7,108 matches
-
doar a premierului dar, pe drum cine mai știe din care cauză s-a produs scurtcircuitul și, pac! a ajuns la cunoscutul acesta al meu. Dacă-mi promiteți solemn, că nu veți mai spune nimănui, v-o citesc așa în șoaptă, ca s-o auziți doar dumneavoastră, cei care citiți cele scrise aici și nimeni altcineva, fiindcă dușmanii poporului au ochi și urechi peste tot, văd și ascultă. Deci sunteți de acord, nu-i așa? Ia să vedem ce scrie: Domnule
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ezite, atunci când vor trimite prima expediție umană pe Planeta Roșie. Românii, dintre toate națiunile lumii, sunt cei mai căliți, cei mai calificați, și mai ales, cei mai dornici de ducă! Glasul roților de tren Glasul roților de tren/ E o șoaptă cu suspine/ dac-ai să-l asculți mai bine/ Din oțel, din fier, din șine/Ai să le auzi cum se jelesc/. Așa ar suna azi doar puțin modificat în sensul adevărului, cântecul Margaretei Pâslaru, care a încântat cândva ieșirea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a spus, mi-a spus că visez așa din cauză că nu am copii. A spus că eu sap la izvorul vieții dar n-am să reușesc nimic, așa mi-e scris, copiii sunt dincolo de acel perete de lut, susurul apei e șoapta lor adresată soarelui, copacilor și florilor. Așa mia spus și a plecat cu găina cârâind în traista aia mare, atârnată de un umăr. Tu visezi vreodată Mihule? - Rar, și niciodată nu le țin minte. Arătă cu mâna într-o parte
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Râdea și Parasca cea oacheșă și Crăcană se uita la ea drept în ochi, fără să se ferească și parcă o vedea acum, ca în noaptea ceea de vară când îi arătase spre colțul întunecat al străzii spunându- i cu șoaptă șuierătoare, ironică: „Mă Crăcană, știi ce e acolo, uită-te bine, sunt doi tineri, mă, sunt tineri și poate fac dragoste, știi ce-i aia, n-ai de unde să știi, tu n-ai să știi niciodată”. S-a uitat și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
printre tihărăile dealului, era poate a unei vulpi flămânde sau a unui alt animal, Simiuc niciodată nu reușise să identifice animalele sălbatice după sunetele care le scot. Bătrânul Tofan, văzându-l gânditor, fără să lase lucrul izbucni deodată într-o șoaptă susurată ca un pâlc de ierburi atinse pe neașteptate de biciul vântului. - Cine știe ce gândești dumneata acum? Poate spui că am să-ți zic de pământul acesta că este de la tatăl meu, care l-a avut de la tatăl lui și tot
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dintotdeauna străjuită de copaci care acum erau scoși cu escavatorul din pământ cu tot cu rădăcini și aruncați în autocamioane mari. Și acolo erau strânși oameni, trotuarul era plin de oameni, trotuarul eraa plin de oameni care nu vorbeau sau vorbeau în șoaptă ca la mort. Într- adevăr atmosfera era de moarte, toți priveau cum fierătania ceea galbenă, care, ca un uriaș cu colți lucioși de oțel prindea copacul aproape de rădăcină apoi scoțând fum negru printre frunzele verzi ale copacului condamnat trăgea parcă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la omul acela. Se întrebau unul pe altul din ochi dacă știau cine este dar fiecare clătina din cap în semn de negație. Unul dealde Megieșu zise cu un glas gros, care în mintea lui cică ar fi fost o șoaptă: „O fi vreun vagabond, cum au mai fost și alții pe aici.” Noul venit nici nu se întoarse spre locul de unde se auzise vorba săteanului pe care toți îl cunoșteau de om gospodar, însă cu minte ceva mai puțină. Străinul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un șoarece mort ținându-l de coadă. Dispăru pe ușă undeva în spate, nimeni din încăperea ceea joasă nu mai scotea o vorbă, vinul se încălzea în paharele strânse în palmele mari, bătătorite. Din nou după un timp se auzi „șoapta” tunătoare a lui Megieșu: „Ar trebui anunțat jandarmul de la post, că Doamne ferește vine noaptea și eu nu am chef să mă trezesc așa cu un cuțit la gât. Doamne păzește, mai repetă odată și goli paharul dintr-o răsuflare, apoi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cum au rămas proptiți în coada măturilor și au ascultat într-o tăcere deplină aria până la sfârșit. După ultimele acorduri, în aer parcă plutea un aer mistic de înălțare sufletească, la care i-a dat glas Harpău-junior, ce aproape în șoaptă a zis: „Frumoasă melodie!”. Spunea aceasta aproape cu venerație un om care nu fusese niciodată la școală, pentru care Giusepe Verdi sau teoria relativității erau tot atât de necunoscute. Și acum după 44 de ani de atunci nu pot uita scena aceea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
