60,397 matches
-
devenit încă suficient de clar; totodată, cele două caracteristici sunt și ale structurii (unității) pe care cei doi termeni o alcătuiesc, anume aspectul formal al judecății; în felul acesta, actul judecății este deja în ființa sa. Există o motivație pentru că pornim, în operarea reducției judicative, de la S și P? Există, dar, deocamdată, nu este vorba decât despre observarea și descrierea -, la o primă "ochire", a orizontului discursului, judicativului, judecății, domeniul care ne interesează în această cercetare. Dar dacă acestea sunt primele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevăr, flexiunea verbului poate modifica această valoare și, mai mult, schimbă judecata: Afară a fost cald" este o altă judecată decât "Afară este cald". Nu doar "este" capătă această constanță, ci și timpul, după cum s-a observat și din exemple. Pornind de aici, înțelegem că faptul de a fi condiționat și statutul de constantă caracterizează obiectual aspectul alethic al dictaturii judicativului, așa cum faptul de a fi posibil și statutul de variabilă caracterizează obiectual, în primă instanță, aspectul formal (structura originar judicativă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre un context filosofic în care, prin cercetare aplicată, se încearcă formularea unui răspuns la o asemenea problemă. Cele două din urmă facultățile și habitualitățile sunt precondiții ale oricărui act omenesc. Chiar strict formal gândind, dincolo de contextul aristotelic, anume pornind de la simplul fapt al identității unui "ceva" care reușește să se raporteze la "alt-ceva", înțelegem de la bun început că acel ceva îl va primi pe alt-ceva la sine după propriile sale "forme" de preluare (poate, și de prelucrare). Și atunci
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o structură complexă, acoperind două sensuri care îi asigură "poziția": act ("logic") și obiect ("temporal"). Fără îndoială, expedientele de felul: divinul îl constrânge pe om la un anumit tip de existență etc., așa încât aceste "forme" sunt de natură divină, sau, pornind de la alte premise, că ele sunt venite pe o cale "naturală", nu au decât rolul de a înteți problema propriu-zisă, fără a-i da vreo soluție. Până la urmă, omul, chiar dacă este constrâns la un mod de a fi, condiționează tot
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
context; reducția judicativă nu o poate decât păstra între virtualitățile sale timporizatoare. Situația existențială, precum și unitatea ontologică, deși au un anumit sens judicativ, fiind astfel constituite parțial prin timporizare, nu pot fi pe deplin puse în sens. Reducția non-judicativă însă, pornind de la ceea ce actele constitutive ale timpului au creat (pornind de la lumea judicativului, "împarantezând-o") poate "lucra" în sensul celor două. Timpul, cum am văzut deja, este întru ființare. Dar ființarea conștientă (reflexivă în sens temporal și deschisă către Celălalt), ca timp
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
virtualitățile sale timporizatoare. Situația existențială, precum și unitatea ontologică, deși au un anumit sens judicativ, fiind astfel constituite parțial prin timporizare, nu pot fi pe deplin puse în sens. Reducția non-judicativă însă, pornind de la ceea ce actele constitutive ale timpului au creat (pornind de la lumea judicativului, "împarantezând-o") poate "lucra" în sensul celor două. Timpul, cum am văzut deja, este întru ființare. Dar ființarea conștientă (reflexivă în sens temporal și deschisă către Celălalt), ca timp, este întru ființă. Timpul , așadar, se mișcă în două
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștiinței afectate istoric" wirkungsgeschichtliches Bewußtsein al lui Gadamer, folosit de acesta în legătură cu fenomenul raportării omului la tradiție), în sens de auto-constituire, sens deosebit de important, fiindcă legitimează judicativ însăși reflexivitatea. De asemenea, sensul timporizării poate fi acela de survenire a viitorului, pornind de la putința de a fi a unei ființări, iar sensul dăruit către aceasta este acela de alteritate, mai bine spus, de Celălalt, care, prin propria sa reflexivitate, așadar timporizare în sensul chemării trecutului (propriu), ajunge să se deschidă el însuși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a semnala componentele unei structuri formale a dictaturii judicativului, de a indica a priori-ul originar și universal al acesteia și de a "reduce" (readuce) astfel ansamblul de elemente ale judicativului la acesta, adică la timp. Urmând o asemenea linie, pornind de la judecată, socotită, în orizont judicativ, forma fundamentală a gândirii, singura formă, de fapt, care face posibil, susține și arată adevărul, socotit "valoare" esențială pentru cunoaștere, iar cunoașterea, unul dintre scopurile cele mai semnificative pentru ființarea umană veritabil ideal fundamental
