10,749 matches
-
Și iată-i plecând. Din fericire, lângă orice ponton, există și vânzători care au suvenire de arătat, obiecte lăcuite de vândut sau artă populară de lăudat. Produsele erau expuse pe mese din carton, iar vânzătorii Îi Îndemnau pe turiști să admire calitatea lor excelentă - văzut, atins, cumpărat! Bennie și femeile se târguiau de zor, În timp ce Moff, Wyatt și Dwight stăteau la celălalt capăt al docului și fumau țigări de foi, remarcând că ar avea un gust Între țigările normale și jointuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
relația lor. Declarația negativă a cui? Cât despre schimbările la 180 de grade, fosta lui soție avea practic o personalitate multiplă. De exemplu, bucătăria lui: În calitate de proaspătă iubită a lui, se Îndrăgostise de ea, o adorase, se extaziase și Îi admirase În mod deschis bateriile à la anii 1920, minunatul și prețiosul aragaz aproape identic cu un O’Keefe & Merritt, numai că nu costase mii de dolari cât era unul original. În calitate de proaspătă soție, Îl bătuse la cap despre bucătăria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
glumi Roxanne. Și chiar așa era. Tribul avea o fantezie cum că Într-o zi ar putea avea propria emisiune televizată. Erau mult mai buni la jocul ăsta de-a supraviețuirea. Și dacă ar avea o emisiune, toată lumea i-ar admira. Și apoi SLORC-ului i-ar fi prea rușine să ucidă un trib care era numărul unu. La sfârșitul emisiunii, gazdele Își conduseră oaspeții la camerele lor. Primiră pături verzui Împletite din măduva tulpinilor fragede de bambus, iar bucățile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să ne păstrăm calmul și să nu ne agităm fără rost sau să avem pretenții. Iar acum mă voi duce În birou să iau pașapoartele din seif. Poliția mi le-a cerut. Îți sugerez să profiți de ocazie și să admiri frumusețea lacului. Lasă-mă pe mine să mă ocup... E uimitor, nu credeți, cât de ușor predau oamenii frâiele celor care Își asumă puterea. Împotriva propriei intuiții, se lasă să aibă Încredere În cei În care simt că nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
el. Vieți omenești depindeau de el. Dragostea depindea de el. Astfel primenit, și trupește, și sufletește, se uită drept În cameră și spuse pe un ton hotărât: — Așa, acum s-o luăm din loc. De data asta, o luă Încet, admirând arhitectura sau câmpia de dedesubt și orizontul din ce În ce mai larg. La un templu aflat la jumătatea drumului făcu o pauză destul de lungă. Mi se spune că aici s-ar afla trei oase ale lui Buddha, relicve autentice, de primă mână, povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își arăta vârsta. Nici eu nu eram de acord ca Wendy să plece. Guvernul militar Îi pusese numele pe o listă de vizitatori specială. Dacă ar mai fi pus vreodată piciorul În Birmania, i l-ar fi tăiat. Wendy Îl admira Într-atât pe Phil ca mentor, Încât s-a culcat cu el, de suficiente ori cât să poată fi calificați drept iubiți. Trupurile musculoase, a hotărât ea, nu mai prezentau importanță. Era inteligent și lucid, iar asta era o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
egoist cum Îl acuzase ea. Doar că ea nu-i permisese niciodată să aibă grijă de ea, dincolo de pretenția ca el să-i aprobe preferințele. Ajunsese să-l cunoască mai bine În câteva luni decât În zece ani. Și Îl admira. Încă simțea afecțiune pentru el. Nu era dragoste, dar exista Încredere, confort, de asemenea, la gândul că el nu avea o părere mai proastă despre ea, din cauză că depindea de ajutorul lui. Deci cum să numim sentimentele pe care i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să fiu, nu eram convins că voi rezista. Totuși, cred că Shizuko „vrea să se facă bine, să se însănătoșească repede“. Înțeleg foarte bine această dorință puternică a ei și asta m-a și încurajat. Nu ai cum să nu admiri răbdarea de fier și dorința neclintită a doctorilor și a lui Shizuko. - Nu se plânge niciodată că a obosit sau că o doare, îmi zice Tatsuo, când ne întorceam de la spital, strângând cu putere volanul. De când a venit la spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că sunt extrem de ocupați“; 2.