13,876 matches
-
La mijlocul după-amiezii, fata se întoarse. Fratele ei o însoți până la canalul cel mare, se asigură că străinii plecaseră și o apucă din nou pe drumul spre satul lui. Ea, la rândul ei, ajunse până la colibă, strânse farfuriile pe care le abandonase pe mal, le lăsă să se scurgă sprijinite de un copac și se așeză în colțul ei din totdeauna să înfulece banane. „Banane“ era tot ce învățase să spună și pe vremea aceea nu era decât o umbră care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar amintirea ei l-a urmărit ani întregi. Și acum, aici, tolănit în caiac, cu fața spre cer, încerca aceeași senzație, dar dusă la infinit. Putea să se bucure de plăcerea aceea cât timp ar fi dorit, putea să o abandoneze și să o trăiască din nou, ca și cum ar fi vorba de un orgasm gigantic pe care și-ar putea permite să-l prelungească după plac. Și apoi, revenind la colibă, indianca era acolo cu masa gata; îndepărtată și tăcută, umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e nimic foarte important. Nici măcar un pic important. Este teama de necunoscut, de a nu ști să mă descurc în lumea aceea. Cred că majorității oamenilor li s-ar întâmpla la fel. Pe de o parte, simt dorința de a abandona totul, și sunt sigură că acolo, cu tine, aș fi mult mai fericită. Dar, pe de altă parte, nu am destul curaj ca să o fac. — Îmi pare rău. — Și mie. Știu că mă voi căi mereu. Viitorul meu este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spațiul fizic, și individul nu sunt decât nume, forme ale gândirii, cuvinte de uz comun, realitați superficial”. La fel „teoria relativității a demonstrat că toate măsurătorile care implică spațiul și timpul își pierd semnificația absolută și ne-a obligat să abandonăm conceptele clasice de spațiu și timp absolut”( cf. Capra, Fritjof, op.cit.). Din perspectiva infinitului, atât timpul, cât și spațiul îsi pierd valoarea obiectiva. Totuși nu este vorba de un abandon total, deoarece până la un punct existența obiectivă a timpului este
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
nerăbdător ca Brunetti să coboare din mașină. Când o făcu, șoferul se lăsă În spate peste scaun și spuse: „Mă Întorc În zece minute“, și Închise portiera și porni brusc, lăsându-l pe Brunetti pe trotuar, simțindu-se ciudat de abandonat și de străin. La dreapta celei de-a doua uși putea acum să vadă o placă pe care scria: „Capucino Bar“, cel care o scrisese fiind evident un american. Înăuntru, Îi ceru femeii din spatele tejghelei o cafea, apoi, știind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Îi displăcea o călătorie cu atât de multe opriri, cu perpetua schimbare de pasageri și marele val de studenți care urcau și coborau fără excepție la Padova. În cantină, luase un exemplar al unui ziar de limbă engleză ce zăcea abandonat pe masa la care stătea el. Îl scoase din buzunarul interior și Începu să citească. The Stars and Stripes, se anunța singur În litere roșii, aparent un ziar publicat de forțele militare americane din Europa. Pe prima pagină era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
una dintre paginile sportive, un bărbat În uniformă dungată făcea același lucru. Dincolo de asta, totul era un mister pentru Brunetti. Pe ultima pagină se afla o continuare a reportajului despre uragan, dar atunci trenul intră În gara Veneția și el abandonă articolul. Lăsă ziarul pe scaunul de lângă el; poate că altcineva avea să profite mai bine de el decât o făcuse el. Era trecut de șapte când ajunseră, dar cerul era Încă luminat. Asta avea să se termine-n weekendul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe care-l văzuseră că intrase pe acolo. După câteva sute de metri, drumeagul se lărgea cât de cât și făcea o curbă pentru a trece pe lângă un pârâiaș ce trebuie că venea dinspre lac. Curând, drumeagul se ramifică la stânga, abandonând pârâiașul și urmând acum un șir lung de copaci. În față, drumeagul făcea un alt cot strâns la stânga și urca o pantă abruptă, unde părea să se sfârșească. Fără nici o veste, Ambrogiani păși În spatele unui copac și-l trase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se părea ironic faptul că Theo, care era dispus să-i sară din brațe cu multă bucurie când era în apă, se considera cu adevărat în pericol abia atunci când taică-său îl îmbrăca. Apoi hrănitul. —Theo, micul dejun, gâfâia Hugo, abandonând lupta cu chingile scaunului. Nu reușea să le fixeze decât până la jumătate. Spera să fie de-ajuns. Momentul când trebuia să-l hrănească pe Theo îl înfricoșa pe Hugo aproape și mai tare decât toate celelalte ritualuri la un loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
