7,862 matches
-
dintre epoci, trecerea este luminată în roș16. (S5b)...cerul de înserare era deasupră-i albastru (s.n.), limpede, adânc (s.n.) (Eminescu: 2011, II, 43). (S5c) Nouri mari, rotunzi și plini pare-că de vijelie treceau pe cerul adânc-albastru (s.n.); prin ei munții ridicau adâncuri (s.n.) și coaste-n risipă..."(Eminescu: 2011, II, 44). Ne așteptam ca cerul să fie înalt. Și munții. La Eminescu se realizează o permutare adânc/înalt, care confirmă plastic faptul că sensul celor două (sub aspect semantic, dar și ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în viitorul sufletului meu. Câți oameni sunt într-un singur om? Tot atâția câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții (s.n.). Și dac-ai mări acea picătură, să te poți uita în adâncul ei, ai revedea toate miile de stele ale cerului, fiecare o lume, fiecare cu țări și popoare, fiecare cu istoria evilor ei scrisă pe ea un univers într-o picătură trecătoare (s.n.). Ce adânc e evreul acesta"! gândi el în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
înstelat într-un bob de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri (s.n.) care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 34). (H2b) Lipsit de iubire căci n-avea pe nimeni în lume, iubitor de singurătate, în neputință
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
atins dimensiunea edenică. Numai în vis sunt descrise "ceruri cu oglinzi de argint și cu sale întinse" (oglindirea înălțării devine adâncire) pentru a căror accesare înălțarea este tacită (în Umbra mea nu regăsim niciun lexem din familia lexicală a lui "adânc" sau a lui "înalt"). În subcapitolul referitor la intratextul prozastic din nuvela Sărmanul Dionis, erau semnalate sensurile interșanjabile ale lui adânc și înalt, pe o direcție comună, care invocă Axis mundi (vezi supra). Printre îngeri, "numai o poartă închisă n-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pentru a căror accesare înălțarea este tacită (în Umbra mea nu regăsim niciun lexem din familia lexicală a lui "adânc" sau a lui "înalt"). În subcapitolul referitor la intratextul prozastic din nuvela Sărmanul Dionis, erau semnalate sensurile interșanjabile ale lui adânc și înalt, pe o direcție comună, care invocă Axis mundi (vezi supra). Printre îngeri, "numai o poartă închisă n-am putut-o trece niciodată", mărturisește naratorul-personaj. Deși atât de scurt în economia textului, visul din Umbra mea este suficient pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rezonează mnemotehnic!), maleficul uzurpator din Othello al lui Shakespeare. Ca și acela (nedreptățit de Othello atunci cînd Cassio este numit locotenent, în ciuda lipsei lui de experiență militară pe cîmpul de bătălie), Babo vrea recunoaștere. Nu atît obsesia libertății vibrează în adîncurile subconștientului său traumatizat, cît necesitatea unei identități. Melville face, prin urmare, radiografia precisă a unei situații tragice, cu conotații deopotrivă psihologice și culturale. Dacă în plan strict psihologic, personajul Babo este scindat între utopia recîștigării libertății și spectrul fatidic al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Completând această idee, a unei solidarități etice cu Generația, același Gheorghe Grigurcu, readuce în prim-planul discuției tematica identică, aflată sub raportul unei "exteriorități, care se înfățișează mistuită de-o chemare orientată spre interior a subiectului liric, acesta reflectând structura adâncurilor ontologice"79. Firește, criza identitară, care se regăsește în poezia Anei Blandiana și care o face solidară Generației sale, se naște dintr-un fond tragic al existenței exterioare, marcată de opresiunile ideologiei comuniste, care pun stăpânire pe scrierile acesteia, subminându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se știe, "epoca modernă a pus în centrul ei, ca echivalență a eului, Ego affectus est, răsturnare de perspectivă evidentă, dacă ne gândim la îndelungata tradiție raționalistă, în definirea esenței umane, cu atâtea consecințe pentru științele antropologcie"44. Plămădit din adâncurile existenței sale, la fel ca într-un adevărat laborator de creație, Persoana I plural creează un nou Univers, în centrul căruia este pusă condiția poetului. Exuberanța unei vârste originare, care este vârsta copilăriei, este împletită cu o înțelegere rațională a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
