60,227 matches
-
DIE), deținând această funcție până în aprilie 1972. Este avansat apoi la gradul de general maior (1967). În perioada 19 aprilie 1972 - 24 iulie 1978, Pacepa a fost consilierul lui Ceaușescu pentru securitate națională și dezvoltare tehnologică, prim-adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe (DIE) și secretar de stat la Consiliul Securității Statului (în cadrul Ministerului de Interne). Ulterior promovării sale în funcția de secretar de stat, a fost avansat la gradul de general locotenent (19 august 1974). În iulie 1978, Pacepa
Ion Mihai Pacepa () [Corola-website/Science/298222_a_299551]
-
ce-si terminaseră condamnarea le era interzisă practicarea unei game largi de meserii și acesul la numeroase slujbe. Ascunderea unui fost pușcăriaș era o infracțiune ce se pedepsea aspru. Persoanele care făcuseră pușcărie ca "politici" erau o problema pentru "Primul departament ("Pervîi Otdel", reprezentant al poliției secrete în toate intreprinderile și instituțiile), deoarece foștii "politici" trebuiau monitorizați. Mulți liberați aveau restricții de stabilire în orașele mai mari. După ispășirea unor pedepse lungi, mulți oameni se descalificaseră profesional și își pierduseră contactele
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
puțin timp în urmă și care va deveni un martor cheie împotriva lui Nixon însuși. În aceeași zi, Nixon numește un nou Procuror General în persoana lui Elliot Richardson, delegându-i acestuia autoritatea de a desemna un consilier independent din Departamentul de Justiție, a cărui activitate să se concentreze pe anchetarea afacerii Watergate. La data de 18 mai, la o zi după începerea audierilor televizate din Comisia senatorială, Richardson îl numește pe Archibald Cox în această poziție. Audierile, televizate de-a
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
a ordonat lui Cox, prin intermediul procurorului Richardson, să reunțe la cerere. Refuzul lui Cox a dus la “Masacrul de Sâmbătă Seara” de pe 20 octombrie 1973, când Nixon i-a cerut lui Richardson să demisioneze. Nixon a căutat pe cineva în Departamentul de Justiție dispus să-l concedieze pe Cox. Căutarea l-a adus în prim plan pe Robert Bork, care l-a concediat pe Cox la cererea lui Nixon. Acuzat fiind că a condus afaceri necurate pentru obținerea de fonduri, Nixon
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
după sistemul Bologna, în trei cicluri: Licență, Masterat, Doctorat. UPT cuprinde 10 facultăți la care sunt înscriși c. 15 000 de studenți. Corpul profesoral este format din c. 700 de cadre didactice care își desfășoară activitatea în cadrul a 25 de departamente, în timp ce personalul administrativ și auxiliar numără în jur de 900 de cadre. În 2011 a fost clasificată în prima categorie din România, cea a universităților de cercetare avansată și educație. De-a lungul timpului, Universitatea Politehnica Timișoara a purtat mai
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
în cercetarea științifică", "Sprijinirea execelenței individuale", "Promovarea principiului de universitate centrată pe student", "Conducerea universității", "Finanțarea universității", "Personalul universității" și "Asigurarea eticii și deontologiei". Ultimul capitol este cel de "Dispoziții finale". Universitatea Politehnica Timișoara cuprinde 10 facultăți și 25 de departamente, care asigură programe academice moderne, actuale, de un înalt nivel profesional. Facultatea de Arhitectură este una din cele mai noi facultăți din universitate, fiind înființată acum aproximativ 20 de ani. În acest moment, facultatea oferă două specializări la nivel de
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
de Est. Facultatea are încheiate acorduri de colaborare cu diverse companii naționale și multinaționale. De asemenea oferă programe de studii la nivel de licență, masterat și doctorat, învățământ la zi, în limbile română și engleza. În cadrul acestei facultăți funcționează două departamente: Chimie Aplicată și Ingineria Compușilor Anorganici și a Mediului Chimie Aplicată și Ingineria Compușilor Organici și Naturali. Activitatea de cercetare se realizează în cadrul a trei centre de cercetare: Centrul de cercetare pentru Materiale Anorganice și Energii Alternative, Centrul de Cercetare
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
oferă 2 specializări la nivel de licență: Electronică aplicată și Tehnologii și sisteme de telecomunicații, 3 programe de masterat: Electronică biomedicală, Electronica sistemelor inteligente, Ingineria rețelelor de telecomunicații și posibilitatea de a desfășura studii de doctorat. Este structurată în 3 departamente de Măsurări și electronică aplicată, Comunicații și Electronică aplicată. Direcțiile de pregătire includ transmisii integrate de date și voce, programare și rețele de calculatoare, telefonie mobilă și fixă, electronica sistemelor inteligente și producție audio, video și multimedia. Facultatea de Electrotehnică
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
