6,323 matches
-
îi priește de minune ancorarea într-un real concret, sordid, în materia stufoasă a realității, pe care știe să o ridice, prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens tulburătoare și în zona tragicului absurd. Culegerile de articole și eseuri Apocalipsa de carton (1993) și Urechea de cârpă (1993) pun în valoare o vervă satirică debordantă, iar critica tranziției spre economia de piață și a racilelor comunismului în România trimite la un gen de scriitură
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Lumea fericirii în care crezuse tânărul devine o distopie lirică (este caracteristic, sub acest raport, Dincolo de proverbe, colecție de parimii întoarse ironic și sarcastic în negativul lor). Amplele poeme au acum o prozodie accidentată, aglomerând imagini disparate într-un spațiu absurd. Spre finele deceniului al nouălea, D. trece la disidența declarată. În 1988, el îi trimite lui N. Ceaușescu o scrisoare de tranșantă atitudine împotriva cultului personalității și a dictaturii de clan, denunțând demolarea monumentelor trecutului etc. Scrisoarea e însă și
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
par o consemnare aleatoare a propriei existențe sufletești, spirituale, expresia sui-generis, modernistă și nonconformistă, a unei atitudini contemplativ-filosofice. Experiențe intelectuale negative, revelații triste, imaginea lumii ca amestec întâmplător de elemente disparate, evoluând haotic, perceperea vieții ca efect al unor jocuri absurde și, peste toate, obsedanta conștiință a sfârșitului îi alungă toate iluziile și îi provoacă o suferință profundă. Cu sufletul înfrigurat de spaima trecerii și a morții, cu spiritul tragic debusolat de lipsa oricăror repere certe, poetul vede un remediu doar
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
la propriu și la figurat) care amenință planeta. Herald al luminii și al albului (simboluri centrale), poetul încearcă totodată să restituie Cuvântul, glorificând harurile salvatoare ale poeziei. Paranteza Lunii (1985) continuă și mai patetic această revoltă împotriva agresiunii răului și absurdului, uneori cu primejdia discursivității și a tezismului, și tot astfel Stelele strigă (1988), unde logica naturii e instituită ca model: „Pildă să-ți fie zorii / Care nu absentează nicicând, / Firul de iarbă / Cu legile lui.” Ambivalența acestui univers e potențată
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
o tehnică de avangardă, lasă adesea actul narativ să se întoarcă asupră-și. Personajele (Nae Bumbuleț, Pripășeanu, Ibriceanu, Tase Clipici) sunt cele câteva fețe ale unui Mitică funcționar. Gustul pentru calambur și colajul de anecdote potențează sarcasmul, lăsând loc chiar absurdului (Cizmarul și criticul său). Un personaj din Obraze și măști, Tase Clipici, revine în „schițele glumețe” din volumul Nu te supăra (1922), iar Premiul Național pentru proză, primit în 1926, a venit ca o recunoaștere a valorii scrierilor sale. Unele
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
inevitabilă a unei căsnicii. Primele cronici ale spectacolului cu această comedie subliniau influența lui Teodor Mazilu. Cealaltă comedie, Fluturi de noapte, continuă să pastișeze poncifele, satirizând abuzurile și corupția din sistemul construcțiilor de locuințe, printr-un joc ambiguu între realitatea absurdă și fantezia caricaturală. Satira Balul lebedelor (1994), subintitulată „comedie satanică în patru infernuri”, demontează mecanismele monstruoase ale realității de ultimă oră: un primar de târg cu suita sa grotescă (escroci, demnitari dubioși, vampe, dezmoșteniți ai soartei), caricaturizați în forfota dezvelirii
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
motivație), Jaguar Party („comedie stranie” a unor destine de fapt tragice în absurdul lor) și Valsul lebedelor. Cinci comedii inedite alcătuiesc culegerea Estul sălbatic (1997): Demolarea Sfântului Duh, „apocalipsă comică”, pune în scenă personaje ale sacralității creștine, prinse în jocul absurd al răsturnării demonice și al demolării valorilor sub comunism (biserici, cartiere, valori morale); Ruleta americană, cu același substrat tragic, este o comedie macabră a setei infernale de bani; Șarpele boa incriminează industria erotică ilicită, încercând să evite vulgaritatea de circumstanță
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
reluat motivele tragediilor antice (Cocteau, Gide, Anouilh, Giraudoux, Sartre ș.a.) sau a abordat modern problematică tragicului, mai bine zis a echivalentului acestuia în modernitate. Capitolul Valențele moderne ale tragediei grecești este, de fapt, un excelent eseu de prezentare a „teatrului absurdului”, aflat pe atunci în plin proces de „descoperire” de către cititorii și spectatorii de teatru din România. Volumul de eseuri Antichitate și modernitate cuprinde texte din care câteva privesc direct literatura (de pildă, Românul istoric și farsă lui Umberto Eco), iar
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
