KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...234 235 236 ...278 >

6,950 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

în fiecare geniu o încercare de autodepășire a acestor limite. Eminescu știa să vadă cu toată sfera oculara. Așa ne explicăm puterea lui incredibilă de a recepta universul în simultaneitate spațio-temporală. Nu altul era înțelesul celebrului vers: "iară ochiu-închis afara înăuntru se deșteaptă"". lată acum un "fragment" despre modul de a filozofa lui Kant. Găsim în acest "fragment" o foarte interesantă repetiție lexicală diversificată prin opoziția de sens între cuvintele optimist și moarte, precum și o rafinată utilizare a oximoronului în asocierea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cuvintelor se complace. Încă în prima parte a secolului al XX-lea, la fixarea neologismului în limba română, Mircea Eliade voia să-i dirijeze sensul spre termenul greu, moștenit, propunând etimologia general romanică intus și lego, cu sensul a citi înăuntru, a face legături interioare între lucruri (observați diferența față de inter și lego, ce dau legături între oameni inteligenți, un fel de "intelectuali din toate țările uniți-vă". Savantul știa că din intus latinesc nu s-au creat verbe, dar avea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
dau legături între oameni inteligenți, un fel de "intelectuali din toate țările uniți-vă". Savantul știa că din intus latinesc nu s-au creat verbe, dar avea în vedere și sensul celălalt al lui inter, pe lângă între, și anume în, înăuntru, și aducea în sprijin cuvântul înțelept care sugerează din plin interioritatea. A separa înțeleptul de intelectual este necesar azi, după atâtea experiențe consumate istoric și, desigur, după ce încercarea generației lui Mircea Eliade de a suprapune termenii până la identitate n-a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
înclinat, aici, să judece elitele culturale și politice interne, considerând că o mai bună folosire a argumentelor le-ar fi putut da câștig de cauză. El nu "acuză", așadar, America sau Europa sau pe amândouă ci încearcă să deschidă măcar înăuntru ochiul închis în afară al responsabililor noștri. Iată, într-adevăr, o altă caracteristică a înțeleptului: pe când intelectualul se adresează maselor, aducând lumina de sus în jos, înțeleptul vorbește cu vârful piramidei, dă sfaturi regilor, nu cavalerilor. Cartea recentă a lui

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cu ieșirea-moarte: "5681. Partea fascinantă, estetică a labirintului este intrarea. Construită de un arhitect de geniu, misterul îmbietor al porții este amplificat de lipsa paznicilor. În fața labirintului, omul își poate exercita în voie libertatea. Pe care și-o va pierde înăuntru." În viziunea autorului, omul-număr este integrat într-o organizație de masă "vegetând ca simplu număr în labirint" (1321). Aici, poate supraviețui cine se strecoară "din labirintul real în cel al cărților" (1445), cine are știința filosofării în labirint (2064) ori

