7,542 matches
-
charme”. Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi „paradoxalism” (moștenită În primul rînd de la Pascal, primul antimodern francez). De pildă, de Maistre este contra-revoluționar În sensul În care nu este adeptul unei revoluții contrare, ci a contrariului revoluției. Același, Într-un reproș la adresa umanismului lui Rousseau, declară că a Întîlnit francezi, englezi, persani, dar n-a văzut niciodată omul (Heidegger ar fi fost neîndoios extrem de Încîntat de această formulare). Flaubert, Baudelaire
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
istoria mimesis-ului din capitolul “Lumea” sau a istoriei literare din capitolul “Istoria”) și două direcții de interpretare exclusive, fiecare apanaj al uneia dintre cele două vîrste moderne ale viziunii despre literatură: romantismul/postromantismul (clasicizat În secolul XX) și radicalismul nihilist (adept al sincronicității și autogenerării). Fiecare dintre cele șapte categorii care investesc fenomenul literar este urmărită de la naștere, diacronic, și apoi focalizată În momentul contestării la care au supus-o cu furie și superbie maeștrii anilor ’60. Concluzia este de fiecare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
le repugnă ideologia, ei sînt cei care cred În valoarea impusă prin stil individual, se reclamă de la clasici precum Stendhal, Flaubert, Chateaubriand, Breton. Iar dacă e să fie polemici, o fac, discret, condescendenți, avîndu-i În vedere pe prea avîntații contemporani adepți ai Noului Roman. PÎnă la capitolul care-l are În vedere, Viart Îi trece În revistă pe Georges Bataille, Klossowski, Blanchot, al doilea Beckett, Nathalie Sarraute, Claude Simon și Michel Butor. Literatura acestora “experimentează limita”, ei sînt, cum ar veni
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cauza pentru care turistul simte căpătînd importanță Într-un sanctuar antic: el scrutează Istoria, contemporan cu un cadavru și cu sine Însuși, miraculos aduși Împreună. Trebuie că o motivație asemănătoare are și Michel Houellebecq cînd se apucă să scrie cărți. Adept al romanului dus la culme acum două secole, acela “realist”, În variantă naturalistă, scriitorul francez se instalează, pentru a crea, În cel mai Înalt fotoliu la care nu e sigur că altcineva poate ajunge. În scopul de a provoca cititorului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
morții ni-l apropie. Adesea sadian, autorul subscrie straniului marchiz În ideea imposibilității omului de a fi fericit preț de mai bine de-o părere, În ideea, exprimată acum În termeni freudieni, a revărsării pulsiunii sexuale În pulsiune de moarte. Adept al ideologilor de sfîrșit de secol XVIII, apoi al lui Schopenhauer (fără pretenții de exeget), Michel Houellebecq crede, precum Destutt de Tracy, că “être c’est vouloir” și că asistăm astăzi la anestezierea tot mai accentuată a voinței ca principiu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
producția artistică a ultimei sute de ani la nivelul vieții cotidiene; Houellebecq are curajul și intuiția să o exprime incontinent. Reacționar sau nu asta interesează cel mai puțin În cazul unui mesaj viguros transpus În registru literar Houellebecq este un adept patetic de sincer al iubirii, al solidarității, al umanismului. Numai un răuvoitor l-ar putea ratașa gîndirii negative franceze, de la Derrida la Lacan, incriminate de noii filozofi gen Ferry și Renaut. Mult mai aproape se află crezul său de cel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai marii sectei sînt falsuri, dar păcăleala este motivată de intenții bune. Atunci cînd Profetul este ucis, Savantul și Polițistul, aghiotanții lui, decid, Împreuna cu fiul Profetului, să-l Înscauneze pe acesta ca reîncarnarea tatălui pentru a-i convinge pe adepți că metamorfoza este posibilă acum. Planul cronologic secund al romanului, cel ai cărui eroi sînt neo-umanii, confirmă realizarea dezideratului și justifică minciuna: da, atunci a fost o păcăleală, dar acum e o realitate; În fond, minciuna n-a făcut decît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui forte, tot așa cum reușise să-i promoveze Înainte pe Artaud, pe Klossovski, pe Sade sau pe Bataille, pe Foucault, pe Blanchot, pe Lautréamont și poate nu În primul rînd pe Guy Debord, autorul Societății spectacolului, - alături de alți marginali orgiastici adepți ai textului plăcerii sau angajați În aventuri politico-filozofice ale secolului al XX-lea - Sollers devine părintele unor scriitori preocupați În continuare de limitele rușinoase ale umanului, dar Într-o formă din care textualismul este aproape cu totul absent: Fédéric Beigbeder
