65,481 matches
-
ajung so fac și pe asta” și îndemnă caii care trecuseră din trap la pas, să-și iuțească mersul. Capitolul X Adio și nu te vom uita Se auziră bătăi în poartă și o voce cunoscută întrebă: − Cumnată Marie, ești acasă? Maria era prin ogradă, tocmai curăța ceaunul în care fiersese lături pe care le golise în troaca porcilor. Pusese la îngrășat o scroafă care fătase mai multe rânduri de purcei și spera s-o facă de vreo 200-250 de kilograme
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prin ogradă, tocmai curăța ceaunul în care fiersese lături pe care le golise în troaca porcilor. Pusese la îngrășat o scroafă care fătase mai multe rânduri de purcei și spera s-o facă de vreo 200-250 de kilograme. − Da, sunt acasă, da’ cine mă strigă? − Eu, Marie, Ileana lui Alexandru de la vale. Hai, vino și descuie portița, că am să -ți spun ceva; − îndată, Ileană, numai să dau oleacă de apă pe mâini și vin; își clăti mâinile, le șterse cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Cumnata Ileana, îndurerată și ea că a fost purtătoarea unei vești atât de triste, deschise portița și dispăru pe uliță la vale. Mama și fetele cele mici se sfătuesc cum să le spună vestea rea celorlalți, când s-or întoarce acasă. A doua zi de dimineață, când lumina zilei începea să biruie întunericul, Costache înhămă caii la căruța pregătită de cu seară, cu care el, Maria, Emilia și Gheorghiță trebuiau să ajungă la Cursești-Deal, să ia parte la slujba de înmormântare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
leagă/ Domnu’ doctor, domnu’ doctor, te rog nu lega/ Căci mă doare, căci mă doare tare inima.”/ și Săndel, bucuros de buna primire, voia să continuie. Doamna educatoare îl întrerupse, cu blândețe: „Dacă știi atâtea, tu poți să înveți și acasă” și cu tact pedagogic, îi trimise acasă pe ambițiosul Săndel și pe susținătoarea lui, Maricica, care se simțea mândră de curajul protejatului său. într-un fel îndrăzneala micuțului ei frățior era un fel de mângâiere pentru ea care nu a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu lega/ Căci mă doare, căci mă doare tare inima.”/ și Săndel, bucuros de buna primire, voia să continuie. Doamna educatoare îl întrerupse, cu blândețe: „Dacă știi atâtea, tu poți să înveți și acasă” și cu tact pedagogic, îi trimise acasă pe ambițiosul Săndel și pe susținătoarea lui, Maricica, care se simțea mândră de curajul protejatului său. într-un fel îndrăzneala micuțului ei frățior era un fel de mângâiere pentru ea care nu a avut parte, la timpul său, să învețe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
intrat prin grădinile oamenilor și au făcut stricăciuni. Săndel îndurerat și de pedeapsa primită și de amenințarea soră-si că îl așteaptă judecata mai aspră a părinților, fugi ca din pușcă după văru-său Victor care a intrat în podul șurii acasă la el și s-a pitit după niște ciovee. Maricica, încă înciudată de pozna micului ei frățior, începu să se gândească în ce direcție o fi luat-o cârdul de miei, ca să-i găsească înainte de a călca pe straturile din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ca mânat de iele, l-a tot strigat ea să vină că l-a iertat, dar acesta nu a ascultat îndemnul și de fapt nu prea credea el în promisiunile de pace ale soră -si. Maricica îl îndemnă să vină acasă, să stea la masă, făcându-și planul ca după mâncare să meargă amândoi, luându-se după urme și din aproape în aproape, i-ar fi găsit. în zadar s-a străduit ea să promită pace, Săndel nu a apărut. Nici
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să stea la masă, făcându-și planul ca după mâncare să meargă amândoi, luându-se după urme și din aproape în aproape, i-ar fi găsit. în zadar s-a străduit ea să promită pace, Săndel nu a apărut. Nici acasă nu mai erau ceilalți frați și surori, adică Vasile, Dumitru și Ileana, erau duși la prășit sau cu vitele mari. „Oare să aștepte să vină mama, care era plecată la Armășoaia? Nu, nu-i bine, mai bine merg eu singură