uscat/ De când nu s-au mai ridicat din afară,/ Genele mi s-au înțelenit/ Încâlcite, înnodate-ntre ele,/ De când ochii mei/ Nu mai contenesc să mă văd// Sub raza cea verde în care mă scaldă/ Privirea din frunză/ Ca din adâncul unui somn etern răbdător,/ Fără să spună nimic,/ Pregătindu-mă doar/ Pentru mai aspre și mai lungi învieri". Deconstrucția canonului universal se realizează și prin intermediul ochiului întors spre interior imagine romantică asemănătoare ochiului de greier. Autoarea, neputând suporta universul sufocant
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Strălucire interioară,/ Formă de lumină desenată,/ Cu lumină pe lumină,/ Încât nu se mai distinge/ Decât o misterioasă combustie/ Care semnifică totul./ Așa cum raza albă a diamantului,/ Se face țăndări colorate/ Așa cum șarpele își înghite coada/ Și devine inel,/ În adâncul rădăcinilor fără sfârșit,/ Popoarele lumii delirează la fel". (Mandala) Din nou jocul antitezelor, între aparență și esență stabilindu-se de fiecare dată o punte stabilă, în poeziile Anei Blandiana, care trimite, însă, spre nicăieri. Subliniem însă prezența acelorași versuri lapidare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încercând să evadeze. "Cele patru poezii de mare curaj din 1984 (Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări cu cuvintele-cheie "foame", "frică", "gratii", "fuga") marchează o nouă etapă din creația Anei Blandiana. Ceea ce răbufnise din adâncuri, pentru că ținea de ființa ei intimă, de experiențele profunde care o marcaseră încă din copilărie (arestările la care fusese supus tatăl ei, eminent preot al catedralei din Oradea), și care se manifestase deja prin splendidele nuvele din volumul Proiecte de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care Întrerupe autonomia conștiinței individului, asigurând trezirea morală a subiectului. Astfel, subiectivitatea responsabilă se articulează mai Întâi În deschiderea către Celălalt, care există Înainte de orice cunoaștere, Înainte de orice intenționalitate a conștiinței: “Nimeni nu mai poate găsi legea acțiunii sale În adâncul sufletului său [...] Pentru ca eu să-mi cunosc injustiția - pentru a Întrezări posibilitatea justiției - trebuie o situație nouă: trebuie ca cineva să Peripatethice mi ceară socoteală. Justiția nu rezultă din jocul firesc cu injustiția.Ea vine din afară «prin intrare»...” Desigur
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ori suntem doar niște visători pentru care visarea e o muzică a sufletului, plină de alinare, dar fără rost. Dar dacă visăm la ceva posibil, atunci ne e dat să cunoaștem posibilitatea reală a adevăratei decepții. Nu pot regreta din adîncul sufletului că n-am fost un împărat roman, dar regret cu mare amărăciune că n-am intrat niciodată în vorbă cu croitoreasa care, în jur de ora nouă, o cotea spre dreapta, în colțul din capătul străzii 150." Aceste cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care își visează viața sau își trăiește visele, trecînd mereu, cu nonșalanță, frontiera dintre real și imaginar. El se concepe cumva ca o reîncarnare a gaullismului istoric, ce nu mai are descendență directă, și crede într-un destin venit din adîncul secolelor, care îl împinge pe scena politică pentru a salva independența țării sale, pentru a reaprinde flacăra unității și prestigiului de odinioară, ca un ultim apărător al unei societăți pe cale să se banalizeze. Vehement și vi zionar, inspirat și seducător
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cei doi și să permită un nou început. Atîta doar că asprimile vieții și slăbiciunile tatălui transformă acest huis clos ce se dorea tămăduitor într-un coșmar violent și imprevizibil. Sukkwan Island e o poveste aproape insuportabilă, antrenîndu-ne vertiginos în adîncurile tulburi ale sufletului omenesc. Angoasa veninoasă ce se dezvoltă într-un adevărat infern mental are ceva pe cît de întunecat pe atît de seducător. Natura miraculoasă îl încîntă, la început, pe micul Roy, care cedează însă repede în fața acumulării de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deja în mine, de a o culege și a o așterne în scris. De aceea, ar fi mai corect să spun că nu am practic nici o libertate de alegere privitor la ceea ce istorisesc. E ca și cum totul exista deja acolo, în adîncul meu. Pot să fie filmele pe care le-am văzut, muzica pe care am ascultat-o, cărțile pe care le-am citit. Oamenii pe care i-am întîlnit au și ei importanța lor, la fel ca peisajele, sau aerul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și de o magistrală ambiguitate. Un scriitor care îndrăznește să pună ca motto această declarație a lui Putin: "Cel care dorește restaurarea comunismului nu are cap. Cel care nu-l regretă nu are inimă." Iar cel care nu poate pătrunde adîncurile acestor cuvinte nu va înțelege niciodată sufletul poporului rus. Un trup de citit