6,232 matches
-
numită și „conectivitate conceptuală”. Consistența logică a unei producții discursive este asumată ca o conectivitate logică, non-contradictorie a acesteia. În timpul enunțării, locutorul este atent (sau ar trebui să fie) ca secvența discursivă, pe care o produce, să prezintă compatibilitate sau adecvare intra-discursivă (coeziune, coerență, consistență); această situație poate fi surprinsă prin sintagma „intenționalitatea lingvistică” a locutorului. În capitolul al treilea investigăm conceptul de referențialitate, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică sau, mai bine zis, prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
idee, să facă aluzie la o stare de lucruri, dar nicidecum să le cunoască. Asumăm poziția în care limbajul reflectă sau reprezintă lumea reală, chiar dacă într-o formă aproximativă, parțială sau „fuzzy”. În acest sens, putem vorbi de direcția de adecvare a limbajului la lume sau de corespondența construcției discursive cu stări ale lumii, aceasta constituind condiția necesară a cunoașterii teoretice, a adevărului. Adevărul nu mai este „tare”, el presupune grade de manifestare; Searle vorbește de enunțuri „aproximativ adevărate”, Popper de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
reală utilizată de diverse persoane. Ca strategie performativă poate fi considerată și utilizarea din abundență a metaforei (metaforizarea) în construcțiile noastre discursive, deoarece limbajul metaforic este un excelent mijloc de seducție discursivă, și astfel de acțiune asupra celorlalți. Direcția de adecvare, la nivelul dimensiunii performative a discursivității, este a lumii la limbaj, în sensul că interlocutorul (și prin el lumea) este cel care trebuie să reacționeze adecvat la cele emise în secvența discursivă. Intenția locutorului, la acest nivel, este una practică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cel al corespondenței, orice construcție discursivă coerentă și chiar consistentă ar fi automat și adevărată. Or, o poveste poate fi un sistem coerent și consistent de enunțuri, dar asta nu înseamnă că acestea sunt și adevărate. 2.5. Direcția de adecvare semn - semn În enunțarea unei fraze, cu alte cuvinte în construcția unei secvențe discursive, noi plecăm de la un dat: lexicul sau vocabularul unei limbi și regulile de utilizare a acestuia în situațiile concrete de comunicare. Regulile gramaticale, adică reguli morfologice
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cuvintelor în propoziții, a propozițiilor în fraze și a frazelor în discursuri, texte. În timpul enunțării, noi combinăm, conexăm enunțuri lingvistice mai mici în unități mai mari având o anumită intenție comunicativă. Această combinare sau conexare trebuie să prezinte o anumită adecvare sau compatibilitate între entitățile lingvistice, adică acea “caracteristică de distribuție a unei unități lingvistice de a accepta, în procesul combinării, legarea de una sau de alte unități, unitățile care permit legarea, apărând împreună (fiind deci co - ocurente), sunt compatibile.” (Bidu-Vrânceanu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
adică acea “caracteristică de distribuție a unei unități lingvistice de a accepta, în procesul combinării, legarea de una sau de alte unități, unitățile care permit legarea, apărând împreună (fiind deci co - ocurente), sunt compatibile.” (Bidu-Vrânceanu, 1997:115). Deși termenul de adecvare este folosit de Searle pentru a desemna relația de potrivire sau ajustare dintre limbaj și lume (cf. Romedea, 1999:30), noi utilizăm termenul, aici, în sensul de compatibilitate intra-discursivă. Prin urmare, dacă din punct de vedere semantic avem o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este folosit de Searle pentru a desemna relația de potrivire sau ajustare dintre limbaj și lume (cf. Romedea, 1999:30), noi utilizăm termenul, aici, în sensul de compatibilitate intra-discursivă. Prin urmare, dacă din punct de vedere semantic avem o adecvare a limbajului la lume, pentru a o reprezenta, din perspectivă pragmatică avem, mai curând, o adecvare a lumii la limbaj, întrucât prin actele noastre de limbaj - în special prin actele ilocuționare și perlocuționare - noi căutăm să transformăm lumea. Din punct
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cf. Romedea, 1999:30), noi utilizăm termenul, aici, în sensul de compatibilitate intra-discursivă. Prin urmare, dacă din punct de vedere semantic avem o adecvare a limbajului la lume, pentru a o reprezenta, din perspectivă pragmatică avem, mai curând, o adecvare a lumii la limbaj, întrucât prin actele noastre de limbaj - în special prin actele ilocuționare și perlocuționare - noi căutăm să transformăm lumea. Din punct de vedere sintactic, avem o adecvare a entităților lingvistice între ele, în primul rând, datorită cerinței