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducției. Întrucât aceasta "readuce" un ansamblu de fapte (gândite unitar, ca un univers de fapte) la elementul lor originar, constituit tocmai reductiv, ea însăși a preluat caracterul dominant al "obiectului" său. Dar, încă o dată, acest fapt nu interzice extinderea tematizărilor pornind de la fiecare element al structurii formale a dictaturii judicativului. În plus, schemele de constituire de mai sus trebuie umplute cu constituiri obiectuale ca atare, chiar dacă operațiile reductive s-au mișcat către un "obiect" final formal prin excelență, anume timpul, mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a unor compartimente ale orizontului judicativ-constitutiv și judicativ-regulativ și o dovadă a posibilității gândirii de a opera non-judicativ. Dar în felul acesta, calea începută odată cu punerea la lucru a reducției va conduce către locul de pornire: la judecată. S-a pornit însă de la judecata încărcată, formal și alethic, cu "poziții" (elemente: subiectul și predicatul, verbul și timpul) care nu arătau prin ele însele puterea judecății de a pune ordine în orice tip de rostire, de a fi act constitutiv, temporal, pentru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condiționată de o relație anume, nu de "fapt" (de aici slăbirea sensului ontologic al adevărului și, corespunzător, întărirea celui "logic"). Circularitatea condiționării celor două aspecte ale judecății (între ele) nu este vicioasă; mai degrabă ea indică unitatea judecății. Și abia pornind de aici înțelegem și saltul pe care îl suportă acestă structură a judecății către condiția de dictatură a judicativului. Unele aspecte ale acesteia au fost formulate mai sus, în legătură cu ivirea lor condiționată prin operările timporizante ale judecății. Dar acest salt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale celor două discipline judicative, analitica și dialectica, modulate (ontologic, cosmologic, antropologic, epistemologic etc.) în funcție de temele filosofice sau de altă natură deschise în orizontul dictaturii judicativului. Pentru a parcurge și această ultimă parte a primului moment al reducției, trebuie să pornim tot de la Aristotel. Acesta socotește că există două situații extreme privind identitatea subiectului și a predicatului. De fapt, contextele aristotelice referitoare la această chestiune sunt mai degrabă ontologice; dar acest fapt nu are, deocamdată, importanță prea mare. În ultimă instanță
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin reducția non-judicativă a dictaturii judicativului; totuși, posibilitatea acesteia poate fi indicată aici. Mai mult, reducția judicativă îi scoate în evidență sensul și din acest motiv, ceea ce ar putea fi numit "judicativ regulativ" extinzând regulativitatea și la alte elemente judicative, pornind de la și pe baza regulativității temporale capătă prezență în unele gânduri, rostiri, făptuiri omenești și că, în ciuda faptului că, prin acestea, însăși dictatura judicativului își scoate la vedere limitele, regulativitatea judicativă este un fenomen din orizontul său de constituire. De ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
context de continuare a reducției judicative. Totuși, lipsa de anterioritate absolută a unui act de evaluare (interpretare), chiar "necesitatea" unui act nou, sunt de recunoscut și în cazul ideologiei; iar acestea probează statutul acesteia de ipostază originară a dictaturii judicativului. Pornind de la cele câteva observații de întâmpinare a discursului despre statutul judicativ al ideologiei, înțelegem că aceasta doar aparent exprimă o relație de întemeiere sau un adevăr, așa cum ea însăși pretinde. Chiar și ideologia religioasă, cea care stabilește nu "merite" omenești
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrul de care e vorba are conținut. Pentru comunicarea, predarea unui obiect exterior nu este nevoie de mare lucru; însă când e vorba de comunicarea unei idei, este nevoie de artă adecvată. Aceasta rămâne totdeauna ceva esoteric"232. Să mizăm, pornind de la ceea ce am spus mai sus, pe faptul că ideologia și-ar putea nesocoti propriul rost (ea fiind discurs judicativ-constitutiv prin excelență), negându-se pe sine? Oricând o asemenea nesocotire ar deschide o cale către non-judicativ. Totuși, ideologia este astfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestea pot deveni accesibile unei cercetări, dar numai dacă sunt relaxate condiționările "ideologice". Șansele acestei cercetări vor fi ele însele evaluate în cele ce urmează, tematizând problema modalităților de gândire, rostire și făptuire proprii ideologiei. 