Ea își alesese rozul, albastrul a fost însă ultima ei culoare. Albastrul cețos al girofarurilor ce luminau cu flash-uri întreaga scenografie a accidentului; albastrul regulamentar al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a autorului constă în identificarea și descrierea fină, dar neiertătoare, a momentului în care totul basculează, în care balonul viselor fru moase se sparge și protagoniștii înfruntă frigul abisal al neantului. Enigmatic, alegoric, răvășitor, scormonind întunecimile naturii umane pînă în adîncurile ei cele mai triste, cum ar fi meschina bucurie a lui Marcel, spre exemplu, veșnicul nemulțumit de soartă de a vedea prăbușindu-se universul celuilalt. Sau al celorlalți. Răul nu pare să poată fi evitat, ne spune, în esență, Jérôme
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tînărului aristocrat Octave de Vallombrun, membru corespondent al puternicei Societăți de geografie din Franța, care îl ia sub aripa sa, mai întîi la Sydney, apoi în țara natală, pe cel numit "sălbaticul alb". Dincolo de dificultățile inerente ale regăsirii treptate, în adîncurile memoriei, a numelui și limbii pierdute, Narcisse-cel-întors-la-civilizație ridică, fără să vrea, o serie de grave întrebări existențiale. Problema identității, a locului său în lume pare a fi cea mai chinuitoare. După ce și-a petrecut săptămîni și luni agățându-se cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sine. Găsirea cadavrului femeii îl face pe César să simtă imperativul adevărului și să-i povestească copilului întreaga lor viață împreună, încercînd în acest mod și să elucideze misterul morții. Din Europa pînă în lumea lui Aladin, din muzee în adîncuri maritime, Plonger e povestea unui cuplu în căutare de absolut într-o epocă în care, așa cum o afirmă autorul în toate interviurile sale, e tot mai greu să iubești și să te scuturi de tot ce nu este esențial. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dorește decît previzibilitatea, fie ea și muzeificată, a Vechiului continent. De cealaltă parte, cu Paz, avem o necontenită și veșnic neîndestulătoare căutare a noului, a palpitantului, a exoticului, a pericolului, pînă la atingerea frontierelor animalității și a căutării absolutului în adîncurile obscure ale lumii acvatice. Unul caută lumina pe culmile Olimpului, celălalt se sufocă și se cufundă în abisuri neumblate. Trist e că fiecare dintre ei își dă seama ca lumea, așa cum a ajuns astăzi, e insuficientă, bolnavă și mortiferă. Minunat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Desigur, e periculos să faci asemenea afirmații, pentru că relativismul absolut ar conduce la haos și de fapt, Cioran nu a susținut niciodată așa ceva. Dar considerăm că, dincolo de toate cîrcotelile și incriminările sale universale, dincolo de cruda subliniere a fărîmițării noastre, în adîncul sufletului său, a aspirat cu ardoare la această reinserție în Unu, care i-a fost mereu refuzată. Sau pe care și-a refuzat-o mereu. Sau aproape... În ciuda tuturor ricanărilor mele, nu mi-e greu să concep că într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Minerva Chira Vântul Bocet de apă disperată - marea aprinde ruguri în adîncuri întind mîna după o rază Păianjenul crede că e pentru urzire Se-aude respirația oglinzilor înfiorate de nori purtați cu privirile tale Peste Panorama Borodino Mă atinge cineva care a stors seve în Piața Roșie sau sînt instalațiile electrice care
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
tălăngile, din ce în ce mai îndepărtate, ale turmelor de deasupra". Dănilă, însoțit de ceilalți ciobani înarmați, cu Măriuca alături de el, în șa, este frământat de întrebări, în anticiparea unei confruntări iminente cu inamicii. Realitatea însă este alta: "Dar calea cobora pustie și din adâncuri nu se auzea nici un zgomot". Ajuns în grabă în poiană, micul grup este îndrumat de copilă spre locul în care Agripina îl ascunsese pe Păunaș. Ca într-o proiecție cinematografică, perspectiva se îngustează, iar prim-planul strălucește cu lumina rece
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
împins de un resort, drept în picioare, cu fața lângă fața lui, cu fruntea bătăioasă, cu ochii sticloși. Vorbele de împăciuire ale lui Brumă, în loc să-l calmeze, îl ațâțaseră, se vede, și mai mult. Depresiunea fusese numai aparentă. Fierberea din adâncuri izbucni acum cu putere". Începe să strige la fratele său, acuzându-l fățiș de furt și de înșelăciune, și devenind agresiv: "Urla răgușit, cu ochi enormi. Îl apucă pe Brumă din nou, zgâlțîindu-l". Este momentul paroxistic al confruntării, în care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]