efort al lui Hugo se încheiase cu Theo prins în chingi de-a-ndoaselea, cu capul ieșindu-i prin una din găurile destinate picioarelor. Într-un final, Hugo decisese că întregul mecanism de producție suedeză era o altă glumă proastă și-l abandonase dezgustat. Cu toate acestea, era limpede că Alice îi dăduse de cap. Și, din ceea ce vedea el, copilul era nu numai curat, dar nu avea nici suzetă și era pieptănat. Și asta i s-a părut lui Hugo o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îndeplinea rolul de dulap. Acesta era plin, în principal, de prostiile lui Jake. Dintre care unele datau de dinainte de mutarea ei în casă. Din când în când, lui Alice îi trecuse prin minte să facă ordine, dar de fiecare dată abandonase ideea în favoarea a ceva mult mai presant. Acum, însă, părea a fi momentul potrivit. Alice a deschis ușa, care a căzut cu promptitudine, și a privit rafturile ticsite. A tras coșul de gunoi - o fostă cutie de vopsea- și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aprecieze arhitectura doar din punct de vedere estetic? Desigur, în ultima vreme, Hugo se trezise admirând până și contururile de la Fitzherbert Place. Casa era, într-adevăr, grațioasă, în ciuda volumului enorm de reparații de care avea nevoie. Însă de-acum Hugo abandonase, pe tăcute, planurile de renovare ale Amandei. Care, pentru a fi duse la bun sfârșit, cereau nu numai timp și bani, dar și dispoziția de a te apuca de treabă. Or nici lui, nici lui Theo nu le păsa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
putea cineva, chiar și Amanda Hardwick, să lase copilul ăsta în urmă? Și ce fel de tată putea să facă așa ceva? Credința lui Alice că Hugo avea să apară dispăruse aproape cu totul. Ce naiba era în capul lui de-i abandonase și pe ea, și pe Theo acolo? Oare îl judecase complet greșit? Doar cu câteva clipe în urmă crezuse că e îndrăgostită de el. Dar oare nici el nu era cu nimic mai bun decât nevastă-sa cea egoistă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cum reușesc. Dar, sigur, întreabă-mă. O să-ți spun ce știu. —Ăăă, păi... a ezitat Laura. Apoi a vărsat totul, fără nici o barieră, așa cum pățești când vomiți. A povestit cât de plictisitor i se părea rolul de mamă. Cât de abandonată de Fergus se simțea. Cât de puțin o împlinea - deși era puțin spus - Django. Cât de vinovată se simțea din toate aceste motive. Amanda s-a holbat la ea oripilată. Despre asta voia Laura să discute? Cu alte cuvinte, voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adus aminte de Laura. —E cam târziu pentru asta, nu crezi? Barbara a clătinat din cap. În cazurile de divorț, curtea e impresionată dacă se face dovada că ai avut bunăvoința de a merge la consilier și că nu ai abandonat mariajul fără nici un efort. —Dar mariajul meu e..., a început Hugo. —Terminat? Sigur că e terminat. Dar aici e vorba de cine primește custodia lui Theo. Tu nu prea ai sorți de izbândă. Știai asta? Hugo a dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se va termina totul. Ce voi face eu cu acest geamantan de acum încolo? Voi fi prins? Ucis? Domnule, nu evitați un răspuns pentru că sunteți direct responsabil dacă mi se întâmplă ceva. Nu pot să cred că m-ați putea abandona ca pe o cantitate neglijabilă... Gândiți-vă la viața mea, poate fi distrusă mai curând decât ați crede. Se ridică, merse în bucătărie, deschise furios frigiderul - câteva din bilețelele Luciei își luară zborul ca niște păsări galbene și pătrate -, apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Sunteți talentat. Ce vindeți? Promit că voi cumpăra orice, v-ați jucat rolul la perfecție. Fața musafirului se lungi văzând cu ochii. Părea stupefiat. Sau nu, nu părea, chiar era stupefiat. Încercă să articuleze câteva cuvinte, dar vorbele refuzară să abandoneze cavitatea bucală. Semăna cu un pește extras din lumea acvatică pentru a fi aruncat în tigaia încinsă. Ridică degetul arătător al mâinii drepte și împunse aerul în direcția sa. - Vă bateți joc de mine! Se ridică brusc de pe fotoliu și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
