59,818 matches
-
Politicienii greci au gândit chiar un plan prin care să amenințe pozițiile britanicilor din Constantinopole și să le forțeze astfel mâna, dar aceste intenții nu au fost puse niciodată în practică. Tot mai multe voci se auzeau la Atena cerând retragerea trupelor, iar propaganda demoralizatoare a început să se facă simțită în rândul trupelor. O parte a ofițerilor demiși la revenirea la putere a regelui Constantin au organizat o mișcare numită „Apărarea Națională”, care urmărea secesiunea față de Atena, dar Venizelos nu
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
în luptele cu armenii din răsăritul țării. După ce situația pe fronturile de sud și de est a fost stabilizată, turcii au putut transfera întăriri în lupta cu grecii. Cel mai important factor care a dus la înfrângerea grecilor a fost retragerea sprijinului Aliaților în toamna anului 1920. Motivele pentru care Aliații și-au schimbat radical poziția sunt complexe. Unul dintre motivele invocate ar fi venirea la putere a regelui Constantin I, care se remarcase prin poziția sa neutră din la începutul
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
din orașul Smirna, Toynbee a afirmat că ei au trăit în ceea ce poate fi numit fără exagerare un „regim al terorii”. Există mărturii care atestă faputl că armata elenă a practicat politica „pământului pârjolit” în timpul fazei finale a războiului, în timpul retragerii din Anatolia. Printre aceștia se află și istoricul specializat în Orientul Mijlociu, Sydney Nettleton Fisher, care afirmă într-un dintre lucrările sale că armata elenă în retragere a urmărit aplicarea politicii pământului pârjolit și a comis întreaga gamă de crime care
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
că armata elenă a practicat politica „pământului pârjolit” în timpul fazei finale a războiului, în timpul retragerii din Anatolia. Printre aceștia se află și istoricul specializat în Orientul Mijlociu, Sydney Nettleton Fisher, care afirmă într-un dintre lucrările sale că armata elenă în retragere a urmărit aplicarea politicii pământului pârjolit și a comis întreaga gamă de crime care poate fi închipuită împotriva sătenilor turci lipsiți de apărare care s-au aflat pe drumul de retragere. James Loder Park, viceconsului SUA la Constantinopole, care a
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
într-un dintre lucrările sale că armata elenă în retragere a urmărit aplicarea politicii pământului pârjolit și a comis întreaga gamă de crime care poate fi închipuită împotriva sătenilor turci lipsiți de apărare care s-au aflat pe drumul de retragere. James Loder Park, viceconsului SUA la Constantinopole, care a vizitat regiunile devastate imediat după retragere grecilor, a raportat situația din jurul orașului Izmir afirmând că în cazul orașului Manisa, aproape întreaga localitate a fost distrusă prin incendiere, adică 10.300 de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
pârjolit și a comis întreaga gamă de crime care poate fi închipuită împotriva sătenilor turci lipsiți de apărare care s-au aflat pe drumul de retragere. James Loder Park, viceconsului SUA la Constantinopole, care a vizitat regiunile devastate imediat după retragere grecilor, a raportat situația din jurul orașului Izmir afirmând că în cazul orașului Manisa, aproape întreaga localitate a fost distrusă prin incendiere, adică 10.300 de case, 15 moschei, 2 băi, 2.278 de magazine, 19 hoteluri, 26 de vile. În
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
pontică au fost incendiate pe 25 februarie 1922. Ziarul american "Atlanta Observer" scria că „Mirosul trupurilor arzând ale femeior și copiilor din Pontus ... vine ca o un semnal de alarmă a ceea ce îi așteaptă pe creștinii din Asia Minor după retragerea armatei elene”. În primele luni ale anului 1922, forțele kemaliste au ucis în drumul lor 10.000 de greci, după cum afirma "Belfast News Letter". Turcii au continuat să practice sclavia, răpind femei și copii pentru haremurile lor. S-a înregistrat
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
lui Venizelos din Atena și din zona înconjurătoare. Aceste violențe au culminat cu conflictul dintre Rezerviști și marinarii francezi. Ca urmare, Aliații au instituit [[blocadă|blocada navală]], au pus stăpânire pe flota elenă și au cerut dezarmarea forțelor regaliste și retragerea lor din [[Peloponez]]. Blocada a durat 106 zile, în care timp niciun fel de marfă nu a intrat sau nu au ieșit din porturile controlate de guvernul de la Atena. Blocada aliaților și-a atins până la urmă scopul. În iunie 1917
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
