6,670 matches
-
plugul Păsărică mută-ți casa Că vine badea cu coasa Eu casa că mi-aș muta De m-ar lăsa inima, Dar inima nu mă lasă Să mă mut din iarba deasă.” 154 Sau: „Păduricea-i verde Mândra-n poartă șede, Badea pe drum trece Cu ochii-l petrece. Păduricea-i deasă, Mândra nu-i acasă Și s-a dus devale Să m-aștepte-n cale.” Alte cântece se referă la momente apăsătoare din viață: „Foaie verde și-o păpușă Mi-am făcut
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ce le-ar putea pretinde un suveran. Scandalizat până la greață de slugărnicia târâtoare a boierilor, el le-a arătat toată trufia și tot disprețul ce autoritățile rusești le afectează față de cele mai mari persoanje ale Principatelor, care nu îndrăznesc să șadă înaintea lor... Iată ce zice Duclos raportând, la 15 martie 1844, despre intrarea pe arena politică a unui partid de boieri tineri care, în Adunare, izbuti să facă să cadă candidatura la scaunul episcopal al Romanului a candidatului Rusiei și
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
acasă/ de-o vrea bunul Dumnezeu". Imaginea "bietei mame" care încearcă să-și elibereze băiatul cu ultimele puteri, cerînd milă și îndurare de la comandant și de la Dumnezeu apare în altă doină: "Doamne, dar în poartă cine-mi sta?/ Măi nene, șade plîngînd mama mea/ Au trăiți, Domnule comandant/ Măi nene, cel mai ca lumea băiat/ Nene, băiatu-i la izolare/ Mare luptă pe mîncare/ Maică, scoate-mi-l la vorbitor/ Doamne, că-s bătrînă și-am să mor/ Doamne la poarta
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în urma și înaintea noastră. Sunt convins că vei reuși. Nimeni și nimic nu ne va opri să aflăm adevărul adevărul absolut despre noi... Banca se afla în fața lor, dar era o bancă ocupată. Doi bătrâni, un bărbat și o femeie, ședeau acolo. Bătrânul întinse ușor mâna pe după umerii femeii, care-și privea atentă vârfurile sclipitoare ale pantofilor: Matei, spuse ea, așteaptă. Aud ceva, lasă-mă să ascult... Inutil să o cheme, era prea departe ca să audă, tot mai departe, în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
două. Travaliul domnului "profesor", desfășurat metodic și cu o dezinvoltură cuceritoare, n-a rămas fără "răsplată", fiindcă într-o zi senină de primăvară pe când moțăia în dreptul ferestrei prin care privea "panorama" grădiniței de trandafiri, iar la picioarele fotoliului în care ședea se odihnea o sticlă goală de "vin de regiune superior", cineva a comis delictul. Au urmat, firesc, ore și zile încărcate pentru domnul A, deoarece imediat după trezire la propriu și la figurat observă cu stupefacție că trei trandafiri, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
bătrâna a ieșit din curte și s-a dus singură la magazin; teama o stăpânea încă, dar se întoarse cu bine. Astfel, își reluă vechile obiceiuri, trebăluia în casă și mergea la două trei zile după cumpărături. În restul timpului ședea sub copac; acolo se simțea în siguranță, ocrotită parcă, aerul curat și răcoarea îi făceau bine. Vara, bătrâna intra în casă doar noaptea și când era înnorat și ploaie. Se bucura de ploaie întotdeauna, privea pe fereastră bulbucii albi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la început, apoi dispare, după care o aud din nou cântând, dar nu se mai vedea. Mă uit eu după ea pe scenă, nimic! De fapt, pe scenă era construită un fel de cabină telefonică sau de duș, iar ea ședea înăuntru, foarte relaxată și cânta întorcând paginile partiturii. Am crezut că mă sufoc de râs! — Dar știți că ea făcea tot felul de nefăcute... și în Tosca, la Met, nu s-a mai obosit să se arunce de pe Castel Sant
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
am profitat degrabă de posibilitățile de mișcare ce-mi stăteau acum la dispoziție spre a fugi de acasă. Dispărusem - și o zi întreagă s-au căznit o seamă de soldați să mă caute, până au dat în sfârșit de mine: șezând liniștit și satisfăcut pe fund, bine ascuns de foile de cucuruz ori de frunzele de sfeclă din vasta grădină de zarzavat a unității militare. Murdar și sătul, mai înghițindu-mi și mucii, după o cură strașnic vegetariană, minuscul Tarzan al
