95,170 matches
-
ne iubim. Îmi place când, rezemata la pieptul tău,Iti simt inima galopând, frematând. Aș vrea să alung din privirea ta norii grei,Să ridic cortina și să triumfe lumină, bucuria, speranța,Să desenăm cu vârful aripilor curcubeul.Iubesc zâmbetul , privirea ta caldă,Setea ta de iubire, de viață,Chipul tău senin când suntem unul,Liniștea pe care numai tu știi să mi-o sădești în suflet,Aripa ta care încălzește și vindecă. Mă înfioară sărutul tău dulce și cald,Vibrez
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
îi putea fi fatală. Se-nfioră la gândul că se putea lovi mai rău. Își promisese în atâtea rânduri să nu se mai gândească la moarte, dar, ca de fiecare dată când se întâmplă ceva, gândurile o iau razna... Cu privirea rătăcită undeva, spre coama munților, își trece prin sita amintirilor cei 63 de ani pe care-i adunase. Multe amintiri, foarte multe, dar atât de puține frumoase, încât îi este tare greu să-și amintească măcar una dintre ele. Referință
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
când am cunoscut-o pe Ana în cafe-barul din gară întâmplător sau nu ne-am privit era dragoste la prima vedere era înnebunitor de fermecătoare în jurul gâtului șerpuia un șal tricotat nu era frig cuceritor și irezistibil zâmbetu-i explodat de sub priviri îmi încătușa vederea simțeam un fel de căldură tăioasă până la os atunci mi-am dat seama că ceva doare toate aceste lucruri erau lângă mine și Ana era lângă mine o văd printre amintiri însă această iubire doare mă simt
PUŢINUL DIN ADOLESCENTUL DIN MINE A RĂMAS ACOLO de TEODOR DUME în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373435_a_374764]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > VOI ÎNVIA DIN TINE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1690 din 17 august 2015 Toate Articolele Autorului Aceeași privire blândă așteptam și eu, ca tine Lacrima stătea să pice, să inunde noi destine; În balsam de levănțică, ți-am primit însingurarea, Tu mi-ai dăruit minciuna, eu ți-am dăruit uitarea. Și-mi vorbești de-a ta dreptate și
VOI ÎNVIA DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373425_a_374754]
-
ta dreptate și pedepse meritate? Pedepsește-mă, că vina, eu o port demult în spate! Și aripa ce ți-am dat-o, să te-naripeze iară Ai ucis-o fără milă, aruncând-o-n ploi de ceară. Mi-ai încercănat privirea, răvășind un vis tomnatic Și acum mă uit prin tine la tic-tac-ul fantomatic; În clepsidra dintre coaste-a mai rămas nemuritoare O secundă nemiloasă travestită-n dor, și doare Când îmi spui că, la picioare mi-ai lăsat un as
VOI ÎNVIA DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373425_a_374754]
-
Și pășesc desculta-n iarbă peste-al apelor șuvoi, Unduindu-ma cu vântul care trup de floare-ndoaie. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dăruiesc... Zâmbete înseninate, cănd pe-un val brodat al mării Plutesc cu priviri flamande, răsăritul să-l privesc Ca apoi s-alint apusul, savurând clipa-nserarii. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dau cu drag... Versul înșirat cu grijă pe fir de matase albă Când din tainic scrin răsar
NU AM MULTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373449_a_374778]
-
să-mi ceară de pomană. Flămând de dor mă implora să-i dau Măcar un strop aprins de viață pură- Fructul oprit celor din Cer, ce n-au Păcatul să se-nfrupte cu natură. Țărâna vieții i se scurgea-n priviri Și mă-ndemna, plângând, să-i dau crezare: „Tărâmul veșnic e sursă de-amăgiri- Încă se vând iluzii și se doare...” S-a scurs în patimi și a păcătuit, Și-a scuturat noianul de povară, Cu sufletul în lacrimi I-a
GÂND ERETIC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373455_a_374784]
-
el copacul, și cerul, și pământul, marea cea mare, munții, iubirile, și vântul, iarba de verde plină scursă din praf de stele, rana, balsamul, boala, și leacul pentru rele. Să-mi fie gândul zborul, iar cerul său palat, culoarea și privirea din sufletu-mi curat, să-mi fie urma clară spre visul colindat, arcușul de vioară în triluri legănat. Să fac din el altarul ales de-nchinăciune și euharistia din vremuri de tăciune, biserică străveche cu glas de clopot sfânt, rugul de
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
îngeri zburând peste tină. În vara din tine-s petale de floare, celest curcubeu armonii de culoare. În vara din tine e-atâta grea rugă, păcatele-s fum pregătite să fugă. În vara din tine e-atâta durere, senin de privire și cerul ce geme. În vara din tine e-atâta credință, un vers de lumină e întreaga-ți ființă! SPERANȚE! (dedicat României la concursul Internațional organizat cu ocazia primei aniversări a Zilei Limbii Române) În fiecare an te regăsesc mai
