60,397 matches
-
coace cu ceasul în mână, Profitul se dublează cu grija specială a patronului). O altă observație (GALR II: 165/162) privește existența variantelor libere pentru același tipar de construcție: S-a albit de ziuă/A albit de ziuă, Ploaia se pornește/ Ploaia pornește, Pânza îngălbenește/Pânza se îngălbenește. Concluzia formulată în urma analizei acestor situații este că, în absența unei corelații sintactice și/sau semantice regulate, reflexivitatea, ca trăsătură inerentă, iese din domeniul gramaticalului (GALR II: 165/162) − vezi infra, 6.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ceasul în mână, Profitul se dublează cu grija specială a patronului). O altă observație (GALR II: 165/162) privește existența variantelor libere pentru același tipar de construcție: S-a albit de ziuă/A albit de ziuă, Ploaia se pornește/ Ploaia pornește, Pânza îngălbenește/Pânza se îngălbenește. Concluzia formulată în urma analizei acestor situații este că, în absența unei corelații sintactice și/sau semantice regulate, reflexivitatea, ca trăsătură inerentă, iese din domeniul gramaticalului (GALR II: 165/162) − vezi infra, 6.1. −, ceea ce presupune
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2.5.), pentru română există perechi tranzitive pentru destul de multe verbe (pentru cele derivate). 3.3.2.6. Aspectuale: ● reflexive: a se declanșa, a se încheia, a se repeta, a se termina (derivate); ● reflexive/nereflexive: a (se) continua, a (se) porni, a (se) sfârși (derivate); ● nereflexive: a conteni, a începe, a înceta (derivate). Verbele aspectuale se află într-o relație semantică destul de strânsă cu unele verbe de configurație spațială. Perechile de exemple de mai jos ilustrează posibilitatea unor verbe de a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că în abordarea sintactică se consideră că inacuzativitatea este un fenomen unic: toate verbele inacuzative, indiferent de clasa semantică, au anumite proprietăți sintactice comune: selecția unui argument intern, lipsa argumentului extern, incapacitatea de a atribui Cazul acuzativ. 4.1.1. Pornind de la Generalizarea lui Burzio Generalizarea lui Burzio (1986: 178) − Un verb care nu atribuie un rol tematic subiectului nu atribuie Caz (acuzativ) obiectului, și invers − a constituit un punct de interes/de pornire în multe studii. Generalizarea a fost supusă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ale căror proprietăți sunt lexicalizate de către verb. Anumite întâmplări sunt construite ca evenimente în diferite feluri, în funcție de limbă: engl. blush (proces) și it. arrosire (schimbare de stare) redau aceeași întâmplare folosind descrieri diferite. Levin și Rappaport Hovav (1995: 167−168) pornesc de la observația că abordarea aspectuală folosește noțiunile agentivitate, telicitate, stativitate și demonstrează avantajul de a subsuma agentivitatea cauzei interne și de a înlocui telicitatea cu schimbarea direcționată. Cele două autoare susțin că telicitatea și agentivitatea nu sunt suficiente pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
studii despre achiziția limbajului și despre deficiențe de limbaj 4.6.1. Babyonyshev, Fein, Ganger, Pesetsky și Wexler (2001) au studiat diferențele de reprezentare a lanțurilor A (tematice) care leagă subiectul tematic de poziția obiectului, în limbajul copiilor. Autorii au pornit de la ideea că, în limbajul adulților, verbele inacuzative implică lanțuri A, pe când copiii mici nu au capacitatea de a reprezenta aceste lanțuri (Borer și Wexler 198790, 199291). De altfel, capacitatea de a reprezenta construcțiile pasive ca în limbajul adulților nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbele cu alternanță nu exercită, de obicei, restricții semantice asupra argumentelor − Cauză Externă, Agent, Instrument, Circumstanțial, Forță Naturală. Clasa de verbe cu alternanță este caracterizată de lipsa completă de specificare a evenimentului cauzator (de unde și posibilitatea diverselor tipuri de subiect). Pornind de la această constatare, autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 107) formulează condiția de detranzitivizare: un verb care denotă un eveniment având cauză externă poate lăsa argumentul Cauză neexprimat numai dacă natura acestei cauze a rămas complet nespecificată. Levin și Rappaport
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aplică participantului pasiv indiferent dacă este proiectat sau nu în sintaxă cauzatorul. 5.3.1. Cauzativizare Analiza de tip cauzativizare este cea tradițională, dar apare și în unele studii recente. Lyons (1995 [1968]: p. 393−417) investighează relația tranzitivitate−ergativitate pornind de la exemplele: (a) The stone moved ' Piatra s-a mișcat' (b) John moved 'John s-a mișcat' (c) John moved the stone 'John a mișcat piatra'. Autorul arată că între enunțurile (a)−(c) există o relație "ergativă": subiectul unui verb