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763

scrisul în anexa executivă eu, începutul culorilor, becurile pe case și stîlpi bat puternic, dealul așa de lung, fără urcuș ori coborîș pe zare, scăzător în operația de scădere, în geamuri scările spre etajul vagonului, mai mult în afară decît înăuntru, încalecă ierburi, lanuri și case, urcate de ele în utilitatea scării, urcușul cu noi, dealurile se lasă prin lucrul omenesc de pe ele, ființa trecerii, căci așa este o facere pămînteană, nu Facerea, Doamne! pe aici este verde România profundă, scriem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
trenului în marș, eram fără nimeni! segmentul de vierme fero-falic multiplicate ipostaze aruncînd în șir ocheade pe geamurile vagoanelor de tramvai casate, orașul pe extremitatea de vest sfîrșit, curățenie mută negrul, vedenia se liniștește, o împung luminile punctiforme sub deal, înăuntru vibrează facerea, Podu Iloaiei sulițate unde trei garduri de fier de la linie la peron, suprimă afacerile pe picior ale țigănimii, fără pungi de semințe de spart în dinți la călători, geam identic cu osul frunții, noaptea dincolo confirmă luna, îndemnurile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
eu, magistral, o mînă plină de grație în sus! te-ai aplecat de credeam că-mi zici sărut mîna! te văd jos, îți iei în primire stația dinainte de Bacău, Itești golul prezenței proprii, numele de afară panoul luminat, spațiul luminat înăuntru, stațiile index toponimic, apa Bistriței hidrocentrala, tatonează trei cerșetori pe culoar, sinapse cînd întîlnim privirile, pirpiriul agățat de mîner, îmi dați și mie un ban? dialogul degajat dintre ei, mai înainte. Vineri, 5 septembrie, ora 0,15, în sala de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
TEXT somn din căldură amețitoare în fugă, stația G-ral Eremia Grigorescu, de la Mărășești pînă-n Siret se reped ciolane, pe căprării, să țină piept dușmanului la propriu, căci își spălau cămășile în rîu, și la mausoleu la bustul gol, comemorativ, sau înăuntru! din podul mixt peste șosea, înălțimea dintre cîmpie și povîrnișul deluros, dedesubt scobitura cu drumuri, balastieră, vîrfurile de plopi, moartea comandată social pe ținta lui, la vreme de război, și moartea într-o vizită la Veneția păruse de palmares turistic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
în lipsa culcușului de acasă, intervalul între om și pura deplasare în spațiu ambianța de vagon, mai călătoare decît personajul, Sascut troița luminată, nu recunosc ecologia manifestărilor religioase, parcarea de lumini în sistem. Ora 4,20, în fața sălii de așteptare Adjud, înăuntru trăsnește, căldură de trupuri nespălate răsturnate în somn, în lateral de gît ghemele tumefiate mai mari ca pumnul, umblă prin fața tuturor cu ele, cancer limfatic, ganglionar ori altă infecție, muțenie exhibiționistă, disperare de coșmar înaintea agoniei care să-l resoarbă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
13 ani, Vînzătoarea de crevete Hogarth neobosit între stații, cornete foile de caiet roșii de zeamă și ele, mi-au amorțit mîinile, frate! e cam rece! nu, dar am stat în cot cît am dormit! eruditul și el pe culoar, înăuntru ar fi tot un spectacol Pierre Richard cu cîrlionți, fragil și roșcovan, luna pe culmea dințată în miile de brazi, Vatra Dornei desagii de pe umăr, lasă-i grămadă, stofa cadrilată să n-o ridici la bagaje, coborîm curînd, la picioarele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
pe circuitul conjugal, momentele iritației acute, combină la treierat izolată în parcelă, firele șinei intră în cabina mecanicului și cîștigă viteza de croazieră, risipește cotituri în linie, solul ondulat, pe fetișcană și pe sora ei mai mică le-a îngăduit înăuntru, fetele mele scutite de rigoarea geometriilor, lunganca leagănă genunchii peste bordul de manete, cadrane, doar că nu-ți poate scăpa mișcarea, ține mereu privirea înainte, surioara cîteva linii pe extrema stîngă, tu atent în meserie, zîmbetul complice al șefului de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
în jumătatea pantei, biserică penticostală pe stradă, stația Poptelec, trecut Popeni pe imobil, dubletul din politica interbelică de românizare, casa bătrînească părăsită, vopseaua de ulei cărămizie, stîlpii groși la tîrnaț, prea rotundă suma de activități din ziduri și se îngroapă înăuntru cînd să mai lase treburile, gardurile inflorescență alb-verzuie, metri de liane, nu este hamei de floră spontană, troița pe temelie de beton, mulțime de flori au scos în fața casei, șir de glastre roșii, bătrînul la masă lăsat pe ele, pădure

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
jargonul specific, siloz vopsit roș-galben-albastru la Leu, ca și la Craiova, de la Cluj, de la un singur om, dintr-un singur oraș! călătoria Funar în preistoria generalizării, pornomilitarul împuie capul ucenicului de pe culoar, noi cu conductorul ne-am aranjat și stăm înăuntru, scuip cu atenție cojile de semințe în pungă, greu de înțeles ce făceai, de jumătate de oră ridicînd și coborînd pumnii, ca să aduni din gură și să nu dai coajă pe jos, Caracal pielea cîmpiei nu ține semnele în ridicături

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
viață, am o vîrstă rotundă, ochelari +1,75, am fost la doctor, important e să vezi cu ei! halta Probota pe singurătate de limbaje periferice mamă cu copil, foanfa lumii închide ușa, glisează la accelerație, semn ca să nu intre ei înăuntru, o priponești și cu piciorul, trenul ascendent o trage în jos, fălcoasă ești! cu ceata de oameni bine hrăniți, zîmbești conductorului cu toți dinții, rumenă, fetița desface palma pe geam, stă pe culoar în picioare, Dolhasca alt peron de duminică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
vagon o lasă deschisă! am verificat, nu se confirmă, lugubre imobilele megaliți în rodnicia văii, trenul ne scapă de ei, după cuvîntul frate, o boală învinsă ți se pare orice carte! lumina spălăcită din ele, să le metaforizez, neoanele ard înăuntru volume albe, nașul cu biletul, urechea s-o feresc de curent, din Pașcani vată, SCCF "Moldova" betoane la Lețcani, fir-ar ea să fie! pa, pa, Lenuțo! iei bătaie? rîsete, întîmplările exclusiv pe extreme, Podu Iloaiei suie cu bagaj, bar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
prin Canta, bucuria cetei sărace începe umanitatea și ea îmbată, Narcis! veselie în disperarea muzicii, bolboroseala înec de cîmpuri de noapte, bulbuci de lumină și cîte o clădire fraza pe portativ, peisajul vizual, trenul sonor, afară mai puțin Crăciun decît înăuntru, Fanfara de la Zece Prăjini în studiourile televiziunii la ora 22, o surpriză pentru Johnny Răducanu! altceva să ții noaptea pe fanfara ta, singeront ta fanfare, modifică în triumf, în loc de tren muzica lui! scoate și tu limba, nasul în ușa glisantă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
ei cu lumini, platou de interfluviu ridicat cu dedublarea, nu Rembrandt, ci Rembrandt văzut de Picasso, locuri în mișcare cu mai multe nume ale eului. Ora 23,23, în sala de așteptare a gării Bacău, mulțimea nu are mijloc, stricăciuni înăuntru copiii grămadă pe bănci și peste calorifere pe polițe, am de jucat un meci la Piatra-Neamț și mi-am lovit genunchiul! mă roteam prin sală dar m-am oprit să-ți explic, sportiv, tam-tamul pe hol, procesele condiționează muzical, fular

