67,494 matches
-
interesat: i-am predat lui Mihai Drăgan oferta de traducere a amintirilor lui Marcel Pagnol, ca el să i-o dea lui Gheorghe, pentru Editura Junimea? Abia spre sfîrșit (oi fi ajutat-o și eu cu vreo vorbă, nu-mi amintesc) s-a referit și la evenimentul zilei și m-a felicitat: „știu că ții mult la Roxana, de aceea îi urez să aibă noroc, așa cum îi doresc și fetei mele!” Tușat, am șters de pe tabla memoriei răutățile pe care mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au văzut sacii în căruță, destul de ușor, spun, desigur, același lucru și despre mine. * Mi-am început cuvîntul ținut la deschiderea „Decadei cărții românești” (Librăria „Vasile Alecsandri”, 21 octombrie 1986) mai puțin abrupt decît în alte dăți. Pentru captatio, am amintit, printr-un racursi istoric, în maniera lui Iulian Antonescu, că marele Pericle, înainte de a vorbi în public, se ruga zeilor să nu spună decît ceea ce trebuie. De la o vreme - am adăugat -, mă rog și eu, din ce în ce mai intens, Dumnezeului meu, să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că citatele sînt luate dintr-o antologie făcută de H. Barbusse și tradusă la noi de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, că „textul” a trecut, înainte de apariție, prin vămi strîmte etc. (Apropo de autorul Focului, nu m-am abținut să nu-i amintesc, în chip de memento, replica unui personaj: „Să luăm bine aminte ceea ce gîndim azi!”). În final, mi-a cerut să-i citesc, „cînd pot”, „romanul”. Am fixat un termen ceva mai lung, lăsînd să se înțeleagă de pe acum că nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Aprindeți becurile, tovarăși, dacă nu vreți ca orașul să devină o fermă de animale!” Sînt ani în care, parcă, am fost legat la ochi și surd. Memoria mea n-a reținut din ei aproape nimic. Azi am încercat să-mi amintesc de o întîlnire cu profesorul Al. Dima la Piatra Neamț, unde venise pentru sesiunea de comunicări Alecu Russo. Știu că l-am găsit în restaurantul hotelului, la o masă dinspre geam, că i-am dat întrebările de interviu, dar nici o iotă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comunicări Alecu Russo. Știu că l-am găsit în restaurantul hotelului, la o masă dinspre geam, că i-am dat întrebările de interviu, dar nici o iotă din cele ce am discutat. De asemenea, nu de mult, am căutat să-mi amintesc de vizita pe care i-am făcut-o la Piatra, lui șlică, împreună cu Marlena, viitoarea lui nevastă. N-am reușit decît să stabilesc că am plecat din gara Stejaru (ne aflam în practică, la Pîngărați) și că în tren era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a sînilor), Savin. Cînd acesta te-a întrebat că de ce iei de la el, că are puține, te-ai scuzat spunînd că ai făcut-o deoarece ți-au plăcut foarte mult! L-ai furat chiar și pe prietenul tău Bălăiță. Ți-amintești: a scris o parabolă cu un filosof care stă la malul mării și mănîncă pește pînă ce în spatele lui crește un munte de oase. După aceea a făcut o greșeală să ți-o citească. Imediat ai compus un poem pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iar el, înțelegîndu-mi lipsa de curiozitate, a trecut la alte chestiuni. * Chiar dacă am făcut-o de puține ori (poate de asta), nu sînt în stare să uit vorbele rele pe care - senin sau mînios - le-am spus despre alții. Îmi amintesc cu maximă claritate împrejurările în care le-am dat drumul. Explicația ar fi aceea că am încercat de fi ecare dată să mi le motivez. Într-o zi, de pildă, i-am replicat lui B., care mă sabota subtil, „Ești
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mergeam pe Carpați, spre redacție, a trecut pe lîngă mine Filioreanu, la volanul Daciei sale negre. Deși rula încet, s-a prefăcut că nu mă vede. Eram în întîrziere, dar nu i-am făcut semn să oprească. Mergînd, mi-am amintit, prin contrast, de bietul tata care, cînd se ducea sau venea de undeva cu căruța, poftea ba pe unul, ba pe altul să se urce într-însa. Pornea din Verești cu ea goală și ajungea în sat cu ea plină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și, Doamne, nu sper mult -, adică 60 de ani! *Rasism în gura pieții: „Are ea sînge de om într-însa?...”, a întrebat una din „cucoane”. „Nu, are sînge de țigan...”, i-a dat răspunsul așteptat cealaltă. *Un oximoron care-mi amintește de Carlyle: „Lîngă tine e viață moartă”. *Tatăl lui Gelu îmi mărturisește, la telefon, că nu există punct în corpul său care să nu l doară. Neliniștit, se întreabă mereu „dacă următoarea secundă e de ființă sau de neființă”. În ciuda