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mieii fugari, dar numai șase; al șaptelea nu era prin cârdurile ce pășteau pe islaz și nici un cioban nu știa nimic despre animalul rătăcit. Flămândă, obosită de îndelunga căutare, mână spre casă cârdul cu doar cei șase miei găsiți. Ajunsă acasă băgă cârdul în ocol, le dădu un braț de iarbă proaspătă apoi se gândi cum să-i povestească pățania lui mamă-sa, așteptându-se să fie pedepsită și ea pentru boroboața lui Săndel. Micuțul fusese acasă, a mâncat, fără ai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
șase miei găsiți. Ajunsă acasă băgă cârdul în ocol, le dădu un braț de iarbă proaspătă apoi se gândi cum să-i povestească pățania lui mamă-sa, așteptându-se să fie pedepsită și ea pentru boroboața lui Săndel. Micuțul fusese acasă, a mâncat, fără ai povesti mamei ce a pățit apoi se refugie în grădină, ca să nu mai dea ochii cu Maricica. Soarele asfințise, în curând trebuiau să se întoarcă de la câmp ceilalți membri ai familiei, dintr-un moment în altul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ca să se așeze și Săndel pe prispă, lângă ceilalți ai casei. Deodată se auzi glasul cunoscut al lui Costache care, descărcase marfa la negustorii din târg, a luat, ca de obicei, pâine și covrigi de la Haim și acum se întorcea acasă. Gheorghiță și Dumitru îi deschiseră poarta, apoi deshămară caii și-i duseră în șură iar Săndel se amestecă și el în grup, deși inima îi bătea în piept ca un ciocan. Capitolul XII La fântâna lui Boboc în ograda casei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
părăsit în curtea administrației iar boierului, fiindu-i milă a prins drag de copil, l -a înfiat și ocrotit cât de mult s-a putut. Apoi Marița plecă spre casă, mulțumită tare de peștele frumos ce-l căpătase. * Când ajunse acasă, fiu-său Gheorghe o întrebă direct de ce taică-su are atâtea julituri pe mâini și pe picioare; − Spune-mi și mie ce-a pățit, că-l văd că se oblojește cu ciumăfaie și tot felul de cârpe. I-ai făcut
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spunea tata de oameni căzuți în fântâni. Am intrat pe borta din gard, am ajuns aproape de căciula care se mișca și am știut că acolo e un om căzut, i-am spus să aștepte că merg după ajutor, am venit acasă și le-am spus părinților de asta. Mama și tata au vorbit, au luat o frânghie, au intrat în grădină descuind poarta cu cheia lăsată de domnul Obreja și eu cu tata și Gheorghiță l-am scos pe moș Ghiță
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tine; − Nu m-am gândit în grabă și apoi mai repede i-am găsit pe ai mei, altfel moș Ghiță ar fi stat mult și bine și cine știe cine l-ar fi găsit. Noi l-am găsit și l-am adus acasă, cu toate că mama și tata sunt supărați pe el, știi matale de ce; − Lasă aste, Dumitre, ați văzut ce avea la el? − știu că avea o trăistuță pe mâna dreaptă și de acolo au căzut niște linguri și furculițe. M-am uitat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
culesul strugurilor, la Bogdana, să vedem vasele în care punem strugurii, mai întâi cada cea mare apoi butoaiele, să fie bune când om avea nevoie de ele; − Așa-i, tată, Iosub are pâine destulă chiar și pentru mâine, azi stau acasă și dau ajutor la treburile ce trebuie de făcut. Mă gândeam eu că vine culesul și am făcut o inspecție a vaselor; chiar mi-am adus aminte că butoiul cel mare în care matale pui vinul alb, are un fund
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
corzile cu struguri, de pus la păstrare pentru iarnă; − Apăi dacă suntem gata, hai Lențâcă, Dumitre și tu Vasile suiți-vă în căruță și așezați-vă și voi cum puteți; Da’ pe mine nu mă iei, tată, mă lași singur acasă? sare Săndel; hai, te rog, ia -mă și pe mine; − Bine, bine, hai și tu, te-oi ține eu pe genunchi; Gheorghiță, ia în primire ghiciul și hățurile, că eu o să am grijă de Săndel; Marie și tu Maricică, voi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce săgetau văzduhul cald cu zborul lor iute. Maria gândește cu tristețe că tot așa au zburat anii ei și întrebă: − Măi fetelor, voi mai știți cântecul acela pe care vi-l cântam eu mai de mult, când era Emilia acasă? îl știam de la mama mea; − Care, mamă? a întrebat Maricica; − Acela cu...a zis badea; − și mai cum, mamă, că nu știu, zise Maricica; − Apăi loi începe eu da’ voi să m-ajutați; A zis badea c-o veni/ Luna
