64,222 matches
-
14 septembrie 2009. Din anul 2012 deține funcția de președinte al "Universității Populare". În prezent, Iurie Roșca se poziționează în calitate de un adept al tradiționalismului, doctrinei conservatoare, euroscepticismului, naționalismului economic și antiglobalismului. Este un adept al identității românești și critic al teoriei moldoveniste. Pledează pentru o relație mai apropiată cu România și Federația Rusă, dar respinge ideea integrării Republicii Moldova în Uniunea Eurasiatică și Uniunea Europeană. În campania electorală din 2014, noile sale viziuni au fost expuse detaliat în programul "Planul lui Roșca" Aleksandr
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
drept. Cine e de vină și de ce întârzie ancheta?" 2013 - "Republica Moldova: de la independența politică spre independența economică" 2013 - "Moldova -partea carea devenit întreg. Despre Ideea Națională ca forță unificatoare" 2014 - "Căderea Din URSS În UE. Cronici antiliberale" 2013 - "A patra teorie politică", Aleksandr Dughin 2014 - "Teoria lumii multipolare", Aleksandr Dughin
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
și de ce întârzie ancheta?" 2013 - "Republica Moldova: de la independența politică spre independența economică" 2013 - "Moldova -partea carea devenit întreg. Despre Ideea Națională ca forță unificatoare" 2014 - "Căderea Din URSS În UE. Cronici antiliberale" 2013 - "A patra teorie politică", Aleksandr Dughin 2014 - "Teoria lumii multipolare", Aleksandr Dughin
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
lui se alfă la templul Zenrin-ji în Tokio. S-a vehicular că nu ar fi fost sinucidere ci că Dazai ar fi fost ucis de Tomie care apoi s-a înecat dar nu au existat dovezi care să susțină această teorie.
Osamu Dazai () [Corola-website/Science/302544_a_303873]
-
manieră corelată, continuă să interacționeze și după emisie. Dacă unul dintre ei suferă o schimbare a stării, ea va fi preluată automat de celălalt, iar interacțiunea pare a fi instantanee. În ceea ce privește transmiterea de informație dincolo de limitele prezentului, aceasta rămâne imposibilă. Teoria cuantică aplicată undelor asociate acestor particule duce la două soluții: undele tahionice localizate sunt subluminice, iar cele superluminice sunt nelocalizate. Presupunând deci că ar fi posibilă detectarea unor particule atât de ipotetice, incertitudinea lui Heisenberg își spune cuvântul. Conform relației
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
Cluj-Napoca. Este Director academic SACRI (Societatea Academica de Cercetare a Religiilor și Ideologiilor) din anul 2002( www.sacri.ro), iar din 2006 ocupă funcția de Vicepreședinte al AROSS (Asociația română de studii semiotice), afiliată la IASS-AIS (asociația internațională a semioticienilor). Teoria semnelor și interpretării (Semiologie), Comunicare de gen, Corp și comunicare, Comunicarea în modernitatea tîrzie, Semiotică gestuală, Comunicare și negociere în afaceri.
Aurel Codoban () [Corola-website/Science/302579_a_303908]
-
Germania - d. 7 aprilie 1985, Plettenberg, Renania de Nord-Westfalia, Germania) a fost un jurist și expert în filozofie politică german, unul dintre cei mai influenți dar și controversați oameni de știință și gânditori ai secolului al XX-lea din domeniul Teoriei Statului și Dreptului, Dreptului Constituțional, Filosofiei Dreptului și Filosofiei Politice. Fiu al administratorului unei mici societăți de asigurări medicale, dintr-o familie catolică din regiunea Sauerland, Westfalia, Carl Schmitt și-a făcut studiile gimnaziale la Attendorn unde era înscris la
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de vinovăție" (). În 1915 și-a trecut examenul de asesor, iar un an mai târziu își obține docența cu lucrarea „Valoarea statului și importanța individului" (), examen care îl confirma ca specialist în drept de stat, drept administrativ, drept internațional și teoria statului, dându-i posibilitatea să ocupe funcții oficiale sau catedre universitare în aceste domenii. În timpul războiului s-a înrolat, ca voluntar, într-un regiment de infanterie bavarez. În același an s-a căsătorit cu Pawla Dorotic, o presupusă contesă din
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
erau garantul constituției. Deși unii critici ai săi consideră că aceste poziții erau nedemocratice, problema raportului dintre președinți, guverne și parlamente face și în prezent obiectul unor vii discuții, fără ca adversarii unor republici parlamentare să fie considerați antidemocrați. De fapt, teoriile lui Schmitt se opuneau mai mult conceptelor social-democrate și liberale, majoritatea guvernelor Germaniei de după primul război fiind coaliții din care făceau parte social-democrații și liberalii. Critica lui Carl Schmitt a instituțiilor “burgheze” a fost apreciată pozitiv de generația tânără a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