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
personală”. Hîrtia în care i-am adus niște japoneze nu-i dă pace. O pliază și o netezește a zecea oară. „Nu pot suferi cutele: nici în mine, nici în lucruri”, și-a motivat el gesturile. Apropo de scris, își amintește că la trecerea din clasa a III-a într-a IV-a de liceu a compus, ca temă de vacanță, la sugestia profesorului Popescu-Câșu, o Românie pitorească, de vreo sută de pagini, pe care, mîndru de ce i-a ieșit, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zis Tovarășul”, mi s-a răcorit el mie. „Tovarășul a zis că bunăstarea..., grija pentru om...” Ca toți activiștii marginalizați - mîrîie. „Aveți dreptate”, l-am scos eu din incoerență. „Tovarășul a zis-o de prea multe ori, ca să-și mai amintească ce-a zis, iar dacă el nu-și amintește, cum să-și amintească ăștia de jos.” „Mmm, da, se pare că așa-i”, a admis, apoi a luat-o cătinel spre oraș. *O anomalie dureroasă: profesori care regretă că au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a zis că bunăstarea..., grija pentru om...” Ca toți activiștii marginalizați - mîrîie. „Aveți dreptate”, l-am scos eu din incoerență. „Tovarășul a zis-o de prea multe ori, ca să-și mai amintească ce-a zis, iar dacă el nu-și amintește, cum să-și amintească ăștia de jos.” „Mmm, da, se pare că așa-i”, a admis, apoi a luat-o cătinel spre oraș. *O anomalie dureroasă: profesori care regretă că au ajuns profesori! Muncitorul simplu - spun ei - e mai bine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grija pentru om...” Ca toți activiștii marginalizați - mîrîie. „Aveți dreptate”, l-am scos eu din incoerență. „Tovarășul a zis-o de prea multe ori, ca să-și mai amintească ce-a zis, iar dacă el nu-și amintește, cum să-și amintească ăștia de jos.” „Mmm, da, se pare că așa-i”, a admis, apoi a luat-o cătinel spre oraș. *O anomalie dureroasă: profesori care regretă că au ajuns profesori! Muncitorul simplu - spun ei - e mai bine plătit și mai fără de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
clasă a predat în mod just acest obiect, a făcut politizarea și actualizarea lecțiilor”. La concurență cu just e cuvîntul conștiincios: „în timpul lecției am constatat că tovarășa propunătoare muncește conștiincios” (Proces verbal din 22 decembrie 1949). O însemnare mi a amintit de propriile-mi experiențe colectiviste: „La ora 10 am asistat la împărțirea laptelui distribuit de centrul de lapte ce funcționează pe lîngă această școală” (Proces verbal din 18 octombrie 1949). Am plîns pentru a-i convinge pe părinți să-mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
coadă pentru o pîine, și i-i jenă, pentru că lumea ar putea să-i reproșeze: „Uite unde ne-ați adus!”, or el nu se consideră vinovat. Ne-am despărțit. Pe drum, imaginea sa mi s-a clarificat. Mi l-am amintit din cîteva ședințe: era un „abonat la cuvînt”, cu treceri de la tonul inchizitorial la cel pompieristic. Sentimentul de frustrare îi vine - m-a lămurit un coleg de-al său - din faptul că a fost sancționat „pentru vin și femei”. Acum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
responsabil cu măsluirea, pe Moldova, fiind un udeștean de-al nostru: generalul Nicolae Ciubotaru. Acesta intrase în serviciul lui Petru Groza, pe care, în calitatea de comandant al Diviziei a II-a Cluj, îl protejase și înainte de război. (Mi-l amintesc pe fratele lui, Vasile, fost subprefect de Ilfov, un tip tobă de carte, dar bizar, pe care în timpul vacanțelor de vară îl vedeam în luncă păscînd vaca și citind dintr-o Biblie în limba engleză, cum am aflat de la alții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să fie pregătit pentru orice surprize din partea criticilor, că socotelile cu ei nu sînt niciodată încheiate. Iată, vine cine (și cînd) nu te aștepți și-ți risipește confortul! Nu e prima dată cînd felul lui de a se comporta îmi amintește de vorba lui Noica: „Să te ferești de extremismul omului călduț!” Acum, pune o neobișnuită asiduitate în denigrarea „Mistrețului”, cu care pînă