6,663 matches
-
obține o altă putere - o, nu, nu cea ideală și pe care o visase În tinerețea-i luptătoare!, nu, ci o putere pur și simplu pentru care trebuie să strângi tot felul de mâini, să te lași Împins Încolo și Încoace de șefii de protocol și să citești entuziasmante discursuri scrise de alții! - și nostalgia sa, poate, se Îndreaptă Încă o dată spre „ea”, acea putere care, numai ea, poate „schimba lumea”! Un vis pierdut, și noul șef de stat, noul președinte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și uneori paradoxale sensuri. Și el va părea „ne-liber”, Înjugat, când alții vor destupa șampanii ale libertății și, pe dos, va fi liber - deși va părea singuratec și crispat de propria-i imagine -, când alții vor alerga Încolo și Încoace pe marile bulevarde ale necesității. Realitatea, da, această magnifică formă și esență nu se forjează, oricât ar părea de ciudat, În marile „ateliere” și spații publice, În sălile unde prezidează mai-marii zilei, inși care au acces la levierele puterii, cei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
destinul social Îți oferă doar vreo cinci sau șase „forme” În care poți să-ți afirmi neatârnarea și existența: artele (și artele militare!Ă, literatura, științele, magistratura - care În vechime se Învecina cu Puterea și, mai nou, poate de la Napoleon Încoace, care a decretat că „destinul este politica!” - și politica. Poate și anume forme ale „filantropiei”, unde-și găsește „uneori” loc și figura mereu controversată a Sfântului. Se pare că numai pe aceste „căi bătute” se poate naște ceea ce noi, modernii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
știe cu precizie, de la un secol la altul se schimbă culoarea ei dominantă și, după unii inși inteligenți ai secolului care tocmai a trecut, cum ar fi filosoful Michel Foucault, ea este o invenție aproape recentă, cam din Evul Mediu Încoace. E de la sine Înțeles că, Într-un fel sau altul, oamenii au vrut să scape de oameni, de cei care păreau ceva mai „originali”, iar ticăloșii de politicieni abuzivi ai secolului trecut, staliniștii, mai ales, din nu importă ce țară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
linia carierei și creației mele epice a mers și merge rectiliniu În siajul, În „școala”, maeștrilor mei menționați mai sus. Nu am recurs niciodată la elemente ale fantasticului În proză, elemente atât de Îndrăgite de publicul românesc Încă de la Creangă Încoace, dar poate și de la scrierile apocrife de la Alexandria până la gigantul europeist care a fost D. Cantemir. Îndrăgite și de critica literară română postbelică, ce a numărat spirite Înalt receptive și luptătoare și care m-a sprijinit la primele mele texte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ani, s-au distanțat, Într-un fel sau altul, de creația literară contemporană! Vor mai reveni, oare?! Vor Înfăptui, În sfîrșit, mult promisele și mult necesarele sinteze ale literaturii române contemporane, de la primul război sau chiar de la al doilea război Încoace, ei fiind aproape singurii care dețin, indiscutabil, acel prestigiu literar și biografic care Îl face pe un crfitic și istoric literar apt de a emite judecăți ultime de valoare?!...Ă Ceilalți - din numita „falangă” a anilor șaizeci - s-au risipit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fondat literatura clasică și modernă națională, mai ales Într-o țară, Într-un stat atât de târziu constituit și unde scriitorii, marii scriitori și marii boieri au avut un rol atât de determinant! Istoria, istoria națională, de la ’48, mai ales, Încoace, este strîns legată și Îmbibată de viața și caracterele celor care au făurit conștiința națională și au luptat, fiecare În felul său și cu armele sale, pentru „visul unei Românii mari, Întregi, unitare”, literatura lor, textele, polemicile lor sunt tot
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spre indignarea ungurilor, a căror țară e străbătută de Tisa de la un cap la altul — nu numai că au murit peștii, dar le-a fost pângărit și simbolul național! Și sub acest aspect, lucrurile Încep să se schimbe; din 2005 Încoace, protecția mediului pare să devină mai eficientă, stimulată de exigențele Uniunii Europene. Pe lângă condițiile materiale, sunt de schimbat În România — poate chiar În primul rând — mentalitățile. Ele sunt de altfel În plină evoluție: nu avem de-a face cu un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