care este conștient de baza violentă a situației noastre politice, va înțelege premonițiile și alarmările Führer-ului și va fi pregătit pentru marea bătălie ideologică, în cadrul căreia va trebui să ne apărăm dreptatea." În toamna anului 1933, Carl Schmitt a elaborat "teoria gândirii ordonate concrete" ("Lehre vom konkreten Ordnungsdenken") în conformitate cu care, din punct de vedere instituțional, orice ordine este reprezentată de acea instituție a statului care deține monopolul decizional și care se poate prevala de infailibilatate. Această extindere a teoriei suveranității amplifica
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
a elaborat "teoria gândirii ordonate concrete" ("Lehre vom konkreten Ordnungsdenken") în conformitate cu care, din punct de vedere instituțional, orice ordine este reprezentată de acea instituție a statului care deține monopolul decizional și care se poate prevala de infailibilatate. Această extindere a teoriei suveranității amplifica, ca principiu, importanța conducătorului și ducea la o identitate între voința acestuia și lege: ""Voința Führerului este lege."" Pein acest gen de argumentații "juridice", Schmitt a putut să-și consolideze reputația în fața noilor deținători ai puterii. Schmitt este
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
al lui Schmitt a coincis cu antisemitismul nazist instituționalizat al Germaniei naziste. Dacă lucrările menționate anterior erau numai o reafirmare neoriginală a ideologiei naziste, o lucrare mult mai tulburătoare este "Der Leviathan in der Staatslehre des Thomas Hobbes" ("Leviathan în teoria politică a lui Thomas Hobbes(1938)" . Thomas Hobbes(1588 - 1679) a fost un important filozof politic englez. Principala sa lucrare politică este "Leviathan" (1651). Titlul cărții este adoptat din Vechiul Testament și menționat în Iov, Isaia și Psalmi. Volumul discută problemele
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Genesis" ("Geneza științei politice a lui Hobbes"). Deoarece Leo Strauss era evreu, cartea nu putea fi publicată în Germania dar a fost tradusă și publicată la Oxford. Volumul lui Schmitt,"Der Leviathan in der Staatslehre des Thomas Hobbes" ("Leviathan în teoria politică a lui Thomas Hobbes"), publicată în 1938, este în mare măsură o replică la adresa lui Leo Strauss. Pentru Schmitt, Leviathanul lui Hobbes este numai o putere aparentă deoarece contractul social pe care se bazează puterea sa este, de fapt, o
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
sistemului național-socialist, el reprezenta principalul for de analiză a corectitudinii ideologice în cadrul partidului național-socialist. În publicația "Mitteilungen zur weltanschaulichen Lage" ("Comunicări cu privire la situația referitoare la concepția despre lume") al biroului lui Rosenberg Schmitt era acuzat că "împreună cu semi-evreul Jacobi emisese teoria contrară învățăturilor prevalente, că o majoritate național-socialistă în parlament (Reichstag) nu ar avea dreptul să modifice bazele politice ale constituției, de exemplu să elimine principiul democrației parlamentare, chiar dacă ar fi avut majoritatea de două treimi cerută de articolul 76, pentru că
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
dar acest fapt este disputat de alți cercetători. Totuși, chiar dacă nu este vorba despre o ruptură, există o clară diferență de orientare, care iese în evidență începând din 1933. Ellen Kennedy caută să descopere rădăcinile ideilor lui Schmitt în domeniul teoriei statului în perioada 1933 - 1945 și constată că gândirea sa este un amalgam cu totul aparte de romatism german, expresionism și catolicism, la care se adaugă percepția unei lipse de autenticitate a societății moderne. Devine totuși evident că rădăcinile gândirii
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
catedre universitare. În 1952 a reușit să obțină o pensie, care îi permitea să supraviețuiască. Cererea sa de a fi acceptat ca membru al "Asociaței Profesorilor de Drept Germani" ("Vereinigung der Deutschen Staatsrechtslehrer") a fost respinsă. Spre deosebire de alți specialiști în teoria dreptului, ca Theodor Maunz sau Otto Koellreutter, care au încercat să se distanțeze de poziția pe care o luaseră în timpul celui de al treilea Reich și să obțină o reabilitare morală, Carl Schmitt nu s-a dezis niciodată de pozițiile
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
unde a scris o serie de lucrări. Prima dintre acestea, o analiză a constituției Republicii Federale Germania, a fost publicată sub pseudonimul "Walter Haustein" . Alte lucrări publicate în perioada postbelică sunt: "Das Nomos der Erde" ("Nomosul terestru"), "Theorie des Partisanen" ("Teoria partizanului") și "Politische Theologie II" ("Teologie Politică II"). În momentul publicării lor, aceste lucrări nu au avut succesul lucrărilor sale din tinerețe din perioada Republicii Weimar, dar actualitatea și importanța lor a fost descoperită după câteva decenii . În perioada postbelică
