65,481 matches
-
în conformitate cu ideologia stalinista iar mării scriitori Români (un Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Ion Barbu, Blaga) interziși, cărțile lor eliminate din toate bibliotecile; apar listele de autori și de cărți interzise, precum și perchezițiile la domiciliu, în urma simplului denunț că un cetățean avea acasă un volum de Eminescu sau Maiorescu. Percheziții soldate cu ani de închisoare, pentru deținere de literatură subversiva ori reacționara sau care ar face elogiul naționalismului și fascismului. Activiștii C.C. ai U.T.M., umăr la umăr cu "tovărășii din Interne", organizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
fostul favorit căzut în dizgrație după 1980, mazilit la Ape, apoi la Editură Tehnică. Proscrișii trebuiau arestați și ținuți sub supraveghere, pe tot timpul Congresului. Vlad a luat lista și i-a trimis imediat vorba lui Marcel să nu stea acasă, în vila de la Floreasca. Marcel a cerut însă ajutorul familiei Petre Român, reușind să se ascundă la Snagov. (Vezi declarația dată de gen. Militaru lui Jean Paul Mân în "Nouvel Observateur", măi '90). Cele patru zile ale Congresului P.C.R. au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
fost o grenadă ofensivă, după cum spun specialiștii. » A treia zi, au venit de la spital Săndel și Ileana, cu același car cu boi, cu care i-au dus pe toți. Lor li s-au scos schijele și le-au dat drumul acasă. După două săptămâni vine și Emilia, care a stat la căpătâiul lui Dumitru până ce doctorii i-au spus că nu mai au ce-i face. L-au externat și venind acasă cu Emilia la căpătâiul lui, a murit pe la Brodoc
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
s-au scos schijele și le-au dat drumul acasă. După două săptămâni vine și Emilia, care a stat la căpătâiul lui Dumitru până ce doctorii i-au spus că nu mai au ce-i face. L-au externat și venind acasă cu Emilia la căpătâiul lui, a murit pe la Brodoc. în noianul de nenorociri, Costache își mai aduce doar aminte că de pe acolo i se trage suferința bolii. E copleșit de dureri, care s-au înmulțit peste măsură și sunt greu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
muște. Cu o vărguță în mână, ca să le amintească juncanilor că mai există și alte metode de a-i struni, nu numai poruncile vorbite, îi îndeamnă să iasă la drumul pe care au venit de dimineață, spre a se întoarce acasă, unde așteaptă multe treburi. Se simțea foarte mândru de juncanii lui ce promiteau că vor deveni boi zdraveni de muncă în gospodărie, dacă nu-i va vinde. în gândirea lui se afla și această idee, că banii ce-i va
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îndelete despre ceea ce îi interesează. Furat de amintiri își dădu seama dintr-o dată că a parcurs distanța de la locul de pășunat numit Prisacă, până la intrarea în șoseaua spre Pungești și pe dată îi năvăliră în minte treburile ce-l așteptau acasă. La intrarea în Pungești, trecând prin fața administrației moșiei lui Jac Marcopol îl văzu pe administratorul moșiei, Andrieș, și după ce-și dădură binețe, acesta îl întrebă pe Costache dacă a avut aprobare să-și pască juncanii în poiana de la Prisacă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
biserica, cimitirul și școala, Costache trecu în revistă ce treburi urgente îl așteptau. „Maria cred că a hrănit vacile și a trimis-o pe Emilia să le ducă la cireadă. Caii i-am hrănit eu înainte de a pleca cu juncanii, acasă am să le dau tain și lor și cailor apoi am să plec să boronesc cu caii lotul din Trauș, unde, după arătură brazdele rămăseseră jilave. Am să-l iau și pe Mihăiță cu mine că are 9 ani și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