condamnat la șapte ani de închisoare pentru vina de a-și fi ucis mama bolnavă de cancer - procedeu primitiv de eutanasiere -, devine, prin zelul anchetatorilor Securității, din deținut de drept comun - deținut politic. Nu e însă vorba de o confuzie absurdă, care să confere cărții dimensiuni kafkiene, pentru că scopul lui G., așa cum se va vădi odată cu Gherla (apărut la Paris în 1976), este tocmai abordarea literară a universului concentraționar. „Alunecarea” către dimensiunea politică a problematicii închisorii este una atent studiată și
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
a eliberat de prejudecăți elitiste, e demistificată și demistificantă și deci autentică, eu cred că putem vorbi despre literatură mai ales la modul nostalgic. Nostalgia este singurul pat germinativ al literaturii, dincolo de ceea ce scriem ca literatură - care poate fi cinică, absurdă, veristă, mizerabilistă, autobiografistă, etc.A vorbi nostalgic despre literatură Înseamnă a rememora literatura canonică, a-i aduce omagiul recunoscînd În același timp că așa nu se mai poate scrie. Înseamnă apoi a constata lucid că sistemul de consum subordonează literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de azi. Dacă se poate trece cu vederea inexistența propunerilor de Înlocuire a teoriei discreditate cu o alta (constitutiv sau funcțional), este regratată lipsa ilustrării rezultatului duelurilor teoretice cu texte contemporane. Nu e mai puțin adevărat că denunțarea ilegitimității sau absurdului unor teorii care au făcut epocă se realizează cu mult folos pentru studentul la Litere pe aceleași texte luate ca Împricinați de teoreticienii convocați la turnir. Dar absența aceasta poate fi explicată. Primul destinatar al lucrării este așadar studentul de la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reprezentări, și acestea sînt poate cele mai spectaculoase noutăți ale literaturii franceze contemporane, poate singurele. Din punct de vedre etic avem de-a face cu un nou scepticism, uneori colorat cu autoironie, la Jean Echenoz, alteori compact, ca atitudine În fața absurdului, la Marie Redonnet. Reprezentanții acestui curent, gestionat editorial de Minuit, sunt calificați de Jérôme Lindon, regretatul editor, de “impasibili”. Cel mai apropiat gen proxim al acestei literaturi ar fi desenul animat, unul adresat adulților. În primul rînd În modalitatea de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de autori tot mai vizibili pe scena socială, iar romanul pe o retorică a persuasiunii, politicoasă odată, tot mai perversă În vremea din urmă cu intenția vădită, azi, de a-și scoate cititorul din țîțÎni. Mi se pare de aceea absurd să separăm fără rest autobiografia - atunci cînd face parte dintr-un patrimoniu literar - de ficțiune. Pentru că, pe măsură ce criza identității sporește printre indivizii unei societăți, e normal ca textele literare apărute s-o ilustreze mai mult sau mai puțin acut printr-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e drept, centrale În teoria literară franceză a anilor șaptezeci, dar ele au surse ideologice și chiar ontologice. Pentru că zona marginală, liminaritatea, de la avangarde Încoace, dacă nu mai devreme, fascinează, și sînt puțini scriitorii care rezistă apelului. Euri spectralizate, agonizante, absurde, locuitoare ale unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste invadează textele literare postbelice. În atari bolgii, survolînd asemenea “ospicii” (uneori la propriu), reconstruite și redate În variante omologate teoretic (cum este azilul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe de altă parte, plusuri de fantezie (Amélie Nothomb, desigur), de cinism (afișat și subminat astfel, la Lydie Salvayre, dar prezent ca ingredient al discursivizării forței la multe alte surate, de la cruzimea lexicală la lapidaritatea tonului), există o tradiție a absurdului kafkian, la Marie N’Diaye (singura inovatoare În limbaj, posesoarea unei sintaxe proprii, dar prea conformistă), există o scriitură numită fast-food, crudă și cu veleități autenticiste, comercial-șocantă totodată (multa literatură tînără, descinsă parcă din romanele de succes și scandal ale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Houellebecq). Există o Întreagă literatură, și vorbesc acum de cea ficțională, revendicativă. Ea se cantonează, Într-o primă diviziune, fie În social și realistă la modul mizerabilist (dar cu infuzii lirice), fie În metafizic și realistă la modul transcripției absurdului (apusă astăzi). Mai nou o altă direcție devine foarte exploatată: literatura realistă la modul recuperării realului refulat prin scris (aici intră și multă poezie), cantonată În individual avidă de actul scriptural În sine care aspiră, În fibrilații disperate sau doar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai puternice pînă În anii 1970, apoi despre o relativă Încălzire și, În fine, de pe la mijlocul anilor 1990, despre o Încălzire bruscă, de multe ori artificială: de la „scriitura albă” a lui Camus la fierbintea autoficțiune, trecînd prin pragurile calorice ale absurdului ionescian, biografismului lui Leiris și apoi, mai complex și ludic, al lui Perec, prin fantasticul underground al lui Vian. Numele teoreticienilor