12,537 matches
-
în plus care certifică nivelul parodic al romanului. După ce fusese atacat de "un fel de muflon mare cât un urs, care-l azvârli-ntre stânci dintr-o singură izbitură a coarnelor lui enorme și noduroase", araucanul îl numește astfel pentru că adversarul îi inspira mai degrabă "admirație amestecată cu duioșie" decât teamă. Experiența lui Vineri reprezintă, în fond, o rescriere a experienței lui Robinson Crusoe, dar degradată parodic la un nivel subuman, prin camaraderia și opoziția față de un animal considerat inițial invincibil
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și dacă vrem stânga în general), a avut enorma vină de a oscila în pozițiile sale. Cu excepția unor cazuri singulare, virtuoase, a întârziat să-și găsească busola. În general de frică să nu piardă voturi a suferit ofensiva ideologică a adversarului politic, fără să găsească (și asta este vina ei cea mare) în propriile rădăcini, în propria istorie de solidaritate și de apărare a celor mai slabi, în propria cultură, motivația unei poziții diferite. Acestă atitudine s-a observat cu claritate
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
-și manifesta Adevărul, fiind Adevărul întrupat. Când Isus își afirmă propria persoană: Eu sunt!, dușmanii săi cad la pământ (In 18, 6); în El se află întreaga plinătate a Adevărului și a Păcii, atribute care au puterea dezorientării și învingerii adversarului. În cazul oștirilor de îngeri, în mod surprinzător, Cristos folosește termenul de legiuni și nu cel specific trupelor iudaice lipsite poate de coeziune, impact și prestigiu, spre deosebire de cele romane, pentru a crea o imagine clară a puterii de care dispunea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sale, chiar dacă așteptarea unui sfârșit, cronologic considerată iminentă, ar fi putut să justifice oarecum nerăbdarea autorului din «De corona». Împotriva acuzațiilor aduse creștinilor, considerați responsabili de calamitățile care se înmulțeau peste măsură asupra Imperiului roman, în Ad Demetrianum (un păgân, adversar al creștinilor; neidentificat cu exactitate), răstoarnă termenii acuzației făcându-i responsabili chiar pe păgâni pentru imoralitatea lor ce provoca pedeapsa divină. În Ad Demetrianum, 17, ni se prezintă o analogie evidentă conceptelor dezvoltate de Tertulian, pentru care creștinii renunțau să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și-au luat originea. În Divinarum Institutionum, VI, 18, 29, dă impresia interpelării directe a fiecărui individ amintindu-i datoria de a se opune soluțiilor lumii pentru rezolvarea problemelor legate de raporturile interumane. Individul nu va putea lupta eliminându-și adversarii împotriva oricărui principiu de omenie, trebuind să vizeze suprimarea aceleiași lupte prin eliminarea pericolelor cauzatoare. Radicala nepotrivire dintre creștinism și serviciul militar este clar ilustrată în Divinarum Institutionum, VI, 20, 10-17, unde, uniformizându-se tradiției creștine, autorul își exprimă atitudinea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu putea fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența la curtea imperială a unor evrei, tradiționaliști rigizi ai religiei mozaice și adversari declarați ai creștinilor, i-ar fi determinat pe aceștia să uneltească din interiorul casei imperiale împotriva predicării lui Petru și a celorlalți creștini. Se pare că prima comunitate creștină din Roma a fost opera centurionului Cornelius și a soldaților italici
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unui ceremonii militare, la care participau guvernatorul provinciei și membrii adunării provinciale, a refuzat să ducă potrivit îndatoririi sale steagul legiunii, iar pentru alții, buna credință a acestora nu poate fi pusă nicicum la îndoială, cel puțin în parte. 4. Adversarii oricărei forme de militarism Primele manifestări specifice unui antimilitarism creștin, care au dus la un conflict deschis cu Imperiul roman și ulterior la apariția obiecției de conștiință, se regăsesc în gnosticism și maniheism. Antimilitarismul s-a dezvoltat în interiorul acestor două
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
contau prea puțin Zeus, Jupiter, Jahve, Moise și Cristos atunci când coroana sa era în siguranță și capriciile sale nu erau observate și criticate. Ferocitatea cu care i-a persecutat pe creștini, semnul unei intoleranțe și a unei răzbunări personale împotriva adversarilor care l-au iritat cu precădere, își află originile în orgoliul rănit și în reacția violentă a unui om acuzat aparent pe nedrept de un delict infam, care întoarce învinuirea împotriva presupușilor săi acuzatori, făcându-i să plătească una dintre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
