95,170 matches
-
ce au lasat cicatrici în sufletul meu, atât au știut și atât au putut oferi! Am ales, ca atunci când mi-e greu, să ating rănile sufletului cu mireasma rugăciunilor, să torn peste ele balsamul vindecător al Duhului Sfânt și...cu privirea ațintită spre cer, să pășesc încrezătoare pe cărările timpului, până voi ajunge la linea de sosire! 23/08/16, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Iubire, iertare / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2063, Anul VI, 24 august 2016. Drepturi
IUBIRE, IERTARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371496_a_372825]
-
trei ore bune de muncă și terminau acel câmp și munca pe acea zi, se gândeau la odihnă de acasă la partasia din jurul mesei la cină cu familiile lor. Vasea muncea mecanic, fără chef uneori mai lua pauze rămânând cu privirea ațintita în zare. Așa munci zile la rând după acea discuție cu Doru nu mai glumea și nici numai conversa nimic cu nimeni lucra mai mult în tăcere și tristețe. De asemenea în apartamentul unde închiriase o cameră era la
VASEA ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371518_a_372847]
-
cristal de sare Un arc, pe cerul de-alabastru, irizând ... Se dospesc iluzii în fiecare toamnă, În noi, un vals de gânduri lunecă-n delir ... Pe transparența orei sunt frumoasa doamnă, -Mă-mbată toamna- ca o licoare în potir. Magic arde privirea pe culori târzii, Se zbate pasărea din suflet ... n-are suflul! Iubire nebună, sub frunza focului tu vii ... Cresc iar fiorii încolăcindu-mi trupul. O, stăm sub gutuiul cu felinare-aprinse, Cuvinte speriate se risipesc stingher ... Mă-mpleticesc! Clipa mă leagănă
RÂS AURIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371564_a_372893]
-
-și găsească bocceluța la ușă, căci tâmpiți sunt pe toate drumurile și se cuvin înlocuiți cu alții așișderea. Îmi permit să vorbesc cu detașare despre subiect, pentru că zilele trecute am cunoscut un astfel de exemplar, cu muci la nas și privire de rac. Avea urechi ca Emisferele din Magdeburg, adică înăuntru e vid. Acest cur pictat avea o ceafă și o muie de Sindromul Down, plus fițe de cămin cultural de Pechea. Dragul meu, te stimez și apreciez pentru că fața ta
PITICI PE CREIER DE ROMÂN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371550_a_372879]
-
soneriei - e clar că apar musafiri. Îi întâmpină veselă, cu rafale de lătrat, cu fâțâieli printre picioare și cu fâlfâit de coadă. E pofticioasă ceva de speriat. Indiferent ce mâncăm, se proțăpește nemișcată lângă masă și îți fixează gura cu privirea. Trebuie să-i dai și ei, are o încredere absolută în gusturile noastre. De la mezeluri la banane și mere, de la brânză la prăjituri, mănâncă de toate și se linge pe buze. Cineva a încercat să-i dea semințe. Le-a
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
Și-mi cântă, peste umăr, vreo trei privighetori! Din scoici de apă vie tu chipul mi-ai sculptat; Mi-ai revărsat pe suflet un crez sofisticat. Am un izvor la poartă. Nu are cum să sece, Doar mi-am scăldat privirea în apa cea mai rece! De-a lungul lui sunt vreascuri, o, Doamne, câte sunt! Și-o flacără aduce tot cerul pe pământ... Referință Bibliografică: În doi, la coasă / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V
ÎN DOI, LA COASĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371578_a_372907]
-
sunt ale mele le-am dat un nume și o mare cu mine în care să se îmbete” când scriam aceste versuri purtam rochie cu umerii goi și liniște cu șoapte deschise lângă fântânarul de veghe îmi spărseseși pieptul cu privirea nu m-ai lăsat să vorbesc despre brațele întinse dincolo de simboluri sau despre acele inimii marcate cu roșu devenisem instantaneu o moleculă din aerul tău mă respirai pe furiș și-ți spuneai că-s țărmul pe care adorm valurile îndrăgostite
OSTATIC de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371579_a_372908]
-
el din lut amestecat, In satul fără nicio stradă Doar cu doi oameni de zăpadă?! Mai știi când descântam troiene? Aveam oare de ce mă teme Când se topea sub ochii mei O inimă din flori de tei Și rămânea-n privirea lumii O ramură din șoapta lunii? E mult de-atunci, dar oare știi Că și zăpada va-nflori? Foto:http://elldor.info/ Referință Bibliografică: Ramură din șoapta lunii / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1748, Anul V, 14
RAMURĂ DIN ȘOAPTA LUNII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371583_a_372912]
-