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a o reprezenta, din perspectivă pragmatică avem, mai curând, o adecvare a lumii la limbaj, întrucât prin actele noastre de limbaj - în special prin actele ilocuționare și perlocuționare - noi căutăm să transformăm lumea. Din punct de vedere sintactic, avem o adecvare a entităților lingvistice între ele, în primul rând, datorită cerinței de corectitudine gramaticală, dar și intenției comunicative, adică cerinței ca adecvarea dintre cuvinte și enunțuri să răspundă realizării scopului pentru care au fost puse în joc. Astfel, deși intențiile comunicative
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în special prin actele ilocuționare și perlocuționare - noi căutăm să transformăm lumea. Din punct de vedere sintactic, avem o adecvare a entităților lingvistice între ele, în primul rând, datorită cerinței de corectitudine gramaticală, dar și intenției comunicative, adică cerinței ca adecvarea dintre cuvinte și enunțuri să răspundă realizării scopului pentru care au fost puse în joc. Astfel, deși intențiile comunicative sunt diverse, putem vorbi, din perspectivă semantică, de o intenție teoretică sau cognitivă, adecvarea dintre entitățile lingvistice trebuie să reflecte relația
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dar și intenției comunicative, adică cerinței ca adecvarea dintre cuvinte și enunțuri să răspundă realizării scopului pentru care au fost puse în joc. Astfel, deși intențiile comunicative sunt diverse, putem vorbi, din perspectivă semantică, de o intenție teoretică sau cognitivă, adecvarea dintre entitățile lingvistice trebuie să reflecte relația dintre concepte, și astfel relația dintre lucruri. Din perspectivă pragmatică, putem spune că avem o intenție acțională sau practică, adecvarea dintre unitățile discursive trebuind să răspundă eficienței intervenției discursive în acțiunea asupra celuilalt
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sunt diverse, putem vorbi, din perspectivă semantică, de o intenție teoretică sau cognitivă, adecvarea dintre entitățile lingvistice trebuie să reflecte relația dintre concepte, și astfel relația dintre lucruri. Din perspectivă pragmatică, putem spune că avem o intenție acțională sau practică, adecvarea dintre unitățile discursive trebuind să răspundă eficienței intervenției discursive în acțiunea asupra celuilalt, și prin el asupra lumii. 2.6. Intenționalitatea “metalingvistică” a locutorului În timpul enunțării sau producerii unei secvențe discursive, putem spune - într-o abordare tridimensională a discursului - că
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
spună acesta și astfel pentru a putea comunica la un nivel satisfăcător cu el. Dar dacă receptorul este interesat mai mult decât atât, și anume de lucrurile și stările de lucruri la care se referă spusele locutorului, de corespondența sau adecvarea dintre acestea, cu alte cuvinte de valoarea de adevăr a enunțurilor, el trebuie să treacă, dincolo de sens, la referință. În acest sens, va spune Frege: “Năzuința spre adevăr este ceea ce ne îndeamnă întotdeauna să pătrundem de la sens la semnificație” (Gottlob
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
analogiei puse în joc, deși ea lasă loc unor multiple interpretări și prin extensie unei doze de indecizie, susținându-se, „împotriva epistemologiei neopozitiviste că, în științe, metaforele sunt implicate în elaborarea de concepte.” (Ducrot, 1996:381). 3. 5. Direcția de adecvare a limbajului la lume Ideea unor direcții de adecvare între limbaj și lume este propusă de Searle și Vanderveken. Astfel, pentru ei există patru direcții posibile de adecvare: a limbajului la lume; a lumii la limbaj, combinarea lor și inexistența
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
multiple interpretări și prin extensie unei doze de indecizie, susținându-se, „împotriva epistemologiei neopozitiviste că, în științe, metaforele sunt implicate în elaborarea de concepte.” (Ducrot, 1996:381). 3. 5. Direcția de adecvare a limbajului la lume Ideea unor direcții de adecvare între limbaj și lume este propusă de Searle și Vanderveken. Astfel, pentru ei există patru direcții posibile de adecvare: a limbajului la lume; a lumii la limbaj, combinarea lor și inexistența lor. (cf. Moeschler, 1999:61 și Romedea, 1999:30
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
implicate în elaborarea de concepte.” (Ducrot, 1996:381). 3. 5. Direcția de adecvare a limbajului la lume Ideea unor direcții de adecvare între limbaj și lume este propusă de Searle și Vanderveken. Astfel, pentru ei există patru direcții posibile de adecvare: a limbajului la lume; a lumii la limbaj, combinarea lor și inexistența lor. (cf. Moeschler, 1999:61 și Romedea, 1999:30). Ne interesează, aici, prima variantă, anume direcția de adecvare a limbajului la lume. Aceasta se realizează la nivelul dimensiunii
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și Vanderveken. Astfel, pentru ei există patru direcții posibile de adecvare: a limbajului la lume; a lumii la limbaj, combinarea lor și inexistența lor. (cf. Moeschler, 1999:61 și Romedea, 1999:30). Ne interesează, aici, prima variantă, anume direcția de adecvare a limbajului la lume. Aceasta se realizează la nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, situație în care limbajul se ajustează astfel încât, în raportarea sa la lumea reală, să o reprezinte pe aceasta într-un mod cât mai fidel cu putință. Vanderveken
