea pe care o aflu acum, că tata „a furat-o” pe mama. De cînd îi știu, relațiile lor au fost mereu oscilante, instabile. De altfel - mi se spune -, nu după multă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
uită asta și-mi cer să mă comport ca înainte. Sergiu, de pildă, mă întreabă dacă nu merg pe stadion, la meci, iar Genoiu mă solicită să iau cuvîntul la reuniunea Filialei A.T.M. etc. Abia cînd îi refuz își amintesc de cele întîmplate. *Am primit cu strîngere de inimă fotografiile făcute la înmormîntare de fostul meu profesor Feodor Mogîrlițchi (din proprie inițiativă, căci nu le-am dorit). Cu capul așezat pe perna din sicriu, tata arată ca scufundat într-un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
discutat niciodată cu dînsul - , de ce te-au condamnat?” întrebarea mea l-a descumpănit: nu-i venea să creadă că într-adevăr nu știu! Era convins că întîmplarea sa e cunoscută în sat de toți, de la mic la mare. I-am amintit că în acei ani urmam facultatea în Iași. După ce s-a mai adunat, mi a relatat „surpriza” pe care a avut-o la 60 de ani, el, om care nu fusese niciodată, sub nici o formă, sancționat, de a fi inculpat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]