care marchează decisiv aceste etape mi se par a fi: Sartre, Barthes, Lejeune, Certeau, Lipovetsky. Una dintre dimensiunile literaturii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu un Supraom, sau cu vreun Subom (deși, dacă ar fi să alegem, personajle sale sînt mai degrabă subdecît supraoameni), ci cu un fel de reprezentare umană la limita reprezentabilului, ale cărei calități sînt mai degrabă didactice: iată un om absurd - suspendat În marginea universului newtonian, vidat de „suflet”, incapabil de „idee”, posesor al unei „perfecțiuni” transformate În povară - eternitatea (știm asta de la povestea lui Cain). Lipsit de origine, omul beckettian se preface că pornește În căutarea ei, din inerție mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cărui cadavru a fost găsit cu un coupe-papier Înfipt În gât). Autopatișă, ironie, la prima vedere, romanul lui Chevillard este și o autopanoramă, o parabolă metatextuală. Talentul plin de forță al scriitorului și capacitea sa de a figura o realitate absurdă placată pe cea cotidiană, banală, nu-i sunt străine nici lui Mihail Bulgakov. Pe de altă parte, mai aproape de noi, registrul minimalist al romanului - punerea În ghilimele a dimensiunii metafizic-religioase prezente la Bulgakov - Îl Înrudește pe scriitorul francez cu Cristian
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
veți fi remarcat deja: romanele franțuzești nu sînt lungi. Nu sînt lungi pentru că Istoria a făcut infarct, memoria o poate cel mult parazita, hrănindu-se cu ceea ce, intempestiv și capricios, Învie din ea cînd și cînd, ca-ntr-un spectacol absurd. Dacă literatura redă voci pentru a semnifica pur și simplu energie - Într-un moment În care rezervele de energie vitală ale omului scad neîncetat, iar literatura Încearcă, printr-un efort ecologic, s-o reîmprospăteze - ea nu uită că energia la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bonom), cu gustul frumosului și legea omeniei. Sărbătorescul, dragostea de viață datorează mult din expresivitatea lor ritmului captat în versificația impetuoasă. Moartea lui Fulger revelă, în dialogul exemplar a două „voci lirice” (suferinței individuale din jalea și revolta mamei împotriva absurdului morții i se opune înțelepciunea populară, întemeiată pe credință, ce acceptă stingerea ca lege a tot ce există, formulată de bătrânul sfetnic: „El nu e mort! Trăiește-n veci, / E numai dus” [...] „Zici fum? O, nu-i adevărat. / Război e
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
ai miturilor și fervorilor naturale, «telurice», cum spune Keyserling, intelectualii intransigenți apar un fel de oportuniști sau negativiști dăunători și primejdioși. Oportuniști când, sub veghea unicului criteriu al binelui etern și universal, ei despart elementele valoroase de cele nevrednice sau absurde din ansamblul unei mișcări puse în lucru. Negativiști, când ei subliniază mai cu seamă latura nedemnă, neștiințifică, neomenoasă a mișcării. De aici provine situația tragică și aproape futilă a cugetătorului voitor de bine în lume.” Afirmând imperativul etic al rostirii
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
Todorov. D. concepe „definirea frontierelor” literaturii fantastice „în funcție de regimul său estetic particular” și desfășoară o suită de aproximări ale raporturilor fantasticului cu „fabulosul feeric”, „miraculosul mitico-magic și superstițios”, „ocultismul inițiatic”, „literatura științifico-fantastică”, „proza poetică și alegorică”, „proza vizionară (de factură absurdă)”, „literatura de aventuri”, „proza de analiză”. În consecință, „catalogul tematic” secvent disocierilor teoretice identifică „trei tipuri generale de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii între normal și supranormal, mutației peste marginile firii, deci supranormale, a planului prim, respectiv apariției iruptive în normal
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
și la Televiziune (1969), din 1970 nu se mai angajează nicăieri. A folosit și pseudonimele Iordan C. Galați și Giordano Rossi. Încă din ultimii ani de liceu (1941-1944) colaborează la reviste de satiră („Veselia”, „Epigrama”, „Gluma”) și scrie proză umoristică absurdă. Împreună cu câțiva colegi, printre care Gheorghe Ursu, asasinat de Securitate mai târziu, și Camil Baciu, viitor prozator SF, participă la un grup de contestare politică a realităților românești din timpul războiului, ceea ce îi atrage o supraveghere atentă din partea Siguranței Naționale
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Moartie - Aventura; Caprilie - Animale ș.a.m.d. Poeți și prozatori ludici ai lumii, graficieni suprarealiști contribuie la frumusețea unică a cărții. Peste aproape treizeci de ani, antologia Cică niște cronicari duceau lipsă de șalvari (1999) reunește texte esențiale ale umorului absurd în literatura română, ilustrate cu desene pe măsură. O direcție esențială a activității atât de derutante a lui C. este antropologia istorică, corelată cu filosofia politică și cu filosofia culturii. În 1992 și 1993, îi apar la Editura Dacia patru
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]