altă parte legenda gotică a vampirului. Cum va fi fost Vlad țepeș cel autentic? Principii Vlad țepeș ne conduce spre tipologia românească a principelui. Având de-a face cu o istorie atât de nesigură (și, de vreo două sute de ani Încoace, cu o nesfârșită tranziție care Îi aruncă dintr-o parte În alta), românii sunt tentați de soluții autoritare. Ei cred mai mult În oameni, În oamenii providențiali, decât În sisteme și proiecte abstracte. „Principele ideal“ la români seamănă destul de bine
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1992, vol. I: Populație — structura demografică, București, 1994 și Structura etnică și confesională a populației, București, 1995. </endnotelist> 5. Între trecut și viitor <endnotelist> 1. O prezentare detaliată a perioadei postcomuniste, la Tom Gallagher, Furtul unei națiuni. România de la comunism Încoace, București, 2004 (În engleză: Theft of a Nation. Romania since Communism, 2004). Despre revoluția română: Nestor Rateș, Romania. The Entangled Revolution, New York, 1991; ediție românească: România. Revoluția Încâlcită, București, 1994, și mai recent, În special pentru o revistă a diverselor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Park iar simplitatea și minimalismul ei promitea o revenire, un ecou, la formula de început a romanului meu de debut Mai puțin decât zero. „Oamenilor le e teamă de îngustarea subită a benzilor pe autostrăzile din Los Angeles.“ De atunci încoace formulele de început ale romanelor mele - indiferent cât de măiestrit aduse din condei - au devenit mult prea complicate și elaborate, încărcate de o obsesivă minuție. Cel de-al doilea roman al meu, Regulile atracției, începea așa, spre exemplu: „Și dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cel mai recent: Maer Cohen. Robby dădu din cap fără să se uite la mine și am realizat că nimeni nu avea cum să-l răpească (decât dacă-l lasă el, veni un gând nechemat.) M-am plimbat încolo și încoace prin holul multiplexului în timp ce formam numărul lui Aimee, însă de data asta i-am lăsat un mesaj: „Hei, Aimee, sunt Bret. Hm, te-am văzut în urmă cu vreo patruzeci și cinci de minute ieșind de la Whole Foods și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casei. Mă gândisem involuntar la tata, și nu la Patrick Bateman. Dar greșisem. Pentru că acum amândoi se întorseseră. Duminică, 2 noiembrie 1 2 c i n a M-am trezit în dormitorul matrimonial în prima dimineață de mai multe săptămâni încoace, întinzându-mă plăcut în patul gol, reconfortat de pilula de Ambien din seara trecută, iar în bucătărie Jayne pregătea micul dejun bogat de duminică, apoi am făcut un duș prelungit înainte de a mă îmbrăca și de a mă alătura familiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
într-o conversație cu sora sa l-a făcut să se reașeze pe mochetă cu picioarele încrucișate pentru a continua jocul video. - Nu, nu... M-am înfiorat în timp ce în minte mi s-au perindat câteva clipe imaginile visate de la Halloween încoace. De ce întrebi una ca asta, iubito? - Cred că sunt monștri în casă. Spuse asta cu voce groasă, de drogată, îmbrățișându-și păpușa. Nu m-am dat seama că am zis: - Sigur, poate uneori, iubita, dar... decât atunci când fața i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi spune ce să fac. - Despre...ce vorbești? - Am zis - și acum o spuse foarte răspicat, rămânând cu spatele la mine - că nu ești tatăl meu, Bret. Eram într-atât de afectat de resentimentele lui - pe care le acumulase de o vreme încoace - și de întreaga zi care precedase acest moment, încât am rămas mut. Extenuat, m-am ridicat foarte atent de pe pat când intră Jayne în cameră și Sarah strigă: „Mami!“ și în loc să zic Sunt tatăl tău Robby, am fost întotdeauna și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atât de puternică, încât arunc priviri angoasate în jurul meu, așteptând să zăresc silueta cunoscută lunecând pe după colț. Nu e nici o îndoială. Sunt chiar acolo și calc pe pietrele de care și-a ros încălțările Pessoa la începutul veacului. De atunci încoace, s-au perindat multe celebrități pe aici. Una dintre ele, foarte recent, a fost amicul nostru Virgil Mihaiu, care s-a aflat la Lisabona cu o bursă de șase luni. Ce păcat că și-a încheiat-o între timp. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
restrâns pe care îl are în Franța de azi poezia de inspirație religioasă, gen Paul Claudel, despre care vorbea Adrian Popescu. În schimb, a fost ridiculizată poezia sentimentală. Domnul des Garets a spus că în Franța, de la Alfred de Musset încoace, nimeni nu mai scrie poezie „de sentimente”, că e luat în râs toată lumea. Am fost întrebat din sală ce înțeleg prin „postmodernism” - adică direcția pe care o îmbrățișează tinerii scriitori din Moldova, cei ce alcătuiesc orientarea europenistă, diferită de cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