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fiind legați prin operații aplicate rolurilor tematice. Autorul consideră că formele tranzitive sunt de bază, eliminând interpretarea acestei alternanțe ca fiind o operație de cauzativizare, deoarece această interpretare nu explică de ce unicul argument al variantei intranzitive trebuie să fie intern. Pornind de la constatarea că argumentul implicit al pasivului (Agentul neexprimat) poate controla o propoziție cu statut de adjunct, în timp ce argumentul implicit al inacuzativelor nu este capabil de control în acest caz: The boat was sunk [PRO to collect insurance] ' Vasul a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a omorî' acceptă alternanța în engleză și în germană, nu și în greacă (Reinhart 2002 a arătat că destroy are o variantă inacuzativă în ebraică și în franceză). Susținând că analizele derivaționale nu sunt potrivite, Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) pornesc de la Kratzer (2003) și adoptă o descompunere sintactică a verbelor de schimbare de stare în Voice și CAUS: [Voice [CAUS [Root]]]. CAUS introduce o relație cauzală între evenimentul cauzator (argumentul implicit al CAUS) și starea rezultată, denotată de rădăcina verbului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aglutina, albi, anchiloza, arde, cangrena, coace, cocli, condensa, crăpa, cristaliza, diftonga, diminua, fierbe, îngălbeni, împietri, înverzi, mucegăi, necroza, ologi, oxida, păli, putrezi, răci, râncezi, rugini, slăbi, spuzi, știrbi, trece; configurația spațială: ancora, înțepeni; mișcarea direcționată: coborî, urca; valori aspectuale: continua, porni, sfârși (reiau observația formulată cu ocazia clasificării semantico-sintactice a verbelor inacuzative: limitele între clase nu sunt fixe, existând posibilitatea trecerii cu ușurință de la o clasă la alta). Cu excepția verbelor mucegăi, putrezi, râncezi, rugini și trece, care sunt primare, toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de detranzitivizare/reducere/anticauzativizare (vezi supra, 5.3.2.). Diferențele semantice dintre cele două structuri au fost semnalate în multe studii. Pană Dindelegan (1999 [1974]: 91) atrage atenția asupra diferențelor semantice foarte mici, nesesizabile, între structuri de tipul Ploaia (se) pornește, Copacii (se) îngălbenesc. Și în GALR II: 162 autoarea remarcă existența variantelor libere pentru același tipar de construcție: (s-)a albit de ziuă (vezi supra, 2.5.). Reinhart (1996: 8) vorbește despre situația în care un verb are atât variantă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în urma mâncărimii Din cauza degerăturilor Ion a ologit spre 60 de ani Ion s-a ologit căzând de pe pod Metalul (se) oxidează de la oxigen Băsescu pălește în sondaje din cauza gafelor Iarba se pălește din cauza secetei De la pana de curent nu mai pornește monitorul La introducerea CD-ului, calculatorul se pornește Vedeta a răcit din cauza vremii înșelătoare Vremea se răcește din cauza unui curent de aer polar Uleiul (se) râncezește din cauză că este păstrat prea mult timp Fierul (se) ruginește din cauza umezelii Copilul se spuzește
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
60 de ani Ion s-a ologit căzând de pe pod Metalul (se) oxidează de la oxigen Băsescu pălește în sondaje din cauza gafelor Iarba se pălește din cauza secetei De la pana de curent nu mai pornește monitorul La introducerea CD-ului, calculatorul se pornește Vedeta a răcit din cauza vremii înșelătoare Vremea se răcește din cauza unui curent de aer polar Uleiul (se) râncezește din cauză că este păstrat prea mult timp Fierul (se) ruginește din cauza umezelii Copilul se spuzește din cauza căldurii Gura îi spuzește tot timpul, orice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cerea lustruită Se îmbătase boierul de se coclise turtă Imaginea domnului se cam coclise în ultima vreme. În cazul unor verbe de schimbare de stare care exprimă procese durative, intensitatea etc. (accelera, diminua) și al celor trei verbe aspectuale (continua, porni, sfârși), se poate observa preferința pentru formele nonreflexive atunci când subiectul, implicit, are capacitatea de a deține controlul asupra acțiunii și tendința de a folosi formele nereflexive în cazul proceselor total necontrolate 142: Grupurile auto/ING/Poșta română/Mercedes și BMW
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se accelerează Rezultatele/Randamentul de învățare/Morbiditatea prin oreion diminuează Spațiul din C/Încrederea în economia românească/Sistemul pilos/Simptomele se diminuează Demolările/Creșterile la Bursă/Revoluția continuă Drumul se continuă până la malul apei NASA/Știința/Succesul/UE/Cursa/Mașina pornește (de aici/cu dreptul) Valul scumpirilor/Calvarul/Vânzoleala se pornește; Adevărul/Minciuna/Omul sfârșește (aici/prin a-l găsi pe Dumnezeu) Viața/Noaptea/Lumea/O căsnicie/ O relație se sfârșește acum. Două dintre verbele care aparțin acestei clase par să
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Spațiul din C/Încrederea în economia românească/Sistemul pilos/Simptomele se diminuează Demolările/Creșterile la Bursă/Revoluția continuă Drumul se continuă până la malul apei NASA/Știința/Succesul/UE/Cursa/Mașina pornește (de aici/cu dreptul) Valul scumpirilor/Calvarul/Vânzoleala se pornește; Adevărul/Minciuna/Omul sfârșește (aici/prin a-l găsi pe Dumnezeu) Viața/Noaptea/Lumea/O căsnicie/ O relație se sfârșește acum. Două dintre verbele care aparțin acestei clase par să se fi specializat deja semantic, impunând restricții selecționale stricte subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