o formă descriptivă. Emoțiile unei reveniri împreună a doi artiști iubiți, după o lungă despărțire vor tăia prin suflet ca sabia, vor arde ca jarul, vor zgudui gândul... Dar de povestit comuniunea în cântec a celor doi interpreți, topirea unei priviri în cealaltă privire, bătaia inimii unuia și răspunsul celeilalte inimi, nimeni și nimic nu poate mai bine decât spectacolul însuși. Nimeni nu poate cunoaște, nici înțelege ce s-a întâmplat între ei, nimeni nu poate arăta aceasta mai aproape de inimă
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
Emoțiile unei reveniri împreună a doi artiști iubiți, după o lungă despărțire vor tăia prin suflet ca sabia, vor arde ca jarul, vor zgudui gândul... Dar de povestit comuniunea în cântec a celor doi interpreți, topirea unei priviri în cealaltă privire, bătaia inimii unuia și răspunsul celeilalte inimi, nimeni și nimic nu poate mai bine decât spectacolul însuși. Nimeni nu poate cunoaște, nici înțelege ce s-a întâmplat între ei, nimeni nu poate arăta aceasta mai aproape de inimă decât muzica! Va
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
ceea ce istoria va dezvălui mai târziu; flacăra muzicii romantice se subțiază lent și odată cu ea, poezia, liniștea, iubirea se șubrezesc. Melodiile pe care le interpretează azi Paul Surugiu sunt ca stelele: aprinse de mult, departe, ajung abia azi în oglinzile privirilor noastre, iar unii, abia mâine, când vor fi stinse, le vor zări lumina...! O melodie cântată de Paul Surugiu e un umăr pe care sufletul plânge și de tristețe și de voioșie; este un gest de brațe deschise-mbrățișării, o
PAUL SURUGIU. MELODII CA STELELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371601_a_372930]
-
PRIZONIERA TOAMNEI Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului - Știi că la Muzeul Toamnei se întâmplă fenomene fantastice? - Cum așa? se miră David, în timp ce schița un desen cu mulți cocori. Își ridică privirea, dorind să dea importanță cuvintelor mele, deși îl pufni râsul. Abia trecuse de amiază, iar cerul se înfuriase, răspândind fuioare cenușii. Vântul le fugărea trufaș, lăsând impresia că vrea să le facă în ciudă. Pete vineții se cuibăreau în hamacul
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
dincolo de imaginația pictorilor, deci, și a ta! - Ei, e lumea în faze speciale, mi-a răspuns, dând drumul unui cocor spre vârful unei păduri de brazi. Eram pe terasă. Îmi plăcea să stau lângă David ore întregi, să-i urmăresc privirile cum alunecă pe șevalet, să-i las gândurile să se rătăcească fiindcă totdeauna cerea timp în care să-și coordoneze inspirația. - Hai, mai așază un cocor acolo, și îi arătam cu degetul o pată verde-închis, de parcă aș fi dorit să
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
cu acest anotimp în care fiecare suflare își deretică prin hambarele sinelui. - Acela are mai multă lumină, dar e marginalizat de crezul care clocotește în strâmtoarea de după-amiază. Nu înțelesesem nimic, dar nici n-am cerut explicații. David își ridică privirile de pe schiță și surâse. - Ești acolo, femeie-cocor, dacă asta vrei să afli. Te vei învârti în jurul lunii. Cum mai știi tu să străbați cerul cu pacea, fie și numai într-o singură aripă, ciugulind cămașa norilor... Nu l-am lăsat
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
care mi l-ai dăruit în târgul dintre anotimpuri. Și cele două monede din care ai alungat pajura... Apoi, îi întinse mâna. David o prinse fără ezitare. Aveam impresia că e o strângere reciprocă, simțeam asta. Doamne, am zis, de ce privirea mea cade ca o binecuvântare peste ei când aș putea să ridic un zid astfel încât ea să rămână de partea cealaltă? Pe ușa unei colibe apărută de nicăieri se zărea focul într-o vatră. Asta îmi mai trebuie! Poate e
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
mai bine, rochia tinerei era la fel cu rochia mea. Pe ea se așeza mai bine, dar și eu o purtam cu mândrie. Abia atunci am realizat că mi-era frig. Chipul lui David se lumină dintr-odată. Îi căuta privirile, parcă se temea să nu dispară, iar ghimpele acela i se mutase în inimă. - Te doare? l-am întrebat. Nu mi-a răspuns. - Te doare? l-a întrebat și ea. - Rău, a zis. Apoi s-a îndreptat spre mine. Am
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
iar ghimpele acela i se mutase în inimă. - Te doare? l-am întrebat. Nu mi-a răspuns. - Te doare? l-a întrebat și ea. - Rău, a zis. Apoi s-a îndreptat spre mine. Am numit-o femeia fără nume. Avea privirea senină și i-am zărit ceasul de la mână. Mi-am amintit că și mie îmi dăruise tata, demult, unul asemănător. Un fior îmi trecu prin inimă. Ceasul meu dispăruse. M-am fâstâcit și nu am îndrăznit s-o acuz de