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-l urmează cărțile lui, cel puțin ultimele, este cel dat de Mille plateaux (O mie de farfurii), volumul masiv al lui Deleuze și Guattari din 1980, care decupează din istoria culturală mondială date aparent obscure și inițiază dialoguri ilizibile pentru adepții beleartelor și beleliterelor. La fel cum Deleuze este un anarhist al filozofiei, Jauffret e un anarhist al literaturii. Încercarea celor doi filozofi de a dezgropa marginile discursurilor intelectuale ale lumii este urmată Îndeaproape de fervoarea lui Jauffret de a reprezenta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
povestită. Reconcilierea dintre lume și literatură are loc cu multe rezerve: În primul rînd, Jauffret Își interzice recursul la orice metafizică literară conform căreia reușita literară se măsoară din perspectiva unei estetici normative (ca În clasicism) sau transcendente (a geniului). Adept al unei literaturi a cotidianului, alături de alți scriitori francezi dintre care poate Pierre Michon este cel mai apreciat de publicul specialist (cu Vies minuscules, 1984), Jauffret e convins că adevăul stă pretutindeni și În nici un caz nu Își are un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
participa cu mîinile goale ale cîtorva indivizi la complotul contra universului capitalist și contra josniciilor sale fără număr” și ar lucra cu constrîngeri formale codificate, ca “Shaggå, romånce, intrabolțile, feeria... și subgenuri ca recitatul, lecția și naratul”. Borgesian, Își inventează adepți cu nume - evident - exotice: Luiz Bassmann, Ingrid Vogel, Iakoub Khadjabakiro Pentru un scriitor post-exotic, declară Volodine, “nu există diferență Între viață și moarte” (Aliette Armel, “Volodine, écrivain post-exotique”, Magazine littéraire, martie 1998). Dacă dialogurile sacadate și obscure semnifică o lume
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în felul acesteia se găsesc multe la acești profesioniști ai utopiei. Istoria după ei este ceva dur, un bagaj care ucide spontaneitatea. În locul istoriei vine ficțiunea care creează realitatea. Această metodă, deși naivă, deși înlăturată cu totul își are încă adepții săi în lumea politică de astăzi. 2. După această metodă a apărut a doua metodă a realismului critic, cum i s-a dat denumirea de către Karl Marx. În ce privește sociologia, aceasta a dus la o dialectică... 3. A treia metodă a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
un material imens de care ne putem în mare parte lipsi. Din istorie alegem numai datele care se potrivesc cu situația prezentă. Imperativul prezentului. Curentul acesta n-a prins prea mult. Partidul lui Masaryck n-a numărat niciodată prea mulți adepți. Masaryck a câștigat puterea în urma meritelor sale din timpul războiului. Totuși el are un mare merit, acela că a fost consecvent și a persistat în doctrina sa fără să cadă în greșeala violențialiștilor sau a utopiștilor. Cunoașterea este indispensabilă pentru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și Serbia-Muntenegru. „În caz de victorie, voi lichida mafia în 48 de ore, voi bloca fondurile ilegale și voi confisca averile gangsterilor” declara Corneliu Vadim Tudor pe 27 martie 2004, ziua anunțării candidaturii sale la alegerile prezidențiale. „Voi fi un adept al integrării în UE și voi respecta toate tratatele diplomatice semnate de România, cât și acordurile cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială” a adăugat el. Ar trebui să precizăm că Vadim Tudor încearcă de câțiva ani să lupte împotriva
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
înghițit pilula ideologica”. Adrian Păunescu a fost folosit pe post de „îmblânzitor” al totalitarismului ceaușist, a acționat ca „anestezist național” în vederea „lobotomizării comuniste a populației”, a fost „manipulatorul magic” care a creat o atmosferă extatică, „menită a înalța ideologic sufletele adepților, modelându-le mințile și afectele”. Operația care a generat întregul complex de infiltrări propagandistice în artă, literatură, educație etc. este cea de elaborare a documentelor oficiale: rapoarte la congrese, expuneri, cuvântări. Textele oficiale, citite de Ceaușescu, au dat tonul, au
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
realitate” („Információs társadalom: utópia vagy valóság”) reprezintă ultimul capitol al lucrării, în cadrul căruia autorul, Pintér Róbert*, analizează principalele discursuri despre societatea informațională: primul se concentrează asupra temeiurilor celor mai cunoscute, legate de Internet; cel de-al doilea se desfășoară între adepții futorologiei și cei împământeniți; al treilea reprezintă polemica dintre tehnofili (Modelul Athen) și tehnofobi (Modelul Orwell). Reflectând asupra discursurilor, se desprind trei probleme: posibilitatea de observare, accesibilitatea și surplusul informațional, respectiv aria de interes a tehnorealismului (mișcare pornită în 1998
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