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
la nivelul dimensiunii referențiale a limbajului, situație în care limbajul se ajustează astfel încât, în raportarea sa la lumea reală, să o reprezinte pe aceasta într-un mod cât mai fidel cu putință. Vanderveken, vorbind despre cuvinte și modul lor de adecvare la lucruri, va afirma că „scopul lor este de a reprezenta modul de a fi al lucrurilor în lume” (apud Romedea, 1997:30). Așadar, pe dimensiunea sa referențială, limbajul se potrivește lumii pentru a „o prinde” și a o face
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de a reprezenta modul de a fi al lucrurilor în lume” (apud Romedea, 1997:30). Așadar, pe dimensiunea sa referențială, limbajul se potrivește lumii pentru a „o prinde” și a o face accesibilă mai întâi locutorului și apoi interlocutorului. Această adecvare este intermediată de gândire și presupune, dacă nu o identitate atunci cel puțin o asemănare de formă sau structură între limbaj, gândire și realitate. Cu alte cuvinte, acestea sunt compatibile deoarece regăsim la fiecare nivel corespondențe între: cuvânt, concept și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
formă sau structură între limbaj, gândire și realitate. Cu alte cuvinte, acestea sunt compatibile deoarece regăsim la fiecare nivel corespondențe între: cuvânt, concept și lucru (obiect); propoziție, judecată și stare de lucruri; frază, raționament și relațiile dintre stările de lucruri. Adecvarea limbajului la lumea reală este relevantă întrucât receptorul unei intervenții discursive nu este interesat doar de înțelegerea acesteia ci poate într-o mai mare măsură de înțelegerea și cunoașterea realității la care aceasta se referă; de adevărul celor spuse cu privire la
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
intervenții discursive nu este interesat doar de înțelegerea acesteia ci poate într-o mai mare măsură de înțelegerea și cunoașterea realității la care aceasta se referă; de adevărul celor spuse cu privire la aceasta. 3.5.1. Corespondența, condiție semantică a adevărului Adecvarea limbajului la lume poate fi înțeleasă ca fiind corespondența dinte un enunț de tip asertiv și realitatea sau starea de lucruri la care el se referă, ca „adecvare materială”. Corespondență ce este o condiție semantică a cunoașterii sau adevărului, care
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
celor spuse cu privire la aceasta. 3.5.1. Corespondența, condiție semantică a adevărului Adecvarea limbajului la lume poate fi înțeleasă ca fiind corespondența dinte un enunț de tip asertiv și realitatea sau starea de lucruri la care el se referă, ca „adecvare materială”. Corespondență ce este o condiție semantică a cunoașterii sau adevărului, care este totdeauna relativ la un enunț. Frege spunea că năzuința noastră către adevăr este aceea care ne face să trecem dincolo de sensul enunțului, către referința lui, cu alte cuvinte
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Cum, de cele mai multe ori, ideile filosofice devin ipoteze științifice, tot astfel și ideile de mai sus sunt exploatate de științele socio umane, vorbindu-se de „metafora terapeutică” și „metafora ca mod de înțelegere a interacțiunii umane”. 4.4. Direcția de adecvare a lumii la limbaj În întrebuințarea performativă a limbajului, locutorul folosește limbajul raportându-se la lumea reală, nu atât pentru a o reflecta (deși această reflectare poate fi co-prezentă), cât pentru a o transforma, a acționa asupra ei prin intermediul interlocutorului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
reflecta cât mai fidel cu putință, în întrebuințarea performativă lumea trebuie transformată, ajustată și potrivită limbajului. Prima are drept scop reflectarea lumii, a doua transformarea lumii, atât a „lumii psihocomportamentale” a interlocutorului, cât și a lumii reale, externe. Ajustarea și adecvarea lumii la limbaj reiese din exemplul de mai sus. Când locutorul enunță: „Închide, te rog, ușa!”, interlocutorul închizând ușa va transforma lumea înconjurătoare, pentru ca aceasta să se potrivească enunțului. Ideea unor direcții de adecvare între limbaj și lume este propusă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a lumii reale, externe. Ajustarea și adecvarea lumii la limbaj reiese din exemplul de mai sus. Când locutorul enunță: „Închide, te rog, ușa!”, interlocutorul închizând ușa va transforma lumea înconjurătoare, pentru ca aceasta să se potrivească enunțului. Ideea unor direcții de adecvare între limbaj și lume este propusă de Searle și Vanderveken. Astfel, există patru direcții posibile de adecvare: a limbajului la lume, a lumii la limbaj, combinarea lor, inexistența lor. (cf. Moeschler, 1999:61 și Romedea, 1999:30). Adecvarea limbajului la
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]