de curînd era la toartă. „Lucrează” metodic, atît „la bază”, cît și „sus”. Nu ratează nici o ocazie: la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu care pînă de curînd era la toartă. „Lucrează” metodic, atît „la bază”, cît și „sus”. Nu ratează nici o ocazie: la birou, la colț de stradă, la restaurant, la secție. Cui vrea și cui nu vrea, localnic ori străin, îi amintește scenele în care „Mistrețul” s-a manifestat ca... „un porc”, ca „o fiară”, „inuman”. Dar, în dorința de a fi persuasiv, împrumută el însuși ceva din ferocitatea celuilalt. Toată tărășenia asta ar trebui să mă amuze, însă nu se întîmplă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o instalație de răcit vinul în pîrîu”. Pînă s-au întors, a și băut „un kil sau două”. A luat cu el și grătarul, ca „să se simtă în aer miros de mici”. La ducere sau la întoarcere (nu-mi amintesc bine), trecînd prin Zănești, unde sătenii obișnuiesc să pună de-a latul șoselei un strat de lumînări, a trecut peste el, „căci una e credința voastră și alta șoseaua pentru care plătesc impozit”. A mizat pe teama ce-o inspiră
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care s-a înscris la cuvînt, pentru a-l lăuda, a fost Sergiu: „îl cunosc de peste 20 de ani, e un tovarăș devotat partidului, un bun coleg etc.”. L-a secondat Sporici, mai puțin banal, dar tot de pe creasta elogiului, amintind vag spre final că „i se pot face și unele recomandări”. Al treilea s-a ridicat Calistrat Costin, care a început sentențios: „Un om se judecă după roadele sale, iar redactorul nostru șef are roade!” Apoi, în același ton, i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fără gravitate, cu gîndul la „jucării”, deși nimic din comportarea sa din zilele normale nu arată că l-ar tenta „aventura”. Impresia pe care o face e de corectitudine în toate privințele: ca „lucrător la Direcția Presei” (cenzor) nu-mi amintesc să fi pătimit cineva de pe urma lui, iar ca redactor cu problemele agriculturii a „bătucit” paginile cu informații despre sate, fără a „pișca” dureros, deși i se cerea mereu. Tip de executant (provenit din rîndul învățătorilor), și-a îndeplinit „slujba” astfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să mă conducă o porțiune de drum prin parc. Era complet fanată, cu o mască a suferinței greu de privit. Cîțiva pași n-a spus nimic. Cînd a început să vorbească, s-a referit mai întîi la episodul cu Jean-Noël, amintindu-mi că i-am atras atenția „să nu se expună”. „Am făcut-o pentru că era un bărbat interesant. Sînt sătulă de inși care te înghesuie și-ți put în nas a vin de surcele. Deși tînăr, el știa enorm de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Teoria” sa (dezvoltată la telefon) e că „omul nu poate ști niciodată cînd o să moară”. „Ca și nașterea, moartea e înscrisă în noi”. Însă - recunoaște el - această teorie nu-l ajută să-și învingă teama de moarte, căci durerea îi amintește mereu de ea. Vorbește repede (eu nu apuc să zic decît „da” sau „nu”), împrăștiat, abuzînd de considerații lăturalnice, pentru că îi este frică (îmi repetă) că n-are să apuce a spune ceea ce ar vrea și trebuie să spună. E neliniștit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Acesta din urmă a făcut cîteva observații foarte interesante asupra pacientului. De pildă, cînd el a sosit la Gorki, l-a găsit pe Lenin „culcat într-o cameră mică și sumbră din aripa de nord” a clădirii de care am amintit. I-a cerut imediat să se mute în camera mare, dar a fost refuzat cu încăpățînare, pînă l-a convins că „vindecarea va fi mai rapidă într-o încăpere plină de lumină și de aer”. Totuși, cînd boala recidiva, Lenin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu i se potrivește! De fapt cîți dintre recenzenții întîmplători înțeleg asta? Sînt „ferecat de sărăcie”, vorba psalmistului. Sărăcia (adică moderația la limita cea mai de jos) mă indispune, urîțește totul din jurul meu, îmi modifică relațiile cu ceilalți. *I-am amintit: în privința colaboratoarelor, n-ar trebui uitat ce-a zis „nenea Iancu”: „dacă nu se poate altceva decît respect, trebuie să ne mulțumim și cu atîta - cu respect!” *G. Își maschează ambiguitățile printr-un fel de teorie a deschiderii sans rivages
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]