produselor. Importantă rămâne, nu inexistența politicului, ci prevalarea valorii estetice. Rezistența înseamnă creație tacită, revoltă sau adaptare? Disidentului, pe lângă drepturile sociale, i se retrage și dreptul la semnătură. "Lumea asta a noastră ajungea la ei sub formă de murmure, de șoapte, de rumori" 278, spune Liiceanu. Dar ajunge. Și pe aceste murmure își bazează Monica Lovinescu discursul. Regimul ceaușist este mai dur decât alte regimuri în care există totuși minime liberalizări. Până și cititul, o fericire fără complicații, provoacă neplăceri. Lecturile
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ca și cum ar oferi un briliant unui bun prieten, înainte de a-l părăsi definitiv, adică, cu o mișcare a brațului care voia să însemne: Doar atât, altceva să nu mai îndrăzniți!" și, fără a lăsa timp de replică, se adresă în șoaptă să audă numai ei: oropsiții, neajutorații, milogii. Poftim! Însă de la studenți "amărâți", sublinie cu o fină ironie cuvântul amărâți, nu luăm bani! Cei doi studenți "amărâți" în general, deveniră mai optimiști și în special cel de la I.S.E.P. care, prinzând curaj
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ei: oropsiții, neajutorații, milogii. Poftim! Însă de la studenți "amărâți", sublinie cu o fină ironie cuvântul amărâți, nu luăm bani! Cei doi studenți "amărâți" în general, deveniră mai optimiști și în special cel de la I.S.E.P. care, prinzând curaj, ripostă tot în șoaptă. Nu știm cum să ne spălăm obrazul. Vă rămânem datori. Fetele însă căutau să asculte slujba cu pioșenia cuvenită. Era ora douăsprezece noaptea, un moment de răscruce între ziua ce a trecut și cea ce va să vină. Numai vocea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
făcu pe Bidaru să presupună că era vorba de doi îndrăgostiți ceva mai întârziați, care și-au dus dorul unul altuia pentru că nu s-au văzut cam demult și acum, în sfârșit, au prins această fericită ocazie. Discutau ceva în șoaptă degajat, fără a gesticula, ca toți cei care merg des cu trenul și sunt familiarizați cu acest mijloc de transport în comun. Într-un cuvânt, se simțeau ca în propria lor casă. Chiar din primul moment, Bidaru a avut impresia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de care ați amintit, este soția mea cu care de aproximativ treizeci și doi de ani, fără întrerupere... În clipa aceea, cu o mișcare afirmativă a capului, dublată de un zâmbet abia schițat, îi întrerupse discursul și confirmă aproape în șoaptă afirmațiile soțului la care adăugă: O scurtă completare: Noi eram alături, la masa din grădina cu mult verde, cu bere rece și mici calzi pe ea, în prima săptămână de căsătorie, iar acum s-au împlinit de atunci treizeci și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de pe fruntea meridională. Acolo sus, îndată ce Soarele trece de-o șchioapă deasupra orizontului, mantia imaculată a zăpezii din poieni, doar cu unele dâre de copite micuțe, trece la scânteierea de diamante a unor fulgi de mai proeminenți. Atunci auzi o șoaptă minusculă. Stai și asculți, nebănuind de unde vine! Sub revărsarea razelor de Soare, picăturile topite deasupra se strecoară ușurel prin zăpada pufoasă, apoi, se scurg în mici șuvoaie pe sol, pe pietre, pe iarbă...E ca un zvon pe care poate
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
omagiu închinat tatălui meu care l-a iubit. Mă rog pentru sufletul său. Fie-i țărâna ușoară! Pe această cale transmit familiei îndurerate condoleanțele mele. (n.a.) M-au lăsat să dorm până mai târziu.Dimineață se auzeau cum vorbeau în șoapte. M-am trezit puțin rușinată de slăbiciunea mea. Pe geam se vedea soarele care strălucea pe un cer curat, senin. Afară cei mici se distrau de minune cu o săniuță din lemn, probabil meșterită de tatăl lor. Zăpada le ajungea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
îmbină cu tic-tacul ceasului care indică orele 22,40. Nu îmi este somn, nici foame, nici sete, dar m-a cuprins o mare neliniște care s-a transformat în frică, o frică groaznică. Mi se pare că aud pași și șoapte în afara blocului. Doamne, stau la parter, nu am gratii la geamuri, iar în casă sunt singură... Ce mă fac? încerc să mă liniștesc, să mă resemnez cu situația... Asta îmi este soarta, singură la greu și la ușor, la bine