astfel la dispoziție un lanț de librării proprii, în care își difuza nu numai propriile cărți, dar și multe dintre producțiile editoriale românești ale epocii, fiind în același timp locul de unde se puteau comanda cărți publicate în toată Europa. După retragerea fraților Jean și Emil Socec din funcția de administratori-delegați ai companiei, în 1919 a fost numit un nou consiliu de administrație, care a asigurat continuitatea politicii editoriale, devenită tradițională. Magazinul „Socec” s-a mărit prin supraetajare, iar din anul 1930
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
fi cucerit Quebec City, întrucât locuitorii nu se vor simți liberi să acționeze în acest sens înainte de a li se asigura securitatea. Cei doi au convenit ca fabrica lui Pélissier să furnizeze muniție pentru asediu. Pélissier a făcut aceasta până la retragerea americanilor în mai 1776, moment în care a fugit și el, întorcându-se în cele din urmă în Franța. Furtuna de zăpadă a sosit în noaptea de 27 decembrie, și l-a făcut pe Montgomery să pregătească trupele pentru atac
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
în martie 1776 în bătălia de la Saint-Pierre de un detașament de miliții locale proamericane. Când a sosit generalul Thomas, situația din tabără l-a făcut să tragă concluzia că asediul nu poate fi menținut și a început să pregătească o retragere. Sosirea la 6 mai a unei mici flote britanice cu 200 de soldați (avangarda unei forțe de invazie mult mai mari), a accelerat pregătirile de plecare ale americanilor. Retragerea s-a transformat aproapte într-o goană când Carleton a ieșit
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
asediul nu poate fi menținut și a început să pregătească o retragere. Sosirea la 6 mai a unei mici flote britanice cu 200 de soldați (avangarda unei forțe de invazie mult mai mari), a accelerat pregătirile de plecare ale americanilor. Retragerea s-a transformat aproapte într-o goană când Carleton a ieșit din oraș cu aceste forțe proaspete, împreună cu mare parte din garnizoana deja existentă, să-i atace pe americanii dezorganizați. Forțele americane, răvășite de variolă (de care a murit chiar
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
aproapte într-o goană când Carleton a ieșit din oraș cu aceste forțe proaspete, împreună cu mare parte din garnizoana deja existentă, să-i atace pe americanii dezorganizați. Forțele americane, răvășite de variolă (de care a murit chiar generalul Thomas în timpul retragerii), s-a retras până tocmai la Fort Ticonderoga. Carleton a lansat apoi un contraatac pentru recucerirea forturilor de pe lacul Champlain. Deși a învins flota americană în bătălia de la Insula Valcour și a reluat controlul asupra lacului, apărarea ariergărzii condusă de
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
vor purta bine. Odată ce americanii au fost îndepărtați din provincie, însă, măsurile luate împotriva celor ce i-au susținut pe americani au devenit mai dure, o pedeapsă frecvent aplicată fiind munca forțată în scopul reparării infrastructurii distruse pe timpul ocupației sau retragerii americane. Aceste măsuri au avut ca efect minimizarea exprimărilor publice de susținere pentru americani tot restul războiului. Între 6 mai și 1 iunie 1776, circa 40 de nave britanice au sosit la Quebec City. Ele au transportat peste 9.000
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
din București, se căsătorește cu Ana Gulan, încercând să își întemeieze o familie și se angajează ca traducător tehnic pentru limbile germană, rusă, franceză și engleză la Institutul Tehnologic pentru Constructii de Masini (ITCM). După revoluția din Ungaria și înaintea retragerii trupelor sovietice din România prin negocierile purtate de Gheorghe Gheorghiu Dej, pe 13 februarie 1958 a fost din nou arestat, ca unul din cei 50 000 de potențiali dușmani ai poporului și ordinii sociale. După treisprezece zile de greva foamei
Aurelian Gulan () [Corola-website/Science/321660_a_322989]
-
Regelui, atacând cetatea simultan de pe uscat și de pe apă. Sub comanda lui Tyrion, forța aceasta este îndepărtată prin folosirea "focului sălbatic", o substanță asemănătoare focului grecesc, dând foc râului și ridicând un lanț de-a latul lui pentru a împiedica retragerea flotei lui Stannis, prinzându-l în cursă. Stannis reușește să scape cu greu, cu armata decimată și doar cu câteva nave. Tyrion este rănit în bătălie, ca urmare a unei trădări. Un grup de cercetași din Rondul de Noapte pornește
Încleștarea regilor () [Corola-website/Science/321674_a_323003]
-
august 2006 Consiliul de Securitate al ONU a aprobat în unanimitate Rezoluția 1701/2006 într-un efort de a pune capăt ostilităților. Rezoluția, care a fost aprobată de ambele guverne, libanez și israelian, în zilele următoare, a cerut dezarmarea Hezbollahului, retragerea Israelului din Liban, precum și folosirea armatei libaneze și a unei mai mari forțe temporare ONU (UNIFIL) în sud. UNIFIL a primit un mandat extins, care a inclus și permisiunea de a folosi forța pentru a se asigura că aria sa