„că schimbă des forța de muncă“. Domnul Ogata, cu toate acestea, a lucrat în mod constant pentru aceeași companie de când a absolvit școala. Acest lucru e destul de interesant în domeniul său, motiv pentru care e admirat de persoanele de aceeași vârstă. Ocupație pe termen lung sau nu, pentru el e la fel de dificil ca și pentru angajatul care vine după el. Nici un alt lucrător cu care am discutat n-a spus vreodată, „Oh, noi trăim fără grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de a alerga zilnic, l-am întâlnit la mai multe persoane intervievate. O altă caracteristică a cărții. Deși la serviciu au numai probleme de dimineața până seara și au o viață ocupată, totuși își găsesc timp și pentru alergat. Îi admir extraordinar. E o persoană responsabilă, care-și facea treaba ca la carte. Vă rog să scoateți în continuare cărți minunate. Ca persoană care scrie cărți, mă inclin în fața lui. „Într-o tipografie se muncește douăzeci și patru de ore pe zi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mine «procesul de învățare». La școală nu ne învață decât să fim într-o continuă competiție. Din când în când mai vorbeam cu prietenii despre aceste lucruri, dar nu ajungeam nicăieri. Chiar și studenții cei mai buni la învățătură mă admirau și spuneau: «Măi, la ce lucruri te gândești. Super!» Cam până aici evolua discuția. Nu puteam găsi nici măcar o persoană cu care să discut problemele care mă interesau pe mine. — Majoritatea adolescenților, când au astfel de probleme, se cufundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un scop de exorcizare, caz în care ceea ce dânsul numește substanța reflexivă al fi elementul major al unei, în fond, meditații despre viață și moarte, despre plurisemia misterului. Cu riscul de a se pierde, cititorul prozelor dlui Andrei Oișteanu va admira oricum priveliștea de selvă amazoniană a amplelor sale diorame, în întreaga ei gratuitate menită, și asta e sigur, să trezească într-însul mai multe discordante memorii, legate de obiecte uitate în cuvinte, în sunete stranii, de asemenea, resuscitate. Barbu CIOCULESCU
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fost ciumat, toți ochii s-au îndreptat ca la comandă spre mine, unii, mai puțini, cu dezaprobare, iar alții doar așa ca să nu se zică despre ei că nu-i interesează problema. - Crezi că ne-am adunat aici ca să te admirăm pe tine cum citești romane, Bălineanu? - m-a apostrofat șefa. - Nu citesc nici un roman, doamnă! E o lucrare de strictă specialitate, dacă vreți vă aduc s-o vedeți. - Nu mă interesează ce citești dumneata, dar te rog s-o faci
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ne-a mai amenințat în nici un fel, dar tot nu suporta jocurile de cărți. Așa că, în compartiment, cei patru angajați la Renz ne-am așezat câte doi față în față, iar George s-a retras pe locul de la geam să admire peisajul, ducând din când în când la gură obișnuita lui sticluță de ceai, din care sorbea cu plăcere câte o gură de pălincă. Pe la jumătatea drumului, se completează și locul din fața lui George. Urcase o doamnă, care, văzând că întreg
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
gând să ne termine și una de la adevărații stăpâni ai UDMR, maghiarii de la Budapesta. Citind cele mai de sus, poate veți crede că sunt un antimaghiar convins, dar vă declar cu mâna pe inimă că nu este așa. Eu îi admir pe maghiarii de la UDMR, pentru tenacitatea cu care și-au urmărit și atins scopul , de a face o țară, în altă țară (fiindcă Harghita și Covasna, asta este la ora aceasta) și nu numai atât, au ajuns de a ne
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aruncă în mijlocul perorației un "cu vârf și strălucit îndesat!" Toate acestea îmi arătau gustul prost al Irinei și că, de nu m-ar fi întîlnit întîmplător pe mine, ar fi găsit cu ușurință pe altcineva pe care l-ar fi admirat. La fel gust prost a arătat și când am cântat la pian mai mult ca mediocru, spre admirația celorlalți nepricepuți, și apoi când, rămași singuri, Irina avu o criză de lacrimi nebune de umilință și de admirație pentru priceperea mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fruntea cum nu mai obicinuise să facă, încruntîndu-și trăsăturile, de obicei moi și leneșe. La fel și un om care este silit să moară și nu pricepe ce e moartea. Un viteaz dă o ultimă comandă de luptă, ceea ce se admiră, dar mie, care nu pricep regulile militare, și care nu mă preocup decât de cadavre, mi se pare fără rost această