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
vorbesc, să vă strâng la piept, să vă simt calda răsuflare... încerc să cred din răsputeri că dorințele și simțămintele mele nu vor rămâne doar simple iluzii fără speranțe ce se pierd în neant. De asta vă vorbesc în dulci șoapte ca și când ați fi aici, lângă mine, aievea. Voi poate că mă auziți de acolo din cer și îmi răspundeți, dar eu nu pot să vă aud și nici nu vă pot vedea, singura consolare pentru mine aici pe pământ fiind
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat. Bătând din aripi grele, trecu grozava noapte, Plutind demoniacă în valuri lungi de șoapte, Iar jos, zăcând în umbră, stau roze la picioare. Păunii sub arcade, visând, plângeau în somn, Și rozele păliră ca albele fecioare Ce mor chemând zadarnic al visurilor domn. (Ștefan Petică, Moartea visurilor - XIV) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unele grupuri vor termina, inevitabil, mai repede decât altele. Important este ca, grupurile să fie verificate dacă au finalizat sarcina și dacă sunt pregătite. Cadrul didactic are grijă să ofere copiilor și opțiuni/ alternative, cum ar fi: - pot discuta În șoaptă; - pot primi sarcini suplimentare sau materiale noi pe care să le consulte; - pot observa alt grup fără a deranja pe ceilalți colegi. Toate aceste demersuri, dar și cele care urmează, pot căpăta o relevanță deosebită pentru grupul de elevi, În măsura În care
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
O, de-aș avea riscanta credință a dacilor Orice secundă să simt că-mi înapoiază milenii, O, de-aș avea absurda credință a dacilor, Cei înșelați atât de crunt după moarte. Reverberații depresive (în claviatură luminoasă totuși) individualizează monologuri în șoaptă ca acesta, de un impresionism difuz; unde este efigia exaltantă din momentul debutului? Sunt, în pagini ca Pereche, Când voi fi îmbătrânit destul, În dimineața de după moarte și în altele, consonanțe cu eminescianul Mai am un sigur dor (și variantele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
transgresând în farmec, distanțându-se de așa-zisele idei primite; toate: fior, sentiment și meditație respiră franchețe și empatie. După frecvent-citata Emily Dickinson, tipărită postum (în ultimul deceniu al secolului al nouăsprezecelea), erotica în viziune feminină a cunoscut reașezări periodice; șoapta, sentimentalismul, linia retractilă acestea au lăsat loc problematizării, discursului ontologic, adâncirii în Eul solitar, asediat de reverii și mâhniri. Cele 13 poeme duble ale Carolinei Ilica, unele antologice, aliaj de străvechi cânt exorcizor și de modernitate esențială, respirând spiritualitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fie mai îndemână / a-i jeli și boci: / de 7 ori pe săptămână / și de 24 de ori pe zi..." Nostalgie, un anumit mod de smerenie, o discretă seninătate pe un fond reflexiv-liric iradiază din erotica romanticului însingurat; poezie de șoapte și rememorări, discurs care s-ar vrea citit sau rostit în acompaniament de harpe și flaute, în lumini catifelate, scăzute. În fapt, Nicolae Dabija evoluează în prelungirea cântului eminescian, nu însă în latura lui exaltată, ci înaintând pe suavități, sacralizând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
după cerul din tine". Conștiința efemerității, a timpului vorace, se reduce la o constatare filozofică obiectivă, aproape neutră: Pe sub noi șuieră trenuri albastre. Se duc în piatră. Se duc în noapte. Pe sub noi trec rotitoarele astre cu explozii rostite în șoapte. Pe sub noi puhoaiele negre în clocot. Se duc în Ereb. Se duc în uitare. Peste noi străveziul, giganticul clopot al cerului sună ca luna în mare. A căuta sensuri acolo unde totul pare lămurit e o îndeletnicire de hermeneut, nedisprețuitor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cinci zile, dintr-o parte în cealaltă, delegațiile oficiale menite să perpetueze frăția de veacuri dintre cele două popoare. (Două popoare și nu unul singur, cum afirmă dușmanii înrăiți din diaspora, dar și unii trădători din interior!) Se spune în șoaptă, desigur că, în acele ocazii solemne, valizele diplomatice sunt burdușite cu pungi cu boia. Dar este jenant să luăm în considerare o bârfă atât de răuvoitoare.) Așa se scrie istoria și, uneori, așa se și întâmplă lucrurile. 16. Patrioticul gest
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]