6,798 matches
-
Se uita la mine ca la ceva care n-a mai văzut În viața lui, de parcă ar fi dat să râdă ori să fugă, cu Steluța-n brațe pe jumătate adormită și Întinzând ca prin vis mâinile spre grumazul lui, agățându-se, Îndesându-se În trupul lui tânăr și musculos ca Într-o mare a plăcerilor eterne dintr-un loc de verdeață și răcoare unde nu-i durere și Întristare. * Cât Îl mai așteptasem amărâții de noi, sfinte Dumnezeule, și ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a ghemuit și s-a cocoșat și mi s-a tăiat respirația izbindu-l În creștet și-n coaste cu pumnii și picioarele. Să-l lovesc undeva să cadă, nu mai găsesc locul ăla și dobitocu’ ăsta mi se tot agață de mâini și de cămașă și deja sunt vlăguit, sunt terminat, sunt bătrân, mi s-au tăiat picioarele respirația și nu mai am mult până ce eu Însumi voi cădea. Lasă-l, Relule, i-ajunge! Ce dracu’ ai cu el? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scoată de sub canadiană ceva ca un pistol, dar la un pas În spatele nostru mai erau doi inși. Ne-am răsfirat puțin, În timp ce ei zbierau despre o stare de necesitate și că ce căutam la ora asta pe străzi. Deja Îl agățaseră pe Carol și tăbărâseră câteștrei pe el, și ăsta se zbătea Între ei strigând cât Îl țineau plămânii: - Asasinii! Săriți că mă omoară! Săriți oameni buni că mă omoară! I se zbăteau picioarele În aer. Nu era În stare nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de la o secundă la alta aflând cu puteri Înzecite că noi suntem poporul. Vom stârpi până la ultimul toate jigodiile astea comuniste! Da, vom scăpa poporul de ei! Nimeni nu-i mai vrea și nimeni nu-i mai rabdă! Îi vom agăța pe toți cu capetele-n jos de stâlpi și de felinare, să-i ciugulească păsările și să treacă toată lumea să-i vadă, să-i scuipe și să-și facă nevoile pe ei. Asta-i soarta lor, pe care ei cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
asta pe cap. Unde să-i mai dau drumu’ afară-n Împușcături, dacă ea n-aude? N-am decât s-o țin aicea până s-o potoli zăpăceala asta de Revoluție. Steluța mă lingea pe față ca un cățel. Se agățase de mine, mă ținea strâns de Încheieturile mâinilor, Împiedicându-mă să spun ceva, și oricum nu mă mai simțeam În stare să articulez vreun reproș. Bucuria ei de a mă revedea mă Înmuiase, și totodată vedeam că Motănica doar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de pahare și scoase de sub masă un cârnat lung de pahare de plastic băgate unul În altul și aprecie că sunt vreo șaptezeci cu cele de pe jos. Pe preșurile prăfuite, sub hainele lor și genta de voiaj a lui Laur agățate de cuie bătute În perete, mai erau Împrăștiate vreo zece pahare cu urme de suc și cafea mozolite de cenușă. Eram pregătiți penmtru mâine dimineață. - O să ieșim doar cu două lădițe, spuse Laur, și de poimâine Încolo ne punem ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe capul meu și-al Nelei. Laur pășea țanțoș pe lângă un tip mărunțel și uscățiv, căruia mă prezentă Într-o engleză năpădită de poticneli ceremonioase, după ce-mi spusese că-i american și stau Împreună la hotel Muntenia din Neptun. Agățat de brațul bătrânelului ăla bine Întreținut, văr-miu părea s-o rupă binișor În engleză și mă gândeam că dintotdeauna parcă tânjisem să-mi scriu romanele vieții Într-o limbă de circulație internațională, dar poate că nu-i timpul pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
asurzitor al roților pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt, vâjâind și plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec, se înălța până la cer, cu copaci agățat pe el... mirându-te cum de se țin acolo. În cealaltă parte, prăpastia se prăvălea în văi adânci până în șes... și privirea ți se pierdea în zările îndepărtate, pe culmile cenușii ale dealurilor Moldovei. O priveliște neașteptată și negrăit de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