La scurt timp după ce a obținut puterea, Lukașenko a organizat un referendum prin care limba rusă a fost declarată limbă oficială, în dauna celei belaruse, adoptată imediat după proclamarea independenței, pentru prima dată în ultimii 100 de ani. De atunci încoace, în școli se predă mai mult în rusă. Există un singur liceu, în belarusă și o singură grădiniță națională, la Minsk. Lukașenko a spus-o clar: „În belarusă vorbesc doar netoții, doar cei ce nu mai au altceva de făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu tot calabalâcul în spate, ne-ar fi luat în primire cu indiferență, dacă în locul acestor îmbrățișări spumoase de festival interminabil am fi găsit un peron gol - nici un om, nici o vietate -, doar niște sticle de plastic plimbate, iritant, încolo și încoace, de rafalele vântului pe dalele de ciment... Ce s-ar întâmpla dacă am fi lăsați să ne descurcăm singuri într-un oraș pustiu, în care nimeni să nu ne aștepte și să nu întrebe de noi, unde ar fi posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și se numără încă printre cei mai cunoscuți exponenți ai acestei mișcări. Într-un fel, această modernizare a „hărților ficțiunii”, cum le-aș numi eu, reflectă ce s-a întâmplat în Irlanda de Nord și în cea de Sud din anii ’80 încoace, când au ieșit în față scriitori ca Roddy Doyle din Dublin. Din partea mea, eu nu am fost niciodată prea interesat de literatura irlandeză și britanică doar pentru motivul că este irlandeză sau britanică. Primii scriitori de ficțiune care m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
destul de numeroși, din țară, dar și o parte din emigranții politici care s-au întors, bucuroși de noua libertate a României, s-au situat oarecum în psihologia „postbelică”, cu aerul, poate și cu convingerea că „trebuie reluate lucrurile de la ’38 încoace”! Alții, credem noi mai numeroși, sunt convinși că „lucrurile merg înainte” și că, „oricât am avea nostalgia interbelică, nu pot fi ignorate cele patru-cinci decenii de sub comunism!”. Această „dublă psihologie” se leagă, cred eu, și de revenirea unor cuvinte ocultate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Renan, care detesta Ierusalimul din cauza sectelor lui, sunt la Nazaret mai puțin aprige ca în alte locuri." Când autorul Vieții lui Iisus a poposit în acest orășel nemenționat nicăieri în Vechiul Testament dar cunoscut ca un loc fast de la Buna Vestire încoace, inclusiv pentru climatul său salubru și pentru frumusețea femeilor, el i-a aproximat populația la trei sau patru mii de suflete. Orașul Fecioarei Maria numără șaptezeci de mii în prezent, plus alte cincizeci de mii în periferia lui rezidențială. "Doamne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu foi în care au venit să se îngrămădească fanteziile cucernice ale creștinătății universale. Antedatarea: va trebui să ne plătim într-o zi datoria morală contractată față de acest procedeu căruia îi datorăm efectiv Geneza și lucrurile ascunse de la originea lumii încoace, partea cea mai solidă din memoriile noastre naționale (sau din istoria care se învață la școală) și Scrierile Sfinte însele, pentru care ea constituie secretul de fabricație. Facem eforturi mari pentru a-l identifica, atât de mult ținem "să venim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al X-lea, sub abbasizi, ca și în secolul al XIX-lea, sub otomani). Ori factorul federativ este religios (islamul), și atunci iranienii, turcii și indonezienii își reocupă locurile lor la masă, dar atunci creștinii o părăsesc. De două secole încoace, balansierul merge de la o excludere afară cu cei care nu vorbesc limba noastră! la alta: afară cu cei care au altă religie decât a noastră! Înfrângerea naționalismului arab, sub loviturile combinate ale Occidentului și ale Arabiei Saudite, a fost înainte de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
hermeneutice, simbol al înălțării la cer, o ilustrare a destinului lui Iacob, cine știe... Liniștiți-vă. Armenii tocmai spălau geamurile când a ajuns aici hotărârea privitoare la statu-quo. Au lăsat deci lucrurile așa cum erau și, de un secol și jumătate încoace nimeni nu îndrăznește să se atingă de nimic. Căci la un drept odată dobândit nu se renunță cu una cu două. Pur și simplu, atunci când lemnul scăriței va putrezi de tot, prietenii noștri armeni vor pune alta nouă în loc. E
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]