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
fost de acord să depună armele, Hezbollah și Armata Libanului de Sud au refuzat. Zece ani mai târziu, în anul 2000, Israelul s-a retras din sudul Libanului către linia de frontieră stabilită de ONU și recunoscută la nivel internațional. Retragerea a dus și la prăbușirea imediată a Armatei Libanului de Sud, iar organizația Hezbollah a preluat rapid controlul asupra zonei. Mai târziu, invocând continuitatea controlului israelian asupra regiunii Fermelor Shebaa și situația prizonierilor libanezi din Israel, Hezbollah a intensificat atacurile
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
acțiunea de astăzi și sunt responsabili pentru aceasta” În comunicatul dat de guvernul israelian s-a afirmat, în parte, că guvernul libanez a fost responsabil pentru acțiunea care a avut punctul de plecare pe teritoriul său". Un colonel israelian în retragere a explicat că motivul atacului a fost acela de a crea o ruptură între populația libaneză și simpatizanții Hezbollah printr-un preț greu pretins de elitele din Beirut. Pe 16 iulie guvernul israelian a dat un comunicat prin care a
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
la o încetare totală a focului . Într-un discurs televizat în ziua următoare, Siniora a cerut „încetarea imediată a focului sub controlul Națiunilor Unite”. Un proiect de rezoluție care fusese influențat de planul libanez și care cuprindea prevederi referitoare la retragerea Israelului, acțiuni militare și eliberarea prizonierilor, a fost respins de Statele Unite ale Americii și de Israel. Mulți libanezi au acuzat administrația Statelor Unite ale Americii că a tras de timp pentru ca rezoluția de încetare a focului să nu fie adoptată și că a
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
soldații libanezi au tras tiruri de artilerie antiaeriană asupra avioanelor israeliene. Pe 7 august 2006 planul în 7 puncte a fost extins pentru a include deplasarea a 15.000 de soldați ai Armatei Libaneze pentru a umple golul lăsat după retragerea Israelului până la deplasarea forțelor UNIFIL. Conform regulilor dreptului internațional umanitar, statele beligerante sunt obligate să facă distincția între obiectivele militare și cele nemilitare, astfel încât să se asigure că atacurile asupra țintelor legitime din punct de vedere militar respectă principiul proporționalității
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
membru al guvernului libanez, în timp ce un oficial aflat la conducerea organizației Hezbollah a negat orice intenție de dezarmare în regiunea de sud. Israelul a spus că, dacă armata libaneză nu se va deplasa în regiune în câteva zile, va opri retragerea din sudul libanului. Răspunsuri diferite cu privire la cine a câștigat sau a pierdut cel mai mult ca urmare a războiului au apărut după încetarea focului ordonată de ONU. Iranul și Siria au proclamat victoria Hezbollah-ului în timp ce administrațiile Israelului și Statelor Unite ale Americii au
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
că „o să-și imagineze ceea ce Hezbollah-ul ar putea recunoaște ca pierdere din punct de vedere militar”. Edward Luttwak, strateg militar și istoric american, a comparat acest conflict cu războiul de Iom Kippur din 1973, când la început, ceea ce părea o retragere a israelienilor, s-a transformat mai târziu într-o victorie a Israelului și o înfrângere a arabilor. El a declarat și că, deși câteva tancuri israeliene au fost lovite de rachete, acestea au limitat în mare parte numărul victimelor israeliene
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
începutul lui august al anului 283 din cauza unei fulger. După moartea lui Carus, Numerian și Carinus au devenit noii Auguști. Carinus a făcut repede drum spre Romă din Galia, unde sosește în ianuarie 284, în timp ce Numerian a zăbovit în Est. Retragerea română din Persia a fost ordonată și fără opoziție, adr regele persan, Bahram al II-lea, însă, încă se luptă pentru a-și stabili autoritatea. Până în martie 284, Numerian a ajuns la Emesa), în Siria; până în noiembrie, doar în Asia
Numerian () [Corola-website/Science/321700_a_323029]
-
importantă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a mișcării poloneze de rezistență Armata Teritorială (poloneză: "Armia Krajowa", abreviat AK). Scopul acestei operațiuni a fost eliberarea Varșoviei de sub ocupația Germaniei naziste înaintea avansului Armatei Roșii. Rebeliunea a coincis cu retragerea trupelor germane și apropierea trupelor sovietice de suburbiile estice ale orașului. În mod controversat, ofensiva sovietică s-a oprit chiar la porțile orașului, în vreme ce luptele din oraș dintre polonezi și germani au continuat timp de 63 de zile, fără ca revolta
Revolta din Varșovia () [Corola-website/Science/321706_a_323035]