5.2. Reluarea reducției judicative pornind de la fenomenul celei de-a doua timporizări. Părtinire, ordonare și autorizare ideologică A fost lămurit în contextul reducției judicative faptul că a doua timporizare se răsfrânge asupra tuturor elementelor judecății și că acest fenomen este hotărâtor pentru saltul de la judecată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecată: S și P, ele având, totodată, un sens pragmatic, diferit de cel "sintactic" dobândit de elementele judecății și judicativului prin fenomenul primei timporizări. Desigur, fiind vorba despre re-timporizare, cele trei acte au un sens temporal direct. De aici trebuie pornit în redeschiderea reducției judicative. Cu ce ne vom alege, acum? Iată o întrebare de natura "tare" a judicativului constitutiv, adică, deja, de natură ideologică. Și trebuie răspuns chiar în manieră judicativă: ne vom alege cu o reducere a sensului de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu elementele judecății, adică să fie funcționale în chiar actul primei timporizări, care are rolul principal de a le în-ființa (constitui). De aici am putea accepta că timpul lucrează deodată în ambele modalități timporizatoare, dar reducția judicativă a trebuit să pornească de la judecată și de la elementele acesteia, adică de la prima timporizare, fără să stabilească ea însăși, încă din prima instanță, "ordinea" timporizărilor. Nu ar fi fost posibilă însăși în-ființarea celor patru elemente ale celor două aspecte ale judecății în absența părtinirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului; ceea ce înseamnă că în afara acesteia, adică într-un orizont nou de constituire, ce nu poate fi decât non-judicativ, exigențele exprimate de gândirea ființei ar putea fi suspendate, poate chiar anulate. Dar acum trebuie să vedem dacă nu cumva, pornind de la unele presupoziiții ale experiementelor filosofice evocate, aceste angajamente se pot retrage chiar în orizont judicativ, adică tocmai în locul ce este sau măcar pare a fi "natural" pentru ele. În acest demers, integrat reducției judicative, trebuie să pornim de la constituția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu cumva, pornind de la unele presupoziiții ale experiementelor filosofice evocate, aceste angajamente se pot retrage chiar în orizont judicativ, adică tocmai în locul ce este sau măcar pare a fi "natural" pentru ele. În acest demers, integrat reducției judicative, trebuie să pornim de la constituția logică cea mai "durabilă", adică de la subiect. De altminteri, am pornit deja, fiindcă precizările metodologice, care țintesc întâi spre "forma" unui discurs și apoi spre ceea ce aceasta poate cuprinde, sunt nici nu s-ar putea altfel "logice", în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pot retrage chiar în orizont judicativ, adică tocmai în locul ce este sau măcar pare a fi "natural" pentru ele. În acest demers, integrat reducției judicative, trebuie să pornim de la constituția logică cea mai "durabilă", adică de la subiect. De altminteri, am pornit deja, fiindcă precizările metodologice, care țintesc întâi spre "forma" unui discurs și apoi spre ceea ce aceasta poate cuprinde, sunt nici nu s-ar putea altfel "logice", în primul rând. În privința subiectului, potrivit reducției care a scos la iveală în-ființarea (constituirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atâta vreme cât unitatea de viață pe care ei o au în vedere este deja originea evenimentelor de viață ale unei comunități, atâta vreme cât aceasta s-a impus, astfel încât tot ce se petrece în comunitatea care o susține este părtinit, ordonat și autorizat pornind de la ea. 6.3. Fenomenul inflației de autorizare și sfera publică Asemenea lucruri aparținând celor trei operații părtinire, ordonare și autorizare ne îndepărtează de constitutivitatea judicativă, apropiindu-ne de regulativitatea judicativă. Dar există o anumită inadecvare între unitatea de viață
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Heidegger reconstruiește filosofic pe temeiul său propriu: conceptul "diferenței ontologice", însă ceea ce el numește analitică existențială a Dasein-ului, în fond, ontologia fundamentală, are rostul unei filosofii prime, în vreme ce orice alt tip de ontologie se încadrează în modelul filosofiei secunde. 195 Pornind de aici, de la "gândirea ființei", sunt instituite și cele două registre ale ontologiei: unul formal, celălalt material; ambele având o anumită legătură cu "experiența", fapt cercetat, chiar și în perioada modernă, de către Kant prin proiectul său critic sau de către Husserl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie să spunem că ființa înseamnă aici totuna cu starea-de-a-fi-pus a relației dintre subiect și predicat, starea-de-a-fi-pus a legăturii puse în formalul 'eu leg', inerent judecății." Heidegger, Probleme fundamentale ale fenomenologiei; p. 69; p. 293. 200 Cuvântul "prezentuire" este construit pornind de la un cuvânt al lui Cantemir menționat și în Introducerea la lucrare de față din "Scara" așezată la începutul Istoriei ieroglifice; este vorba despre cuvântul prezentuiește, cu sensul "arată, de față îl scoate, înainte îl pune". Cuvântul lui Cantemir numește
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Cantemir menționat și în Introducerea la lucrare de față din "Scara" așezată la începutul Istoriei ieroglifice; este vorba despre cuvântul prezentuiește, cu sensul "arată, de față îl scoate, înainte îl pune". Cuvântul lui Cantemir numește mai bine decât alte variante pornind de la "prezent" (prezentizare, prezentificare, prezentuizare etc.) faptul timporizării prin prezent și al înfățișării celui "prezentuit" (de la a prezentui). Cf. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică; Scara a numerelor și cuvintelor streine tâlcuitoare", p. 24. 201 A se vedea: Husserl, Sur la résolution
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]