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
Aud prin respirații tot mai stins, Ecoul din secundele ce pleacă, Și pare că tăcerea m-a cuprins Iar timpul șubred a-ncetat să treacă. Mă tot scufund ca-n dune de nisip, Cuarțul mă înțeapă prin unghere, Îmi intra în priviri și-ncep să tip, În jurul meu se-nvârt în cerc, himere. Mă prind de mâini, din carnea mea mă smulg Chirurgii neștiuți din alte spații Și mă transform din plumbul greu, în fulg În sala nevăzutei operații... Mă vărs în
SOMNUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373489_a_374818]
-
chipuri diforme, Copacii înlănțuiți în oglindă capătă forme Frunzele moarte au înviat.... Și-n lumi nepământene apar Întunericul absolut-îi zdrențuit De dorința nopții ce vine din abis O umbră ...așezată-i pe-o bancă.... Gândurile-i invizibile se pironesc În privirea spre nicăieri din infinit... Referință Bibliografică: ÎNTUNERIC ȘI UMBRE / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2270, Anul VII, 19 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎNTUNERIC ȘI UMBRE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373483_a_374812]
-
simt sub pielea mea, Îmbobocind narcise Îmi bate inima. Urzicile în talpă Mă-nghesuie la mers, Si pe genunchi, o nalba, De frunze mi s-a șters. Mi-s coapsele de iarbă, Buratice zvâcniri Și-mi flutură zambila Ascunsă în priviri. Mă gâdilă pe gambe Chemarea cucului, Și-n minte îmi răsună Bătaia vântului. În loc de mâini am ramuri, Le simt înmugurind, Plămânii mei respira Prin codrul aburind. Mi-e limba tril de păsări, Obrazul stă să dea În roșul din petale
PRESIMȚIRI DE PRIMĂVARĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373500_a_374829]
-
știu, nu mă mai recunosc, nici nu mai știu cine sunt. Nu exist decât ca să mă lovească, să mă acuze, să mă judece, să ia de la mine tot ce mi-a mai rămas, să mă împingă și să își întoarcă privirea de la mine, scârbiți. Își mută în silă privirea-vederea zdrențelor mele îi indispune, costumul lor scrobit și scump se va murdări dacă îmi ating rănile pline de puroi. Îmi mai smulg ceva-tot mai găsesc ei ceva de luat-urlând totuși că nu
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Prin anul 1973 a fost adusă electricitatea la noi în sat. Pe atunci eram copil și pentru mine satul meu de pe meleaguri argeșene înconjurat de păduri, emana însă o atmosferă tainică, un mister aparte, ascuns privirilor printre păduri bătrâne de secole, cum era el pe atunci. E așternut pe culmea și coastele unui deal, înconjurat de văi adânci și alte dealuri împădurite, răzleț de satele vecine și parcă rupt de lumea reală. Pe atunci școala cea
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
se auzeau țipând strident și se vedeau mișcându-se la intrarea în vreo scorbură de copac. Ne opream uneori pe potecile din pădure să privim salturile mortale ale veverițelor pe crengi, le descopeream și scorburile ascunse între crengi urmărind cu privirile acel dute vino al lor, unde noi reușeam apoi să urcăm și găseam rezerva lor de nuci și ghinde. Alteori descopeream adâncindu-ne în interiorul pădurii vizuini de iepuri, de vulpi și de alte sălbăticiuni, întâlneam căprioare năzdrăvane și iezii lor
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
fără să-și aducă aminte să-l scuipe, să nu-l deoache, poate să și moară, dacă acela adoarme cu deochiul. Mama zise minunându-se: - Am auzit și eu de ăștia care se nasc cu căiță, că au putere în priviri și că s-ar întoarce înapoi după ce mor, dar nu prea cred. - Ba să crezi! Ei pot să se întoarcă de pe lumea ailaltă și când mor, mai iau și pe alții după ei, în șase săptămâni. Mama -și făcea semnul
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
am pierdut vremea și ne privea mirându-se cât de cuminți deveniserăm, așa din senin. Ea culesese fasolea și întinsese tecile să se usuce la soare. Ne-am apropiat și făcându-ne de lucru în jur ei, ne îndemnam din priviri unul pe altul, să abordăm subiectul care ne interesa. În cele din urmă, Ionică a deschis gura: - Mamă! Eu sau Mimi aveam tichie pe cap când ne-am născut? Mama la o astfel de întrebare nu se aștepta deloc și
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