caii și au pus uneltele în căruță, au ieșit pe poarta larg deschisă și se îndreptară pe uliță la vale, spre locul numit Trauș. Spre sfârșitul zilei, când razele soarelui scăldau pădurea Rotăriei, Costache și Mihăiță se pregăteau de întoarcere acasă, osteniți dar bucuroși că înfăptuiseră ce-și puseseră în gând la plecare adică au semănat și boronit cu grijă ogorul. La întoarcere au întâlnit în drum mulți consăteni care schimbau vorbe cum au împlinit treburile la care robotiseră ziua întreagă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la întrebarea glumeață de ce umblă cu căciulă, răspunse: „ca să-mi țină umbră, măi băieți, că altfel mă doare capul!”. La o răspântie de drumuri începuseră să se adune băieții și fetele, strigând și chiuind, de parcă toată lumea era a lor. întoarcerea acasă nu a însemnat terminarea trebilor, vacile venite de la cireadă trebuiau mulse, animalele adăpostite pentru noapte apoi a urmat masa de seară, încheiată de cei mari cu un pahar de vin și mulțumiri aduse Domnului pentru ziua încheiată cu bine și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vinovat de acest lucru. Mergând spre ușa bunicilor privi spre zarzăr ale cărui fructe dăduseră în pârgă, dar Mihăiță cunoștea din proprie experiență că sunt încă destul de acre. Urcă treptele spre ușa casei apoi întrebă cu glas tare dacă sunt acasă și la răspunsul afirmativ, deschise cu atenție ușa să intre Emilia care ținea cu amândouă mâinile oala cu lapte, oală tot din pământ ars dar mai încăpătoare decât suratele lor de un litru și jumătate și în care gospodinele pun
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au înțeles ce le-am spus, continuă bunica povestirea ei. Au fost și ei de acord, ne-am cununat și am făcut nuntă mare și frumoasă, cum vam mai povestit altădată. Ei, și acuma gata cu poveștile, plecați și voi acasă să n-aibă griji ai voștri că ați întârziat atâta. Lasă, că mai veniți voi și mai vorbim atunci să ne aducem aminte de alte întâmplări și oameni cu care am viețuit. Emilia și Mihăiță au spus sărut mâna și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Marița se gândea că i-ar fi plăcut să-i fie soacră, i-a spus că să și-l scoată din cap pe fecioru-său, că acesta va trebui să se însoare. Ileana i-a oferit papucii săi ca să se întoarcă acasă, dar Marița i-a mulțumit și a refuzat, spunându-i că va pleca desculță deoarece merită o ispașă dacă nu știe ce e cu ea, pierzându-și și un papuc la trecerea punții peste pârâul Racova. întoarsă acasă Ghiță, bărbatu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se întoarcă acasă, dar Marița i-a mulțumit și a refuzat, spunându-i că va pleca desculță deoarece merită o ispașă dacă nu știe ce e cu ea, pierzându-și și un papuc la trecerea punții peste pârâul Racova. întoarsă acasă Ghiță, bărbatu-său s-a trezit din somn și o întrebă pe unde a umblat iar ea minți că a fost la taică-su, că mamă-sa îi cam bolnavă și îl îndemnă să adoarmă căci îi va povesti mâine
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cîțiva kilometri, caii mergeau acum cu pasul domol. Costache era frânt de oboseală, plecase din Pungești după răsăritul lunii cu gândul să fie de dimineață în Vaslui, ca să încarce marfă pentru Kisel, Haim și Zisu Fălticineanu și să se întoarcă acasă până seara. Tocmai gândea că până la ora aceea drumul a decurs cum prevăzuse, iar seara de primăvară se pregătea sa cadă. șoseaua mai avea unele gropi pe care Costache le știa de la plecare dar acum, caii mergând la pas, nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vreun ceas și eu și părinții, care erau priviți ca oameni de încredere în sat, am explicat cum a fost înțelegerea dintre mine și cumnatul meu Ghiță. Oamenii legii au înțeles cum stă situația, mi-au dat drumul să merg acasă dar au hotărât să nu mai merg la ogor până ce nu voi avea acte pentru acesta”. „Auzind acest ordin nu am mai știut ce-i cu mine și am căzut jos în nesimțire. M-am trezit în brațele bătrânului meu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
trecu prin minte cum se vor strofoca cumnatele ei, care o batjocoreau fără să contenească, numind-o „venetica și țiganca de la Cursești”. Ca să nu stea degeaba schimbă așternutul din paturile bătrânilor și le strânse pe cele vechi, să le ducă acasă pentru a le spăla. Deși de felul ei nu era prea vorbăreață, Maria se hotărî să rostească și ea câteva cuvinte: „Tată Ioane și mamă Ruxanda, noi nu ne-am purtat așa cu domniile voastre, gândindu-ne că vom fi răsplătiți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