într-o lumină reală fapte de detaliu, trebuie să procedăm prin deducție și prin excluziuni, întrucât izvoarele păgâne și cele creștine prezintă o imagine incompletă din diferite motive: uneori ni se prezintă opinia și părerea populară, precum și informațiile deformate de adversari săi politici. Lactanțiu (265-327) spunea că Nero nu a avut o înmormântare omenească, spre deosebire de Suetonius care ne prezintă detaliile acesteia. Cassius Dio (155-235) și Suetonius (70-122) ne spun că Nero cânta versurile homerice ale incendiului Troiei chiar în timpul incendiului Romei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinismului occidental și privind cu invidie întorsura lucrurilor în favoarea lui Constantin, Licinius a frânt armonia cu acesta (314), considerând totul o strategie menită să pregătească sufletul creștinilor contra sa. În scurt timp a ajuns să-i vadă într-înșii pe adversarii săi naturali, ba chiar mai mult simpatizanții și sprijinitorii fostului său aliat care își făcuse din creștinism platforma politicii sale guvernante. Această atitudine liciniană este reflectată de Eusebiu în Istoria Bisericească (cartea a X-a) și în Viața lui Constantin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin uciderea și îndepărtarea din funcție și de la curte a adepților predecesorului său, dar și prin devastarea și incendierea unor biserici creștine, inițiativa sa nu a biruit. Aceste reacții violente nu au fost benefice, pentru că în timp ce-și provoca adversarii își nemulțumea și prietenii. A dat dovadă și de intoleranță, fapt care ar trebui să fie pentru totdeauna uitat, prin aceea că interzicea profesorilor de retorică și gramatică să predea în învățământ dacă erau de rit creștin. Voia să-l
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de atitudinile de tip anarhic, mărturisite de Tatianus și mai apoi de Hipolit. Ulterior, Origene nici nu și-a mai pus problema serviciului militar pentru creștini, asumând o poziție imprecisă și indicând lipsa de relevanță a chestiunii pentru el și adversarul său păgân. Izvoarele literare creștine sunt de diferite tipuri și ar fi o mare greșeală să le situăm pe același plan. Atitudinea lui Tertulian s-a schimbat o dată cu cea a adeziunii sale la creștinism. Atât fragmentul din Apologeticum care afirmă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doilea capitol a luat în considerație Serviciul militar și războiul drept în concepția creștină în izvoarele biblice și patristice. În al treilea capitol am vorbit despre Participarea militarilor la viața Bisericii prin prezența și rolul lor în răspândirea Evangheliei, despre adversarii oricărei forme de militarism și reacția punitivă a Imperiului împotriva întregii Biserici, nedeslușind adevărata origine. În al patrulea capitol, plecând de la precedentul, ne-am oprit asupra Genezei și analizei diferitelor persecuții din toată perioada luată în considerație. Ultimul capitol deschide
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scurt timp va deveni planetar, s-a dovedit înțelegerea din 23 august 1939, parafată de împuterniciții lui Hitler și Stalin, Joachim von Ribbentrop și Viaceslav Mihailovici Molotov. Până atunci, ambii protagoniști s-au manifestat ca cei mai aprigi și ireconciliabili adversari. Încheiată și parafată la Moscova, prin semnăturile miniștrilor de Externe ale celor două state totalitare, nazist și comunisto-bolșevic, această înțelegere mai este cunoscută și sub numele de Pactul Ribbentrop - Molotov, care, de fapt, a fost detonatorul marelui conflict armat dezlănțuit
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
i-au pecetluit destinul lui Carol al II-lea ca monarh și, implicit, pe aceea a României Mari. Având convingerea că nu se bucura de încrederea lui Hitler, care îl considera răspunzător direct al orientării politicii externe a României spre adversarii Reichului, în plan intern Carol al II-lea s-a decis să se răzbune și să lovească dur Mișcarea Legionară. De fapt, aceasta fusese singura organizație care, în mod constant și în toate manifestările sale, se declara pentru o colaborare
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
că, până în luna septembrie 1940, Secția I Informații a fost condusă în mod nemijlocit de către Mihail Moruzov. Frontul de Est era structura cu ponderea cea mai mare în cadrul activității Secției I Informații, deoarece, pe această direcție, România se confrunta cu adversarul cel mai important: U.R.S.S. Prin sistemul său politic, prin puterea sa militară și economică, prin tendința sau chiar politica de a „exporta” revoluția bolșevică, ca și pretențiile de hegemonie în regiunile centrale și sud-estice ale continentului, primul stat comunist
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
pretențiilor sale teritoriale din zona Europa centrală și de sud-est va profita atunci când se va ivi ocazia. De fapt, Ungaria constituia pentru Berlin un surplus indispensabil de forță pentru controlul și dominarea acestei zone. Astfel, Germania demonstra lumii, în special adversarilor, că nu este singura în Europa Centrală ce solicita modificarea granițelor stabilite la Versailles în anii 1919-1920. De fapt, în expansiunea sa, Reich-ul dorea să domine zona de sud-est a Europei printr-un control deplin, în primul rând al bazinului
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