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ne spunea domnu’ Obreja; − Intr-adevăr, așa este, confirmă Costache emoționat. Soarele se apropia tot mai mult de pădurea „Lui Iftenie”, semn pentru Maria și Maricica ce aduseseră „de-ale gurii” la prânzul mare, să se grăbească să meargă înapoi acasă, să împlineasă treburile de seară în gospodărie și să pregătească cina. înainte de plecare Maria spuse: − Costache, cheamă fetele și băieții, că poate le-o fi foame, să mănânce ce a rămas de la prânz iar eu și Maricica plecăm acasă; − Așa
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
înapoi acasă, să împlineasă treburile de seară în gospodărie și să pregătească cina. înainte de plecare Maria spuse: − Costache, cheamă fetele și băieții, că poate le-o fi foame, să mănânce ce a rămas de la prânz iar eu și Maricica plecăm acasă; − Așa-i, Marie, ia să văd eu cum stăm cu culesul poamei negre și dacă mai putem stoarce în cadă; se duse la căruță, aruncă o privire la cadă și spuse apoi: noi până la asfințitul soarelui umplem cada și mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la serbare; − îmi pare bine că ți-a plăcut, da’ acuma noi trebuie să ne gândim cum facem mai departe; se întoarse spre vie și întrebă: „Ei, copii, sunteți gata cu culesul? Atunci Gheorghiță, mergi și înhamă caii, ca să mergem acasă; Ei vecine, cu bine și să dea Dumnezeu să ne împlinim nevoile; Au plecat spre casă, cu cada plină de poamă zdrobită, plus o grămadă de struguri puși pe foaia de cort și câteva zeci de corzi cu struguri, ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-i pară rău că s-au pornit la drum pe un timp ca acesta. Totuși se gândi că de vor trece peste al treilea pod și intră în Rediu, vor scăpa de grijă și își vor putea continua drumul până acasă. Caii au început să dea semne de teamă, pășeau nesiguri peste apa ce curgea peste patul drumului, încât Costache coborî din căruță și apucă caii de dârlogi, dirijându-le mersul. Maria spuse că ar fi bine să se întoarcă la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
când pleci la drum pe așa o vreme, se poate întâmpla oricui. Maria, cu lacrimi în ochi își zise în sine: „Doamne, prin ce necaz am trecut și unde am găsit ajutor...acum îl înțeleg pe Costache când îmi aduce acasă, netam-nesam, drumeți străini pe care i-a prins noaptea, iar noi îi hrănim și-i găzduim. Așa e frumos și place Domnului”. Capitolul XV Poștașul și veștile Trecuseră câteva zile de când cei doi se întorseseră de la Vaslui după ce pățiseră necazul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pățania și cât a fost nevoit să sufere din această cauză. Drumul a decurs ca de obicei, cu popasurile necesare ca drumeții să-și mai desmorțească oasele iar caii să-și refacă forțele cu ajutorul traistelor cu tain. Când au ajuns acasă au fost primiți cu urale de bun venit, s-au îmbrățișat cu căldură și totul a căpătat un aer de sărbătoare care i-a emoționat îndeosebi pe cei mici, încât mai-mai nu-și mai țineau minte numele. înainte de a asfinți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ticu a ajuns în faza finală a bolii și în curând s-a prăpădit pe patul de spital din Pungești. Au venit părinții de la Galați și l-au înmormântat în cimitirul din Pungești, pe timpul acela neavînd mijloace să-l transporte acasă. Capitolul XVI Păscutul tinerilor animale și ispita harbujilor − Lențâca, am fost ieri pe șesul de după deal, unde am avut iarbă, știi tu, unde este și iazul cu pește; nu numai noi am cărat „căchițele” de fân, ci și alde moș
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
învățătorul se uită la el cam dojenitor, și cam nedumerit, și-i răspunde: - Nu am cum să știu nici eu acest lucru, și nu-ți pot răspunde mai precis. Dar oricum tu, cred că e bine să mergi repede până acasă și să-ți aduci vioara aici. S-ar putea ca noi amândoi, după ședința de informare și eventual discuții ce-i posibil să aibă loc pe marginea ei, să interpretăm și noi ceva din operele lui Ciprian Porumbescu, a lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]