orienta spre creație, prin sublimare, și, de asemenea, se instituie pentru fiecare și un „ego ideal”, un ideal al eului, așa cum el ar dori să fie. Acest scenariu al psihanalizei clasice a fost dezvoltat, modificat și reinterpretat de către critici și adepții săi. Dintre critici cei mai celebri sunt considerați Jung și Adler. Jung, (Stevens, 1994; Jung, 1964; 1978Ă acordă o mare importanță persoanei spirituale înserată în cultură. El consideră ca forțe motrice a acesteia o serie de imago-uri simbolice, ce
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a căuta și descrie aspecte cât mai puțin variabile, cât mai constante ale persoanei. Acestea sunt în mod firesc cele mai apropiate de aspectele înnăscute, biologice. În această direcție de studiu, un prestigiu aparte și-a câștigat Eysenck. Autorul este adeptul unei ierarhii a trăsăturilor (Eysenck, 1985; 1987Ă. La nivelul cel mai de jos s-ar plasa răspunsurile specifice unor situații care sunt mai mult sau mai puțin personale. La al doilea nivel s-ar plasa răspunsurile habituale care se repetă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de omnipotență. Astfel, culturile „Nintendo” le depășesc cu mult pe cele sportive sau bibliotecile. Copiii și tinerii problematici din societatea occidentală contemporană devin niște rebeli fără cauză, fiind, de cele mai multe ori, incapabili să transmită un mesaj ferm și să câștige adepți. Acesta pentru că marile scopuri existențiale colective, care animau tineretul de altădată, au dispărut într-o societate dominată de armonia abundenței și de varietatea fațetelor oportunismului. Discrepanțele dintre nivelurile de trai ale diverselor categorii sociale fac ca tinerii din cele defavorizate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pentru diferențierea dintre tulburările de personalitate și cele psihotice. Ambele fuseseră până nu demult invocate în vederea exonerării de răspundere a autorilor diferitelor acte antisociale. Între 1824 și 1827, medicul danez CARL OTTO, cunoscător al condițiilor de detenție din închisori și adept al frenologiei, a propus utilizarea examinărilor de factură frenologică pentru diagnosticarea bolnavilor mintali ce urmau să fie supuși unor expertize judiciare. Tot de inspirație frenologică este și o surprinzător de modernă descriere a caracterului psihopatic. Acesta este dominat de incapacitatea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
susținută în prezent de sistemele ICD-10 și DSM-IV, distinct și concomitent cu descrierea tipurilor categoriale. Ideea este subliniată de Cloninger, dar mai ales de Livesley (2000Ă. Chiar când se acceptă un continuum între tulburările de personalitate și normalitate, așa cum fac adepții psihologiei trăsăturilor - în special al FFT - autori de prestigiu insistă asupra necesității unei diferențieri generice a tulburărilor de personalitate (Widiger, 2003Ă. Problema e că o astfel de circumscriere nu se poate face doar în termeni medicali, invocând simptomele psihiatriei, ci
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
să se vorbească de „degenerați superiori”, conceptul fiind folosit până târziu în sec. XX ca echivalent pentru tulburarea de personalitate. Au fost incluși în patologia degenerescenței obsesivii, compulsivii, impulsivii, histrionicii. În Germania, KOCH (1891Ă vorbește de „inferioritatea psihopatică” (BERRIOS, 1996Ă. Adepții teoriei au studiat „stigmatele corporale” ale degenerescenței care erau descrise cu lux de amănunte în cazul histeriei la începutul sec. XX. În paradigma degenerescenței și în corelație cu tradițiile fisiognomiei apare la sfârșitul secolului al XIX-lea doctrina lui LOMBROSO
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
apoi, din 1965, este cadru didactic la Institutul Medico-Farmaceutic din București. A debutat cu proză în 1965, în „Tribuna”. Volumul de povestiri cu care tânărul medic debuta în 1969, Diminețile bătrâne, prefigura, ca manieră și tematică, coordonatele universului investigat ulterior. Adept al tehnicii narative moderne, prozatorul abandonează aspirația „totalității” spre a surprinde doar zbaterea individului în limitarea eului. Mai mult, obsesia autorului este de a releva momentul unic când normalul încalcă tărâmul patologicului. Subiectul nuvelelor îl constituie tocmai înfruntarea dintre echilibrul
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
grele), Lincoln Electric (echipamente de sudură cu arc electric). 3.8.2. Strategia diferențieriitc "3.8.2. Strategia diferențierii" Strategia diferențierii este utilizată atunci când nevoile și preferințele consumatorilor sunt prea diversificate pentru a fi satisfăcute complet de un produs standardizat. Adepții acestei strategii studiază detaliat comportamentul cumpărătorului pentru a depista caracteristicile produsului considerate cele mai importante și mai valoroase. În majoritatea domeniilor de activitate se constată că, printre combinațiile posibile ale caracteristicilor, există o ofertă de referință. Aceasta reprezintă oferta pe
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]