taină, neauzit, sensul vieții, al morții și al suferinței, la care au fost supuse... „Demnitatea națională” a fost distrusă, cea economică a fost demolată, „demnitatea culturala” dărâmată și ea.. ... Cei mai mulți, continuă tot el, semidocți, impostori, corupți, se cațără să se agațe cu ghearele de putere.. de bani. Dubioșii îmbogățiți peste noapte. În mijlocul atâtor intrigi, corupție, jaf, imposturi, uneltiri, până la cel mai înalt nivel... În vreme ce, în poporul flămânzit care fierbe înabușit, crește mânia să dea în clocot... Când, peste mulțimea nebăgată în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în acest fluviu pestilențial, stâlcit între o mulțime de trupuri răsucite strâns în amplexuri perverse. Aerul întreg era năclăit de un miros putred de sex. Când eram gata să mă-nec, am început să urlu și-am încercat să mă agăț de orice ca să mă salvez. M-am trezit invocând inutil ajutor. Într-o stare de semi-conștiență, mi s-a părut că-mi aud vocea interioară care-mi spunea să părăsesc totul, să plec imediat. Așa că am hotărât definitiv. Plecarea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
rămas deasupra mai mult decât al meu, dispărea și el în adânc. Cred că numai unuia dintre cei doi care mă reprezentau pe mine i se întâmpla acest accident. Căci, altfel, întindeam o mână și eu cel din apă mă agățam de ea și încet-încet reușeam să urc pe marginea șanțului. Mi-am pipăit hainele umede și am văzut că dublura mea dispăruse, probabil se înecase. Mă salvasem de la înec. Mi se arătase probabil cum voi pieri. Cel mai rău îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
amenință din urmă și trebuie să scap de amenințarea aceasta. Înaintez cu greu; mă aflu într-un loc unde nu mai am de ce să mă sprijin, nu mai există nici o rădăcină sau ieșitură de stâncă. N-am de ce să mă agăț. Căutarea mea e zadarnică și disperată. Sunt sfârtecat de o spaimă atroce. Golul de sub mine e un abis fără capăt și mii de guri deschise așteaptă să mă-nghită. Sunt gata să mă prăbușesc... Atunci mă trezesc într-un lac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și Etelca, cu domiciliul actual în Republică Cehă, Cheb, str. Pratelstvi 43, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Coronini, județul Caraș-Severin. 435. Pupăza Lucian Nicolae, născut la 30 noiembrie 1968 în localitatea Timișoara, județul Timiș, România, fiul lui Vintilă și Agață, cu domiciliul actual în Austria, 4600 Wels, Kalkofenstr. 52, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Timișoara, str. Homorod nr. 14, județul Timiș. 436. Pupăza Claudia Alexandra, născută la 11 august 1974 în localitatea Timișoara, România, fiica lui Fota Alexandru și
HOTĂRÂRE nr. 774 din 23 septembrie 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125488_a_126817]
-
fulgurație electrică, prin care se va evacua lichidul (fig. 5.60). Este momentul în care poate fi lezat cordul, mai ușor pe partea dreaptă (atriul sau ventriculul drept care au pereți subțiri) sau arterele coronare. După scăderea tensiunii pericardice, pericardul este agățat cu o pensă și se trece la fenestrare prin rezecția unui fragment de pericard de 3/3 cm. Manevra se execută cu cârligul electric (fig. 5.61), foarfeca sau staplerul - EndoGia (fig. 5.62). Figura 5.60. Mic punct de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
gu sau se încadrează în cuvintele din care a fost detașat în poziție inițială, intermediară și finală, urmând metoda de sinteză: g, go, gogoașă, gogoașă. Pentru consolidarea fonemului g se exersează rostirea lui în alte cuvinte diverse: guma, gura, gara, agăț, regulă, fug, merg, fulg etc., cu care trebuie să se alcătuiască propoziții: Fug la gară. Bag guma în gură. Fac gargară pentru gât. Strâng gunoiul cu grebla. Fonemul g, chiar dacă este deprins corect, se defectează cu ușurintă, de aceea este
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
se bazează oferta de autonomie acordată unor oameni atît de curajoși. Irlanda este tratată acum ca si cum ar fi un criminal. Dacă a lupta împotriva unui astfel de statut înseamnă a trădă, atunci sînt mîndru că sînt rebel și mă voi agață de rebeliunea mea pînă la ultima picătură de sînge." Șir Roger Casement a fost găsit vinovat de înaltă trădare și a fost condamnat la moarte. Sentința a fost executată la 3 august 1916. Îngrijorat de situația extrem de tensionată din Irlanda
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