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu divanele turcești late, pe cari oamenii să așterneau fără papuci. Vizitându-l odată după această metamorfoză, de abea mi am putut reține râsul intrând în odaia lui, unde am văzut vreo zece boieri fumând din niște ciubucuri lungi, însă șezând fiecare turcește lângă câte un scaun pe jos, dar cu jobenul pe cap și cu aripile fracului tăvălite pe dușumelele odăii! Cantacuzeno însuși ședea pe canapea, însă celorlalți boieri le venea mai bine să stea pe pământ cu picioarele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
intrând în odaia lui, unde am văzut vreo zece boieri fumând din niște ciubucuri lungi, însă șezând fiecare turcește lângă câte un scaun pe jos, dar cu jobenul pe cap și cu aripile fracului tăvălite pe dușumelele odăii! Cantacuzeno însuși ședea pe canapea, însă celorlalți boieri le venea mai bine să stea pe pământ cu picioarele încrucișate după moda veche și fiindcă pe atunci nici turbanul nu se lua de pe cap, uitaseră să-și ia jobenul. Această scenă era așa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
drama lucidității, a acelei stări extreme la care ajunge desfrâul inteligenței, și unde ești rupt de tot, unde încetezi să mai fii natură. Iar nenorocirea este că, odată lucid, devii mereu tot mai lucid; nu mai e chip să tri șezi sau să dai înapoi. Iar acest progres are loc pe socoteala vitalității, a instinctului. „Nici aventură, nici bună cum pă nire“, spunea marchiza despre sine. Înțelegem ușor de ce legătura sa cu Regentul n-a durat decât două săptă mâni. Semănau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de a vorbi prea aproape de cineva. Se spăla pe picioare de mai multe ori pe zi, se spăla chiar și noaptea și purta tot timpul câte două perechi de pantofi cu talpă dublă. Cu toate aceste precauțiuni, era imposibil să șezi alături de el într-o trăsură închisă; am avut o dată de îndurat acest chin, ca și cumnata mea, revenind de la Morfon taine. Ei bine, așa cum îl înfățișez, Domnul Le Pelletier avea cele mai mari pretenții în ce le privea pe femei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care Ludovic cel Mult-Iubit le dăruise nobilei doamne, atârnau pe o veche tapiserie de satin verzui. Doamna de Coislin rămâ nea în pat până la ora două după-amiază, într-un pat mare cu perdele din mătase de asemenea verde, în care ședea susținută de perne; un soi de bonetă de noapte pusă cam într-o parte lăsa să se vadă un păr cărunt. Cercei cu diamante montate după moda veche coborau pe umerii halatului ei presărat cu tutun, ca pe vremea elegantelor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
persoane, unui intero gatoriu strâns, și continuând, în auzul galeriei, o discuție începută confidențial între ele două, să stabilească faptul că o femeie care nu era pură și castă nu putea să fie o mamă bună. Biata Doamnă de Caumont ședea ca pe jăratic. Doamna de Staël ar fi fost dezolată dacă ar fi observat, dar era târâtă de argumentele ei, de altfel, trebuie să admit, foarte elocvente și foarte amăgitoare. Cum adică, se va spune, își uita propria ei conduită
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la banca lui cu pași mari, ca și când l-ar fi urmărit un dușman invizibil pentru noi. În urma lui au apărut aproape imediat câțiva oameni din popor; s-au oprit în prag, surprinși la vederea acestei imense adunări de oameni care ședeau. În aceeași clipă, ca și în 24 februarie, tribunele se deschid cu vacarm; valul poporului le inundă, le umple și curând dau pe din afară. Zoriți de mulțimea care îi mână înainte fără să-i vadă, primii veniți trec de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
bluză care îi spunea, alături de mine, camaradului său: „Vezi, colea, vulturul acela? Tare aș avea poftă să-i răsucesc gâtul.“ Luându-mă după direcția brațului și a privirii sale, am înțeles ușor că vorbea de Lacordaire, care putea fi văzut șezând, în veș mânt de dominican, pe o bancă de sus, din stânga. Intenția mi s-a părut foarte urâtă, însă comparația era admirabilă; gâtul lung și osos al acestui prelat ieșindu-i din gluga albă, capul pleșuv, înconjurat doar de un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
biserici, Thomas Hill, e numele primului caz al lui Hawksmoor. În mod evident, Ackroyd vrea să ne năucească, să ne zdrobească toate pavezele raționale și să ne lase pierduți în inima imposibilului. Timpul era preocuparea lui Dyer încă din copilărie: Ședeam lângă un bloc vechi de piatră și mă concentram asupra trecutului și viitorului. Se pare că încă din copilărie făcea exerciții de nemurire. Afirmă în mod repetat că bisericile (care sunt de fapt viața lui) nu vor muri. Și totuși