am acceptat ideea că și inacuzativele primare sunt derivate de la perechi tranzitive "înghețate" în Lexicon, enumerând argumente în favoarea existenței unor diferențe între inacuzativele primare și cele derivate (5.2.3.). În secțiunea 6. am discutat relația dintre ergativ și reflexiv, pornind de la observațiile că ponderea verbelor reflexive în clasa inacuzativelor românești este foarte mare și că reflexivul are, în română, o frecvență ridicată și valori numeroase. M-am ocupat în detaliu de verbele care au atât variantă reflexivă, cât și nereflexivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
menționează că explicația lui Burzio nu motivează analiza ergativă. 3.3. Dintre limbile romanice, se constată că numai franceza și italiana mai păstrează concurența auxiliarelor a fi și a avea la perfectul compus, celelalte limbi abandonându-l pe a fi. Pornind de la constatarea că, în limbile în care variația auxiliarelor s-a păstrat, selecția unuia sau a altuia dintre auxiliare nu este sistematică, adică a fi este preferat numai de verbele inacuzative de (schimbare de) localizare, nu și de cele de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pot selecta auxiliarul a fi și este imposibil în prezența auxiliarului a avea. 4. TESTUL OBIECTULUI INTERN 4.1. Folosirea testului obiectului intern este legată de analiza propusă de Hale și Keyser (1993) − vezi Capitolul 3, 4.3.1. − care, pornind de la ipoteza obligativității complementului în interiorul VP, au ajuns la concluzia că inergativele (considerate intranzitive simple, pure) au o structură tranzitivă lexical, fiind derivate prin încorporarea unui obiect intern. Hale și Keyser (2002) au renunțat la ipoteza încorporării, susținând că verbele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ieșit că trebuie să mai plătim 22. Exemplul ales pentru ergative nu este însă relevant, neexistând nicio legătură între verbul de schimbare de localizare a ieși și verbul impersonal a ieși, folosit spre exemplificare de autori. 5. INFINITIV VS SUPIN Pornind de la analiza propusă de Grimshaw (1990) pentru limba engleză, Cornilescu (2001: 467−168)23 subliniază importanța ridicată a parametrului aspect pentru nominalizările românești: infinitivul este [+ Telic], iar supinul este [− Telic]. Cornilescu (2001: 476) observă că deși infinitivul și supinul au
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
discutabil) de verbe inacuzative/ergative. Paralelismul dintre a fi și a avea a constituit un subiect de interes pentru gramatica istorică (Meillet, Benveniste etc.) și continuă să stea și astăzi în centrul studiilor de sintaxă și de semantică, studii care pornesc, în mare măsură, de la observația lui Benveniste (1966a) că avoir este un être à. Benveniste (1966a: 194) arată că a fi și a avea se aseamănă sub mai multe aspecte: pot funcționa ca auxiliare temporale; nu sunt pasivizabile; pot funcționa
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lui prietenă, foste iubiri, fostul primar, foste gimnaste (b) *om fost la munte. 3. VERBUL A AVEA După cum am arătat supra, 1., paralelismul între verbele a fi și a avea este o constantă a studiilor lingvistice. În această prezentare, am pornit de la ideea, recurentă în studii lingvistice din diverse perioade, că verbul a avea are proprietăți sintactico-semantice de tip special, încadrarea sa în clasa tranzitivelor nefiind satisfăcătoare. Punctul de pornire pentru numeroase studii este observația lui Benveniste (1966a), care a arătat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de posesie a apărut prin mutarea accentului dinspre acțiune spre rezultatul său. Între localizare, existență și posesie (valorile semantice cele mai frecvente ale verbelor avute în vedere în această secțiune), Benoist (1994)15, în cadrul gramaticii rolurilor, vorbește despre "localizarea existențială", pornind de la principiul că afirmarea existenței este același lucru cu situarea în spațiu și în timp. Bertolussi (1998: 74) consideră că predicația de posesie este o subclasă a predicației existențiale, care contribuie și la localizarea subiectului. Preluând sugestii din bibliografia anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care nu pot atribui rol tematic, iar diferența dintre ele constă în capacitatea de a atribui Caz: spre deosebire de a avea, a fi nu dispune de o proiecție funcțională AgrOP (grupul acordului obiectului), care să-i permită atribuirea Cazului obiectiv (acuzativ). Pornind de la analizele propuse, Rouveret (1998: 46) ajunge la două întrebări: (a) care este explicația absenței aproape sistematice a verbului a avea în limbile ergative? și (b) cum se legitimează cazual argumentul Temă în construcțiile cu a avea? Autorul (Rouveret 1998
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]