punct al casei, frigiderul. Inevitabilele bilețele zboară - sentimentul de déjà-vu este profund -, ușa se deschide, mâna (dar nu mâna magicianului, evident, sper că ați înțeles asta) apucă o altă doză și scriitorul revine cu pași târșâiți în camera unde geamantanul abandonat de agentul imobiliar așteaptă răbdător să-i fie desfăcute cataramele sau să fie luat la șuturi, dat afară în ploaie, aruncat la tomberon cu tot cu presupusa sumă imensă de bani care a bulversat viața unui personaj de roman încă nescris. Se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o plăcere deosebită. Nu se mai abținu și dădu paharul peste cap, apoi reveni alături de sticlă și îl umplu din nou. Cuburile nici nu apucaseră să simtă iminența topirii... Întoarse ochii către televizor. O viitoare grevă, niște mămici care își abandonaseră pruncii după naștere - de ce i-ați mai făcut, atunci?, se întrebă, cuprins de un inexplicabil instinct patern -, reduceri de buget, viitoare greve, viitoare probleme pentru cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
impecabilă, toți autorii de romane polițiste sunt niște criminali. Și toți ar fi trebuit să umple pușcăriile, pentru a se învăța - prin izolare - să nu mai inventeze crime perfecte. Las-o moartă! Mai bine dă paharul ăla peste cap și abandonează prostiile, imaginile demne de milă și scenariile în care te transformi în (ce prostie obositoare ca toate prostiile!) ocnaș. Perioada de glorie a Alcatrazului a apus. Nici la Sing Sing nu ai cum să ajungi. Mă faci să zâmbesc, permite
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu ridici un pic colțul pentru a te prăbuși din nou în cel mai urât coșmar al vieții tale? Dar dacă vei descoperi sub el o găleată de plastic? Poate că azi este ziua cea mare, ziua în care vei abandona pentru totdeauna băutura - aș spune să lași și scrisul... - și vei duce o viață absolut normală. Fără laptop, locul lui ar trebui să fie, începând de azi, la tomberon. O să ieși în ploaie, cu laptopul în mână, te vei deplasa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nici el nu le putea auzi. Dar le gândea... Când stâlpul de telegraf porni către pământ și către Land Roverul în care o huidumă și un Om cu Tatuaj habar nu aveau ce renghi urma să le joace destinul, scriitorul abandonă, temporar, scena. Turnă J&B în două pahare și le ciocni. Sorbi cu poftă dintr-unul. Când lichidul se prelinse pe gât, i se păru că niciodată nu a avut un gust mai bun. Strigă: - Noroc, Magicianule! Ce mai urmează
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
zis, fiindcă alături de el nu se (mai) afla, totuși, nimeni. Poate că mă întreabă creierul, s-o fi plictisit de atâta zdruncinătură, își permise un zâmbet. Are chef de vorbă... Când simți că nu mai poate și că picioarele vor abandona brusc alergarea, obligându-l să se prăbușească în genunchi - se și văzu cu ei juliți, ca în copilărie - observă chiar în fața lui o casă de bilete. O casă de bilete din lemn, vopsită în alb, pe o alee lungă, străjuită
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iar el alergă imediat după ea. - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum te ajung! Un-doi, un-doi, faceți toți la fel ca noi! * Țipă și aruncă poșeta. Abandonase umbrela mai devreme, pentru a nu o incomoda în timpul alergării, dar simțea pe urmele ei, iar confirmarea veni imediat: - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
et in legem Dei positivam sub utroque Testamento divinitus datam” și cunoașterea care conduce la sfințenia voită de El însuși pentru toți oamenii. Cu tot ceea ce putea să reprezinte o sinteză perfectă a doctrinei morale, De ordine morali a fost abandonat pentru că nu era intenția Papei și a părinților conciliari să alcătuiască un document de acest gen asupra conștiinței creștine și asupra diviziunilor succesive. Exigența care îi animă pe părinții conciliari, adică dialogul cu lumea, determină o schimbare de direcție: se
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]