stăpânirea pricopsitului de Costache.” Strânseră sapele, Ion luă și pe a ei în spate iar Gheorghe o ducea pe a lui și o buturugă ce aducea cu un cap de om, pe care Gheorghe se gândea s-o meșterească el acasă. Marița ducea traista în care fuseseră cărate merindele . Ajunși la drumul luncii și trecând pe lângă ogorul cu pricina Marița privi la ovăzul ce se unduia în vânt și rosti cu ciudă și ură spre feciorii ei: − Trebuie să faceți pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pământ cu ovăz, că al nostru trebuia să fie (sau al soră-mi Ileana, își spuse în gând), ați înțeles, bre? Ion făcu semn din cap că da apoi ceru buturuga găsită de Gheorghe ca să o privească mai bine. Ajunseră acasă la casa din deal, și-au lăsat sapele, puseră buturuga pe prispă gândind cum or s-o spele și s-o fasoneze, apoi plecară la treburile lor. Marița îl luă la întrebări pe Ghiță, bărbatusău, dacă a muls vaca și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe Costache să geamă de durerea izvorâtă din rănile de pe picioare, de pe corp și mai cu seamă cea de la cap . − Tată, să mă ierți, nu mi-am dat seama că la pornire caii smucesc în hamuri. Lasă că îndată ajungem acasă, mama și cu Emilia au să te oblojească și să te ungă cu ceva ce știu ele, rosti Gheorghiță printre lacrimile ce-i cădeau din ochi. Ajunși la poarta curții, băiatul o deschide și trage căruța în ogradă, chemându-le
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sature de pământ”, urla cât putea Ion al Mariței. Ion Barzu și oamenii lui i-au prins de brațe și i-au domolit de a apucat bietul Gheorghiță să mă ajute și să mă ridice în căruță, ca să mă aducă acasă. Maria se gândea că iar încep procese și judecăți, bani cheltuiți pe avocați, drumuri la Vaslui și oftând din rărunchi, exclamă: „Of, Doamne, cu ce-am greșit noi că trebuie să tragem atâtea ponoase?” − Lasă, Marie și tu Emilie, nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce s-a întâmplat dar mama lor le-a liniștit și le-a trimis din nou în livadă, să aibă grijă de cei mici. Seara, după ce Mihai care fusese plecat să lucreze pentru a câștiga ceva bani s-a întors acasă, fetele cele mici au auzit și ele discuția celor mari și au înțeles mai bine ce se întâmplase cu tata. Costache, care se mai întremase după ce dormise ceva vreme pe prispă, mai povesti încă odată întâmplările zilei. Nu mai avuseseră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
l-a liniștit spunând că Dumnezeu îi va lumina ce cale trebuie să aleagă. Treburile zilei fiind duse la bun sfârșit, după ce au cinat s-au dus la culcare toți, somnul și odihna îi vor liniști, dându-le gânduri bune. * Acasă la Ghiță Ciotacu „vitejii” se lăudau pe rând sau amândoi odată, povestindu-i lui Marița, mama lor, cum au dus la capăt misiunea ce le-o încredințase ea. Luați de focul povestirii, n-au apucat să spună lui Marița că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
târziu, o luăm pe mama și-om pleca de unde am venit, spuse Ghiță și se îndreptă spre căruță. Sfatul mamei Elena cu fata ei și nepoții a continuat și după vreo două ceasuri de la plecarea bărbaților la târg se întoarse acasă Mihăiță. O îmbrățișă și el pe bunica cu dragoste după ce-i sărutase mâna și întrebă, cu oarecare șiretenie: − Singură ai venit de la Cursești, bunică, eu nu mai văd pe nimeni ? La întrebarea unde este Gheorghiță, răspunse că acesta deshamă caii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
atelierul de fierărie a lui Sfrijan, unde caii lor erau deja potcoviți, Ghiță Cocuz plătește munca potcovarilor, apoi înhamă caii și se-ntorc spre gospodăria lui Costache, care și dânsul tocmai terminase de discutat cu negustorii învoielile de chirii. Ajunși acasă, i-a întâmpinat mama Elena, care-i aștepta cu nerăbdare, întrebându-i dacă au făcut tot ce își puseseră în gând; - Da, mamă, am făcut totul, și am luat și medic amentele matale. Suntem mai dumeriți și cu prețurile și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a pus pe masă coșulețe cu mere domnești, struguri și pere, dar acestea au fost mai mult râvnite de femei. Numai moș Negruș a mâncat cu mare plăcere vreo două mere domnești aromate iar Maria i-a propus să ducă acasă, dacă vrea, o traistă de mere, că aveau din belșug în livadă. Soarele se apropia de asfințit iar oaspeții se pregătiră de plecare. − Mulțumim din suflet pentru masa îmbelșugată și gustoasă, spuse Ghiță, dar trebuie să ne așternem la drum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]