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
deplin: “căci toate ce se văd și par sunt un vis într-un vis doar”, în semnătura lui E.A. Poe. Acum toate sunt ca apa morților, cuvânt sinonim pentru fata morgana, himeră. Sunt de neajuns: tot mai departe... / cum poate privirii mele să-mi scape? Dar vine marea promisiune, când credinciosul pășește pa poteca mântuirii, trecând peste apa morților. Este calea omului de la adamic la omul nou, îndumnezeit: Vin către Tine / urcând către floarea de tei / scufundându-mă în trei. LÖRINCZI
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
nu furăm prune! Dacă ne trebuie îți vom cere ție! Cum te cheamă pe tine? - mă întrebă ea cu un glas fin, de clopoțel. Îi spusei cum mă cheamă, îmi repetă de vreo câteva ori numele și tăcu, rușinată de privirile mele insistente. Se juca în mâini cu vreo patru pietricele, le arunca pe rând în aer și le prindea. -Auzi, mai zise ea, n-ai vrea să-mi spui și mie cum îl cheamă pe prietenul tău? -Nu mi-e
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ADUCERI AMINTE... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Aduceri aminte... Privirea-mi, alintată de falduri de ninsoare, Străpunge orizontul opac, fără culoare. Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețate Peste un colț de suflet, peste-amintiri uitate. Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă, Dar năvălesc haotic, inima să-mi
ADUCERI AMINTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371642_a_372971]
-
produce apariția acestor destoinici soldați ai mei. - Hai, flăcăi, luați câte un clondir de coniac și mergeți sănătoși! Este de prisos să mai spunem că slugile în livrele le dădură rezerva de băutură pe o lună, destul de bine motivați de privirile șugubețe ale cazacilor. Băieți buni, aceștia goliră câteva clondire chiar acolo, neuitând să-i mulțumească țarului cu vorbe simple dar care mergeau la inimă: - Blagadariu vam, batiușka! Țarul chiar lăcrimă puțin, înduioșat de nobilele lor purtări și îi trimise în
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
târziu, dacă expuneam o idee sau o pildă a învățătorului fără a spune că el a spus-o eram privit admirativ. Dacă însă spuneam că această idee aparține lui Iisus din Nazaret, care devenise deja cunoscut prin Ierusalim, primeam doar priviri tăioase și remarci răuvoitoare. Apoi am început încet, încet, să înțeleg ceea ce voia el să transmită, căci dincolo de pildele pe care le rostea descopeream mereu altceva mai surprinzător și mai profund față de tot ce mi se predase până atunci. -Dă-mi
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
prealuminate! Aceasta e o însușire a lui Dumnezeu...El este dispus să ne ierte mai înainte de a greși noi... Cei doi tăcură mai mult timp, privindu-se din când în când și părând să desfășoare între ei un dialog din priviri. Gamaliel reluă primul șirul discuției. -Dar ce semnificație crezi că au pietrele Serah în această frumoasă lecție de conduită morală a învățătorului răstignit și după cum se spune... înviat? Serah își îndreptă privirea în altă parte și după un timp își
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
părând să desfășoare între ei un dialog din priviri. Gamaliel reluă primul șirul discuției. -Dar ce semnificație crezi că au pietrele Serah în această frumoasă lecție de conduită morală a învățătorului răstignit și după cum se spune... înviat? Serah își îndreptă privirea în altă parte și după un timp își întoarse capul privindu-l din nou pe Gamaliel care aștepta ca el să răspundă. Serah își aminti cum iudeii adunați în jurul femeii păcătoase aruncau rând pe rând pietrele la picioarele învățătorului. -Nu
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
înfrânge, pășesc cu hotărâre și las în urmă dâre sfințite de-al meu sânge. Cert sufletul când plânge de orice ocărâre, cer inimii să-și vâre în ea vise pursânge. Nu-mi plec genunchii-n rugă. Stau drept și în privire n-am strop de șovăire. Refuz să par o slugă ce singură se-njugă răbdând orice-umilire. Prefer o răzvrătire în loc de-o lașă fugă. Iubesc numai dreptatea, mi-e dragă omenia, disprețuiesc robia și-mi place libertatea. Mă doare răutatea
NIMIC NU MĂ ÎNFRÂNGE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374814_a_376143]