E ca primăvara-n viață sau a dimineții rouă. Nu exprim-asemănarea, dintre doi protagoniști, Ci dezvăluie misterul, că de o trăiești, exiști. Dragostea ucide somnul cu-argumente și dichis, Că-i mult mai frumos realul decât taina unui vis. E privirea languroasă, zâmbetul cel zugrăvești, Care n-are vreo valoare, dacă nu îl dăruiești. Dragostea-i ades mocnită sau e focul lui ardei, Însă numai pasiunea e desăvârșirea ei. Iar de vrei să treci prin viață ocolind cuvântul ură, Trebuie-a
ÎNȚELEPCIUNEA DRAGOSTEI de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373527_a_374856]
-
Și plânge câteodată Se spulberă-n poeme Ori arde ca-n văpaie În nopțile de veghe. .Așteaptă ca străjerul Să se arate zorii, Lăsând în urmă drumul Cel veșnic al iubirii. Cluj Napoca, 12 august 2015 Cu zarea Cu zarea contopită privirea iar visează Și un oftat se-aude ca zborul unui șoim Ochii mi-s parcă a raiului ferestre Privind în tihnă viața cu dragoste și dor. În orizont un vultur plutind în libertate Își unduie aripile prin raze și prin
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
acuma goliciunea-i pictată-n flori crescânde Îmi iritase forma cu mirosuri savante. Ce românească-i, Doamne, poftirile-mi flămânde Mă-mpinse să-nțeleg de-i fată sau e tante!... Gemând sub sărutarea-mi nebună dar sfioasă, Mă mușcă cu privirea colac pe după gât, Mă mângâie c-o geană ca pe-un copil de casă Și-mi dă răgaz să aflu că nimeni nu-i urât ! Casc ochii mari cât două anotimpuri Și-mi regăsesc iubita întinsă peste țară!... Rămâi deci
N E D U M E R I R E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373525_a_374854]
-
credință și iubire sinceră putem gusta și din poeziile Anei Maria Gîbu. ,, am în oase iarna visele tale îmi colorează sângele în vișiniul suprem cântă-mi oda macilor care se topesc în picturi străine lasă-mă să adorm stele în privirea ta apoi poți să pleci înflorim statuile din marmură și le dăm suflete meschine pe coloana mea se face curse periodice de motociclete am urme negre în care ai plantat regrete vor înflori în mine când vor muri macii. Referință
,, CÂND VOR MURI MACII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373541_a_374870]
-
Continui asiduu, apoi să lucrez la un vitraliu cu reflexii identitare. Este cald, arșiță. Opresc mașina în parcare unui Mall! Parcarea are înfățișarea unui vitraliu, mașinile de culori diferite îți da această senzație! Vizavi, doi îndrăgostiți, îmi zâmbesc la întâlnirea privirilor noastre, le zâmbesc la rândul meu, recunosc, puțin curios! Ochii azurii ai fetei își lasă privirea peste fața necoaptă și feminină a băiatului! Cântăresc pașii cu privirea, griul trotuarului domină însă atenția îmi este atrasă de câteva frunze ruginii, amprenta
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373532_a_374861]
-
în parcare unui Mall! Parcarea are înfățișarea unui vitraliu, mașinile de culori diferite îți da această senzație! Vizavi, doi îndrăgostiți, îmi zâmbesc la întâlnirea privirilor noastre, le zâmbesc la rândul meu, recunosc, puțin curios! Ochii azurii ai fetei își lasă privirea peste fața necoaptă și feminină a băiatului! Cântăresc pașii cu privirea, griul trotuarului domină însă atenția îmi este atrasă de câteva frunze ruginii, amprenta tomnatică a trecerii timpului. Îmi continui drumul către intrarea în Mall, în timp ce mintea-mi zboară la
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373532_a_374861]
-
culori diferite îți da această senzație! Vizavi, doi îndrăgostiți, îmi zâmbesc la întâlnirea privirilor noastre, le zâmbesc la rândul meu, recunosc, puțin curios! Ochii azurii ai fetei își lasă privirea peste fața necoaptă și feminină a băiatului! Cântăresc pașii cu privirea, griul trotuarului domină însă atenția îmi este atrasă de câteva frunze ruginii, amprenta tomnatică a trecerii timpului. Îmi continui drumul către intrarea în Mall, în timp ce mintea-mi zboară la imaginea de mai devreme rămasă în trecut. Mi s-a întâmplat
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373532_a_374861]
-
profesoara. - Ba da! - răspunse mândru copilul, ridicând ochii din pământ și ațintindu-i bucuros asupra profesoarei. - Aha! ...mâmmda... bine, stai jos - spuse ea, cu o fizionomie schimbată brusc și cu o răceală nedisimulată în glas. Apoi, învăluind clasa cu o privire care nu prevestea nimic bun, a continuat: - Voi avea grijă să învățați matematică... să mâncați matematică pe pâine. ...și s-a ținut de cuvânt. Aveam șase ore de matematică pe săptămână și izbutisem să adun circa 12-13 note pe trimestru
„MATEMATICĂ PE PÂINE” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373538_a_374867]