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au luat-o razna. Să știi că am cumpărat un scanner prost! Imprimanta e prea înceată. Și eu sunt prea înceată. Iar e miezul nopții, Windows tot nu se închide nici nu vreau, deocamdată. Suntem băgați în asta împreună. Fie. Șed aici, la capătul unei epoci, și aștept rostogolul cel mare. Spre finalul volumului Poems 1960-2000, tonul se ascute, emoția moare, tandrețea dispare. Goodbye (Adio) anunță că "Poezia merge la culcare": Adio vară. Poezia merge la culcare. Fleur Adcock pare să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în jurul unui singure vorbe afectuoase, dar acea unică vorbă despre suflet ne dezvăluie un întreg scenariu (afectiv, filozofic, moral, social, politic). "Aici în oraș, poate", începe un poem: poate pe o stradă, poate într-o casă, poate-ntr-o odaie, șade ea pe întuneric și plânge După cineva care tocmai a ieșit pe ușă Stingând lumina și Uitând de ea. Cheia stării de spirit e ultimul gerunziu: "Uitând de ea". Însingurarea mută e mesajul lui Brownjohn. Toate poemele lui sunt fugi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce așteaptă el de la mine. Îmi place să redau realitatea în întreaga ei complexitate năucitoare, dar nu văd în lector un rival ori o victimă. Ar fi prea comod. Și în orice caz, lectorul meu nu mă înfruntă, ci îmi șade alături, contemplând lumea în paralel cu mine. Nu fac decât să discut cu lectorul ca prieten tot ce văd, tot ce-mi trece prin cap. LV. E drept că nu aderi la niciun curent de bună voie, că ești extrem de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că par acasă în poezia britanică. Nici nu știi cât de mare... Simt că locul meu e aici. Dar nu mulți mă percep în peisaj englezesc când atât de mult din mine e "altfel", când mulți mă văd mai degrabă șezând într-o curte interioară persană. Peisajul englezesc al copilăriei mele a fost Isle of Wight. Câmpiile de acolo sunt primul decor ce se leagă de poezie pentru mine acolo, pe dealuri ori în curtea școlii, ne-a citit profesoara de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
continentală. În operele noastre, în loc de ambiție există un soi de miniaturizare defensivă a preocupărilor și posibilităților. O mare mândrie pentru Anglia este caracterul ei cosmopolitan: dacă iei metroul la Londra, auzi mai multe limbi decât îți poți imagina. Un jamaican șade lângă un kurd, vizavi șade un bosniac, un pakistanez ori cineva din Arabia Saudită. Vorbesc de cei ce locuiesc în Anglia: turiștii și oamenii de afaceri trebuiesc și ei puși la socoteală. Dar poezia noastră nu pare a fi conștientă de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ambiție există un soi de miniaturizare defensivă a preocupărilor și posibilităților. O mare mândrie pentru Anglia este caracterul ei cosmopolitan: dacă iei metroul la Londra, auzi mai multe limbi decât îți poți imagina. Un jamaican șade lângă un kurd, vizavi șade un bosniac, un pakistanez ori cineva din Arabia Saudită. Vorbesc de cei ce locuiesc în Anglia: turiștii și oamenii de afaceri trebuiesc și ei puși la socoteală. Dar poezia noastră nu pare a fi conștientă de această diversitate lingvistică și culturală
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și el de la Dumnezeu și scump la casa omului. Aici e mâța de joacă și câinele. Aici e scrânciobul și hora cu grindei. Aici e hora mare și nunta. Aici am pus tei la poartă și salcie la icoană. Aici ședem pe lângă carul cu boii frumos împodobiți, ducând mireasa și zestrea ei, văzând oglinda ce alungă duhurile, pernele frumos aranjate, ștergarele, fețele de masă cusute, ori brodate, năfrămile, oghialurile, scorțarele, lăvicerele, valurile de pânză, masa și scaunele, dulapul, florile și icoana
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
plecai din cer din nori Văzui colo la izvor (bis) Cum se-alină dor cu dor (bis) Doruleț de unde vii Vin din munți de prin câmpii De-a mea mândră (bis) Ce mai știi (bis) Știu că-i bine sănătoasă Șade la masă și coasă Nu știu coasă ori descoasă (bis) Dar la lacrimi știu că varsă(bis) Câte lacrimi a vărsat Făce-am o fântână-n sat Fântână cu cinci izvoare (bis) Două dulci și trei amare(bis) Bucur Vai, dragă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]