formarea de specialiști în comunicare și relații publice, în traducere și interpretare și contribuie la formarea viitorilor ingineri prin predarea limbilor străine (engleză, franceză și germană) în cadrul facultățiilor Universității Politehnica Timișoara. Universitatea Politehnica Timișoara are în componența sa 25 de departamente: Admiterea în cadrul Universității Politehnica Timișoara se face pentru fiecare facultate în parte. Facultatea de Arhitectură organizează concurs de admitere cu probe de evaluare a cunoștințelor în următoarele domenii: desen tehnic și desen liber. Facultatea de Automatică și Calculatoare organizează concurs
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
Tratatului (Pactului) de la Varșovia au fost folosite și în luna august 1968, după declararea-declanșarea evenimentelor interne din Cehia Primăverii de la Praga, când a fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor puse în practică de guvernul lui Alexander Dubček. Șeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase deja, într-o conferință de presă televizată, Tratatul de la Varșovia ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea
Pactul de la Varșovia () [Corola-website/Science/298320_a_299649]
-
linii urmau să lege diferitele gări”. În 1871, în urma primelor alegeri locale din Paris, subiectul este readus la ordinea zilei în cursul unei sesiuni al Cosilului General din Seine: priectul evocat prevede crearea unei căi ferate care să deservească tot departamentul Seine, adică un mod de transport intermediar între omnibus și tramvaiele trase de cai ce deserveau în acea perioadă Parisul și rețeaua de căi ferate existentă, care avea vocație națională și regională. În acea perioadă, căile ferate din Paris se
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
care avea în total 21 de gări. Ulterior vor exista două concepții opuse: municipalitatea pariziană dorește realizarea unei rețele aflate sub controlul său și asigurând deservirea orașului, prioritizând nevoile locuitorilor săi, în timp ce companiile de cale ferată și serviciile statului (Prefectura, departamentul de Poduri și Șosele, Consiliul de Stat) se axează pe prelungiri ale liniilor existente cu terminus în gările pariziene(Saint-Lazare, de Nord, de Est, Bastille, Lyon, Austerlitz, Enfer, Invalides și Montparnasse), toate legate între ele prin linia Petite Ceinture. Conflictul
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
a continuat să se mărească întimpul Primului Război Mondial. Între cele două războaie au fost deschise liniile 9, 10 și 11. În 1929, CMP absoarbe cele 2 linii ale companiei Nord-Sud, care a funcționat permanent în pierdere. În 1929, autoritățile, prin Prefectura departamentului Seine, decid prelungirea metroului în suburbii pe 15 axe, pentru a permite transportul unei populații aproape la fel de mare ca a orașului (2,5 milioane față de 3 milioane în Paris). Se decide și construirea a 3 linii noi. În 1939, mai
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
a fost de scurtă durată. MSS a reintrat sub comanda MAI, la 7 septembrie 1955. Câteva luni mai târziu, la 11 iunie 1956, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1361, Ministerul de Interne a fost reorganizat și împărțit în două departamente: Departamentul Securității și Departamentul Internelor. Cel din urmă răspundea de Miliție și închisori, în timp ce primul a moștenit structura DGSS. Securitatea nu a avut, până în 1956, atribuții în ceea ce privește deținuții politici din închisori și lagăre de muncă, cu excepția supravegherii contrainformative a ofițerilor
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
fost de scurtă durată. MSS a reintrat sub comanda MAI, la 7 septembrie 1955. Câteva luni mai târziu, la 11 iunie 1956, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1361, Ministerul de Interne a fost reorganizat și împărțit în două departamente: Departamentul Securității și Departamentul Internelor. Cel din urmă răspundea de Miliție și închisori, în timp ce primul a moștenit structura DGSS. Securitatea nu a avut, până în 1956, atribuții în ceea ce privește deținuții politici din închisori și lagăre de muncă, cu excepția supravegherii contrainformative a ofițerilor, subofițerilor
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
durată. MSS a reintrat sub comanda MAI, la 7 septembrie 1955. Câteva luni mai târziu, la 11 iunie 1956, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1361, Ministerul de Interne a fost reorganizat și împărțit în două departamente: Departamentul Securității și Departamentul Internelor. Cel din urmă răspundea de Miliție și închisori, în timp ce primul a moștenit structura DGSS. Securitatea nu a avut, până în 1956, atribuții în ceea ce privește deținuții politici din închisori și lagăre de muncă, cu excepția supravegherii contrainformative a ofițerilor, subofițerilor și trupelor, care
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