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
și cele de aducere la îndeplinire a dreptului să nu coincidă. În asemenea situații, normele de drept trebuie respinse, pentru a garanta posibilitatea de a se ajunge la o coexistentă de drept"". Schmitt este primul care a dezvoltat nu o "teorie a statului" ci o știință a "dreptului constituțional". El definește constituția prin substanța ei pozitivă ca fiind "o decizie politică concretă referitoare la natura și forma existenței politice" ("eine konkrete politische Entscheidung über Art und Form der politischen Existenz"). Pentru
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
nu apar elemente neorganizate cum ar fi națiunile sau rasele. În analiza conflictelor dintre aceste entități organizate, Schmitt utilizează două noțiuni de bază: războiul (Krieg) și încheierea de pace (Friedensschluss). Schmitt nu se referea însă exclusiv la conflictele armate și teoriile sale nu preconizeazâ o inevitabilitate a războaielor armate. În realitate Schmitt înțelege prin război acel “mijlocul politic extrem" care pune în evidență distincția dintre prieten și inamic. Astfel se încadrează în conceptul de război orice formă de conflict acut, prin
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
forța armată cât și acțiuni de ordin economic, diplomatic sau de altă natură. Aceasta rezultă din analiza pe care Schmitt o face situației din Europa în prima jumătate a secolului XX, în care arată că din punctul de vedere al teoriei sale, primul război nu s-a terminat prin tratatul de pace de la Versailles, ci a continuat, chiar dacă nu printr-un conflict armat, prin măsuri economice (ocuparea Renaniei) sau măsuri diplomatice (în cadrul Ligii Națiunilor Similar el nu vorbește despre "tratat de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
clase și partide. Situația Germaniei după înfrângerea în primul război mondial și conflictele interne care se apropiau de un război civil reprezentau pentru el manifestări extreme ale crizei formei de stat. Încercând să analizeze această situație, Schmitt a elaborat o teorie legală și politică structurată pe situațiile excepționale ale epocii moderne, de la războaiele religioase, la revoluțiile și contrarevoluțiile secolului al XIX-lea. Într-o perioadă în care mulți ideologi discutau despre nedreptățile păcii de la Versailles și căutau să justifice acțiuni revanșarde
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
state, Schmitt prevede existența unui "plurivers de superspații". Schmitt caută să definească structura superspațiilor, pentru aceasta fiind în general aplicabile principiile pe care le emisese anterior asupra uniunilor sau federațiilor. În legătură cu procesul de integrare europeană, s-a pus întrebarea dacă teoria superspațiilor a lui Carl Schmitt sau cea a dreptului constituțional al Uniunilor ar putea fi considerate ca conceptului de uniune europeană. Astfel, s-a arătat că motivele indicate de Schmitt pentru crearea superspațiilor - cerințe transnaționale pentru căi de comunicații și
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
deoarece John Laughland nu făcuse o asemenea analogie în lucrarea sa, însă a fost ridicată ulterior, în disputele dintre Germania și Polonia cu privire la drepturile de vot. Majoritatea specialiștilor susțin însă ipoteza că Uniunea Europeană ar constitui tocmai un caz model a teoriei expuse de Schmitt în "Verfassungslehre des Bundes" . Schmitt se ocupase de cele două tipuri tradiționale de organizații statale de natură federală și anumite "Statul Federal" sau "Federația statelor". Constatând că niciuna din cele două forme nu era pe deplin satisfăcătoare
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
diferit. Reglementările existente pentru un război convențional (cum sunt de pildă convențiile de la Geneva, care fac o distincție clară între combatanți și populația civilă) își pierd valabilitatea în cazul unui război total, din moment ce diferențierea clară între cele două grupuri dispare. Teoria despre generalizarea războiului de partizani a fost publicată de Carl Schmitt în 1963, înainte de războiul din Vietnam. La vremea publicării ea nu a generat foarte mult interes. Totuși, la 40 de ani după publicare ea apare ca a o previziune
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
cei mai importanți gânditori politici din a doua jumătate a secolului XX, fiind supranumit "Machiavelli al contemporanetății". Un pasaj din notele din închisoare ale lui Antonio Gramsci despre Machiavelli ne transmite o lecție sub forma unui criteriu metodologic pentru o teorie politică al cărei scop îl constituie interpretarea și schimbarea lumii. Poziția în care Machiavelli se găsea din punct de vedere politic este repetată azi din punctul de vedere al filozofiei activității practice... de a dezvolta o teorie și o tehnică
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]