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
atunci risipește marea de oameni, ai, Drăgane, ce locuri avem? 77, s-a stricat locomotiva, de aceea a stat, a adus alta de la Pașcani, da două, de la 41 la 68, da' unde îs? Viorica Agarici 1886 1979, nu avem loc înăuntru! nu, n-aveți, ca să vă întindeți să dormiți! eu merg pînă la Adjud, că schimb înspre Brașov, nu! gata am înțeles, dar poate prind pe vreunul că vă întindeți să dormiți! semnele la nesfîrșit, credința le poartă dincolo de ele, varsă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
dă explicații prin gotic, Holod Vest, Holod, ce, ți s-a părut că a trecut greu? păi ești în Bihor deja, da' nu ești la bunică-ta! cu mașina, mergi pe umeri dacă nu! nici mașina nici trenul, du-te înăuntru, noi fumăm aicea, ta-tu doarme, nu-l lăsa să doarmă, cum! schimbă sensul de mers, la primul vagon Holod încă o dată cu telefonul de la tine, l-am așteptat cu zilele, cîinele care și-a primit osul aruncat din tren a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
Iordan"/nr. 11, călugărul trecînd pe oraș lași la vedere servieta neagră. Ora 8,53, în microbuzul Galați Piatra-Neamț, din autogara Tecuci, pe capetele Europa eFeM, știrile care contează, Europaaaăăă! le scurge rîul Tecucel "Nelu Gălbenuș import-export" face să încapă înăuntru tot ce stă scris pe dinafară, Sadoveanu încăpea, oricît confundase dinafara cu natura, Arghezi s-a pus să scrie pe dedesubt, pînă la Adjud 5 lei, Cosmești Asociația "Unirea", spintecatul în real trăimu-l rană între făptuitor și faptă Heautontimorumenos Baudelaire

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
bate pînă la Nistru, cald uscat vîntul iernii, răcește netezimea zării, observă faza pe ciclu meteo, fenomenul meteo noapte pădurea opacă, tunelul dimpotrivă, deschide bătaia luminii din el, gri translucid și permeabil în zdrobirea pietrei, cantonul strălucește podoabele de brad înăuntru, colina alină ochii închiși în geam, vederea mă surpă cu erzațul de stimuli de traseu, Grajduri prima oprire, ăăă, du-te acolo! vrei să dau glas acelei guri? Locvace mai mare ca locurile tîrîte prin rostogolire de roți în utopia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
lumina, nici noapte, nici zi, cale ferată și notația dimpotrivă culmi cufundate în lanțul fiecăreia, Asău dobă de vibrații prin trup, fluierul ocolește cu pitoresc, camioanele de bușteni ajunse la barieră, fața Comăneștiului în pete de lumină pe geam, atingerile înăuntru se poartă pe degetul text. Ora 19,20, în acceleratul Timișoara Adjud Iași, după Comănești, lumina în formă de cub, prima formă este cubul, linia nu, sfera nu, vine apoi biserica, pe Alex l-am făcut deocamdată să plece, te-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
Ești fata care-mi place! Singur în ca-me-ra mea / Mă gîn-desc la ea / Mă gîndesc la ea, / Mă doare! /joc al meu în alienare / Ești fata care-mi place, / Mă gîndesc la ea, / Mă gîn-desc la ea! ce fac ăștia înăuntru, dorm? atuncea nu mai cînt! mai cîntă, să nu te depărtezi, să te agațe băieții! dar stau cu ea aici și poliția e aproape! Vineri, 24 august, ora 0,28, în rapidul Botoșani București, după Pașcani, trei minute cît n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
de le puteam deosebi! chicotim, constantele disperării, prezența în scris în primul rînd, zoi, îți face așa, un zoi! rîsul fetei nu are nume, fabulos castel Ruginoasa, cetină de zăpadă dunga călătorie a trecut, sînt vorbele oamenilor, fumul casei, numai înăuntru e cald, nesatisfăcător abea/abia, cine a distrus CFR-ul? Băsescu! pe vremea lui! nașul primește de la toți, grupa AB4, totdeauna sistemele prin definiție semiotice, interpretabile sînt plictisitoare, Siretul, Pașcani pagini de carte, toate locuite, de fiecare dată se deschid

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]