privat, scăpând astfel de sub controlul democratic al activităților de informații. După moartea lui Dej, venirea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea PCR a marcat o nouă reorganizare a Securității. Astfel, din 22 iulie 1967, în urma Decretului nr. 710, a fost înființat Departamentul Securității Statului (DSS), condus de Consiliul Securității Statului (CSS), având în frunte un președinte cu rang de ministru. La 4 aprilie 1968, Consiliul Securității Statului devine organ independent de Ministerul de Interne, pentru ca, la 9 aprilie 1972, să reintre în cadrul
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
condus de Consiliul Securității Statului (CSS), având în frunte un președinte cu rang de ministru. La 4 aprilie 1968, Consiliul Securității Statului devine organ independent de Ministerul de Interne, pentru ca, la 9 aprilie 1972, să reintre în cadrul Ministerului de Interne. Departamentul Securității Statului a fost reorganizat având șase direcții principale (informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate și gardă și cercetări penale). Aceasta a fost forma sub care a funcționat Securitatea până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989. Ultimul șef
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
și gardă și cercetări penale). Aceasta a fost forma sub care a funcționat Securitatea până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989. Ultimul șef al Securității a fost Iulian Vlad. În 30 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale a hotărât desființarea Departamentului Securității Statului. "Direcția de Informații Externe" "Direcția de Investigații" avea agenți și informatori la fiecare nivel al structurilor de partid si guvern, precum și în societate pentru a raporta orice activități sau opinii împotriva regimului. Realiza percheziții ilegale în instituții și
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
de agenți, se ocupa cu eliminarea oponenților din interiorul PCR, din Consiliul de Miniștri și din Securitate. Această direcție reprezenta o Securitate în interiorul Securității, având propriile structuri de supraveghere, cenzură a corespondenței și monitorizare a telecomunicațiilor. La nivelul anului 1989, Departamentul Securității Statului din cadrul Ministerului de Interne, avea următoarea organizare: Din organigrama DSS, mai făceau parte: Comandamentul pentru Tehnică Operativă și Transmisiuni, Consiliul Politic al Departamentului Securității Statului și Centrul de Informații Externe(fostul D.I.E). Expresie a politicii de teroare
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
propriile structuri de supraveghere, cenzură a corespondenței și monitorizare a telecomunicațiilor. La nivelul anului 1989, Departamentul Securității Statului din cadrul Ministerului de Interne, avea următoarea organizare: Din organigrama DSS, mai făceau parte: Comandamentul pentru Tehnică Operativă și Transmisiuni, Consiliul Politic al Departamentului Securității Statului și Centrul de Informații Externe(fostul D.I.E). Expresie a politicii de teroare exercitată de statul comunist și mai ales a dorinței de anihilare a opoziției, Securitatea s-a caracterizat prin brutalitatea metodelor de anchetă. Un rol important
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
este un departament de peste mări al Republicii Franceze, în Africa. Este departament insular, situat în partea de nord a canalului Mozambic în Oceanul Indian, între nordul Madagascarului și nordul Mozambicului. Teritoriul aparține din punct de vedere geografic arhipelagului Comore, dar este separat de statul
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
este un departament de peste mări al Republicii Franceze, în Africa. Este departament insular, situat în partea de nord a canalului Mozambic în Oceanul Indian, între nordul Madagascarului și nordul Mozambicului. Teritoriul aparține din punct de vedere geografic arhipelagului Comore, dar este separat de statul Comore din anii 1970. Insula este cea mai dens
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
dificil pentru Mayotte să se integreze deplin în cadrul structurilor legale franceze, pentru a nu mai menționa și diferența dintre nivelele de trai. De aceasta Mayotte a obținut statutul de colectivitate de peste mări și nu a fost integrată complet asemenea celorlalte departamente de peste mări. Statutul insulei Mayotte s-a schimbat în 2001, pentru a se apropia de statutul departamentelor franceze, primind denumirea particulară de comunitate departamentală, în ciuda faptului că insula este încă revendicată de Comore. Schimbarea statutului a fost aprobată cu 73
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
diferența dintre nivelele de trai. De aceasta Mayotte a obținut statutul de colectivitate de peste mări și nu a fost integrată complet asemenea celorlalte departamente de peste mări. Statutul insulei Mayotte s-a schimbat în 2001, pentru a se apropia de statutul departamentelor franceze, primind denumirea particulară de comunitate departamentală, în ciuda faptului că insula este încă revendicată de Comore. Schimbarea statutului a fost aprobată cu 73% din voturile exprimate în cadrul unui referendum. La 31 martie 2011, Mayotte a devenit cel de-al 101
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]