maghiar În acțiunile de revizuiri ale granițelor altor state în favoarea sa, pe lângă acțiuni diplomatice și de propagandă iredentistă, Budapesta cu eficacitate uzita și mijloacele specifice „războiului secret”. Structuri, agenturi și rețele erau răspândite la scară estul de întinsă pe teritoriile adversarilor săi, inclusiv pe cel al României, unde provoca nenumărate și diverse acte „teroriste, de sabotaj, de spionaj”. De multe ori, pe toată durata perioadei dintre cele două războaie mondiale, pe „frontul invizibil”, serviciile speciale și militare românești s-au confruntat
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
ocazia de a-și urmări interesele în Banatul sârbesc și în Voivodina. Cu toate că era în aceeași tabără cu România, după ce ambele semnaseră aderarea la Axă, Ungaria a continuat să acționeze informativ și cu aplomb asupra spațiului românesc, ca un veritabil adversar și nu ca un aliat, fără menajamente. După cum rezultă din documentele de arhivă, activitatea informativă a Budapestei era atât de intensă și de consistentă asupra României încât era situată la nivelul celei dezvoltate de marile puteri ca de exemplu Anglia
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
locțiitorul lui Beria (comisarul Comitetului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS) în evenimentele ce au avut loc în zona Olteniei. După sosirea sa, la Craiova, 7 octombrie 1944, a condus „acțiuni operative și de represalii ale trupelor de securitate împotriva adversarilor politici”. Generalului sovietic i-au fost puse la dispoziție „un regiment de trupe NKVD și două grupuri de manevră /.../ cu un efectiv total de 2000 de soldați și ofițeri” care au ajuns la Craiova la sfârșitul zilei de 7 octombrie
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
cercului, o „construcție spontană” din corpurile lor, a unei dimensiuni fără nume În care spațiul personal a fost Încălcat, iar poziția incomodă a fost resimțită de către toți participanții. Perspectiva recăpătării confortului personal i-a făcut să nu fie ostili față de adversar (cel ce avea sarcina de a reface unitatea cercului), primind ca pe o adevărată binecuvântare orice reușită a acestuia. Efectul a fost implicarea tuturor copiilor În „lupta cu obstacolul”, În refacerea unității cercului. d) „sculpturi din corpuri umane” a fost
MODALITĂȚI DE INTERVENȚIE ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE COMPORTAMENT LA ELEVII CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela BOHOSIEVICI, Alina VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2183]
-
și cetățenii să depășească diferențele de cultură politică? Ce reprezintă democrația creștină pentru un irlandez sau un englez? Pentru un belgian sau un francez, conservatorismul n-ar constitui decît o etichetare peiorativă pe care fiecare este gata să o atribuie adversarului? Și aceasta fără a aminti gaullismul sau alte realități naționale cum ar fi populismul irlandez sau naționalismul basc. Desigur, numeroase partide au un trecut "internaționalist" și s-au implantat în întreaga Europă, dar ele au suferit evoluții adesea divergente și
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
seculară sau chiar radicală căci Partidul republican radical și radical-socialist constituiau, la începutul secolului, cea mai mare mîndrie a lor. Clivajul Biserică / Stat, care nu trebuie confundat cu un război religios, i-a pus în opoziție pe deținătorii și pe adversarii controlului ecleziastic asupra vieții sociale, mai ales în domeniul educației și doar subsidiar în domeniul sănătății. Alternativa propusă este monopolul de stat și laic asupra acestor instituții. Această situație este specifică țărilor catolice sau minorităților catolice puternice și poate duce
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Europei Occidentale, revoluția internațională s-a manifestat în două moduri: în primul rînd, ea a dus la apariția sub-clivajului reformiști / comuniști. Acest sub-clivaj nu a afectat decît latura muncitorilor a clivajului economic, pe care a împărțit-o între partizani și adversari ai revoluției ruse din 1917. Prăbușirea lumii comuniste i-a dat lovitura de grație. În al doilea rînd, aceasta marchează profund țările Europei Centrale care au fost nevoite să suporte timp de patruzeci de ani partidul unic și capitalismul de
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a permis diferențierea istorică a partidelor care susțin interesele capitaliștilor. La început, partidele conservatoare, apărătoare ale nobilimii, se opuneau liberalilor, purtători de cuvînt ai burgheziei. Apariția partidelor muncitorești a creat "dilema liberalilor". Trebuia oare să se facă corp comun cu adversarul de ieri pentru a evita pericolul nou sau trebuia să se alieze noilor veniți pentru a combate dușmanul istoric? Cei care au optat pentru prima strategie sînt liberalii, în timp ce a doua strategie a fost aleasă de către radicali. 1. Partidele conservatoare
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]