admirație. E tot așa de enervant ca și pentru un muzician, căruia în momentul interpretării unei sonate a lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a început să-i descopere o serie de calități, pe care nu le găsea în minte, după cum la urmă, când au fost împreună, avea să insiste tocmai pe ce era comun între noi. în special îi exagera virtuțile și îl admira ca pe un om de onoare, căci el știa să-și vorbească răspicat intențiile fără ezitările mele dubioase. (Deziluziile Ioanei trebuiau să fie cu atât mai mari.) Într-o seară, ca să fie exactă la gară când plecam, a fugit într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să pedepsească pentru toate nenorocirile ei și atunci face imprudențe. Așa, uneori mă aseamănă cu celălalt. Ce ciudată revoluție a stărilor sufletești! Pornind de la un reproș pentru viața ei trecută, gândul la omul pe care îl urăște, după ce l-a admirat sau i-a fost indiferent, o înfioară. E deznădăjduită că nu poate repara nimic și că păcatul rămâne până la moarte, orice am fi făcut. Și din cauza asta caută să lupte, să găsească argumente mai mult pentru ea, chiar dacă depinde de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și, ca să nu atragem atenția camarazilor clevetitori, am plecat eu mai întîi la Brașov, rămânând ca Ioana să vie peste trei zile. Am găsit cameră ca să o primesc și m-am bucurat de fiecare copac pe care avea să-l admire și ea în curând, am făcut o mie de planuri. I-am scris între timp și o dată i-am vorbit la telefon, spunîndu-i mereu cu ce nerăbdare o aștept și cum toate frumusețile naturii nu pot fremăta în mine fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cât de neînsemnat, sau aș fi anunțat-o ceea ce credeam să-i producă bucurie, invariabil i se lumina fața și-și exprima gratitudinea. Numai întîm-plător aflam mai târziu că vestea sau darul meu nu o interesau. Nu puteam să nu admir caracterul acesta minunat, necesar pentru ca relațiile dintre doi oameni să rămână bune. Dar mă înspăimîntam de acea mască constantă care ascundea perfect, oricât de atent aș fi fost, secrete de multe ori importante. Spontaneitatea Ioanei în a-și exprima bucuriile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lor felurite. Parcă sunt stropi de mare. Și umbrele lor, care traversează tot peretele... Mă amuz să-i cercetez și câteodată mă instalez pe scaun, drept în fața lor, și încerc să-i prind, să-i examinez de aproape, să-i admir. Fug o clipă când îmi observă mâna, dar vin din nou imediat, ca și cum ar fi hipnotizați de flacăra lămpii. Zboară capricios, pierd timpul în aer, fără altă țintă decât frumusețea zborului. Acum Ahmed mi-a luat locul. Este delicios cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să fi plecat, și m-am uitat și eu la fotografii, încercînd să reconstituiesc conversația lor. Fiecare gest al interpreților căpăta o importanță capitală, și-mi storceam creierul ca să fac și eu reflecțiile cele mai inteligente cu prilejul lor. Au admirat? Au ironizat? Au povestit o amintire cu ocazia imaginii? Ce nebun sunt! Dar ce nenorocit! M-am gândit mult la această scenă, ca și cum toată ființa Ioanei s-a concentrat atunci. Când i-am povestit-o de curând, ea nu și-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
m-am înșelat de atâtea ori și așa de funest, nu mai pot să mai am nici o siguranță în vreo judecată de a mea. Și în felul acesta poate cineva trăi? Viky îmi este dragă, am copilărit cu dânsa, îi admir sufletul curat, incapabil să supere pe cineva, dar n-avem nici o legătură amândouă. Să mai insist asupra deosebirilor noastre ar însemna să crezi că iarăși sunt orgolioasă, nu pentru că ocupațiile mele sunt de mai bună calitate ca ale ei, dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
celelalte“, sau poate aceleași, nu știm. O rubrică este dedicată animalelor „incluse în această clasificare“. Cu alte cuvinte, întregul conține o parte ce înseamnă întregul însuși! Este de-a dreptul uluitor ce afli aici, încât ar fi păcat să nu admiri o clipă așa ceva. Dacă reflectezi puțin asupra celor văzute într un astfel de emporiu ceresc, te minunezi și mai mult. Căci stau alături vietățile posibile cu cele imposibile, cele reale cu cele imaginare, cele îmblânzite cu cele de nestăpânit. Și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]