eucalipților, rămânând pe pământ decât În micile sale plimbări nocturne de la un copac la altul, de două-trei ori pe lună. La naștere este foarte mic, de doi centimetri, de aceea rămâne șase luni În marsupiu, apoi Încă câteva luni stă agățat de spatele mamei până când se poate descurca singur. 55 Australia..., p.233. 56 Deși alungați spre regiunile din interior, numărul lor este destul de mare. Din cauza stricăciunilor mari pe care le provoacă plantațiilor, se permite astăzi anihilarea lor, circa 50.000
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
constă din viermi, insecte, mormoloci și alte animale mici pe care le caută cu ciocul lui suplu și sensibil, fiindcă nu poate vedea și nici auzi când se află sub apă. Scufundările lui durează circa un minut și dacă se agață de o rădăcină de copac sau de o plasă de pescuit, nu poate scăpa de Înec... Ornitorincul lasă impresia că mestecă alimentele, dar, neavând dinți, de fapt se mulțumește să le strivească de cerul gurii. Timpul dintre masa de dimineață
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
până la douăzeci de ore pe zi. În rezervație trăiesc circa 40 de exemplare. O descriere plină de plasticitate privind ursuleții koala ne-a lăsat B.Danielsson: „Când am ridicat ochii, am zărit Într-adevăr un koala gri deschis care cobora agățându-se de trunchi. Fără să se sinchisească de prezența noastră și fără să se oprească spre a privi În jur, continua să coboare. Până la urmă dădu cu fundul de pământ, dar nici acest contact direct care i amintea că ajunsese
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Eroii salvatori!!! A doua zi, Într-o formă fizică și stare de spirit de invidiat, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat În voiajul nostru de până atunci, plecăm să prospectăm orașul și Împrejurimile, Încântați de vilele cochete, viu colorate, agățate pe vârful colinei, ca niște ciorchini de struguri pârguiți, străduțele Înguste ce urcă 319 până În zona Împădurită, grădinițele ordonate, pline de flori de o mare diversitate, Într-o policromie impresionantă, ca În stațiunile elvețiene sau austriece din Europa. Există și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
gropi În carosabil. Dar micile popasuri ne scot din amorțeală, și ne oferă clipe de neuitat. Sălbătăcia peisajului, coamele semețite ale munților albăstrui, văile ce cască hăuri prăpăstioase, pini ce-și Înalță cu mândrie trunchiurile spre cerul Învolburat, păsărele obosite agățate de rămurica unui arbust Încovoiat de vânt, ierburi Înalte unduindu-se grațios asemenea unor balerini, dar mai ales marea tăcere a naturii ne dă voluptăți seducătoare... După amiază ajungem În Sagada, localitatea mică, cu construcții sărăcăcioase, prost luminată, dar cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
blocurilor de locuințe, pentru a-și „completa” provizia de apă și alimente. Mă îndrept la rândul meu către Catedrală, înconjurat de pelerini. Sunt ușor de recunoscut, nu doar din cauza unor atribute exterioare evidente (cum ar fi scaunul pliant de camping agățat de braț), ci mai degrabă după mersul lor alert, de oameni având un scop precis de îndeplinit. Urmează un prim contact cu ceea ce am putea numi „pelerinajul ca resursă economică”. O femeie propune celor interesați diferite modele de pieptene sculptat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ăla de la Antena, Mircea Radu, Din Dragoste”, exclamă sonor unul dintre ei. Toată lumea izbucnește în râs. Tot atunci își face apariția un cuplu neobișnuit în viața reală, firesc în acest cadru. Doi pensionari, soț și soție, poartă între ei, fiecare agățat de o toartă, un coș de răchită, plin cu gogoși calde. Servesc gogoși oricui dorește, însoțite de un pahar de vin roșu dintr-o sticlă de plastic. Mătcașii iau cu toții gogoși, mulțumesc respectuos, să fie de sufletul lor și alte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
asemănător cu acesta unde mă aflu acum. Sar imediat pe ocazie și comand și eu o bere. Omul are chef de vorbă, evident că nu-i place să bea singur. Aflu că-l deranjează zgomotul continuu, surd al rândului ; difuzoarele agățate de stâlpi, care revarsă muzică religioasă și slujbe peste pelerini, se aud și mai tare noaptea. În grădină și pe stâlpii din gard găsește tot timpul caserole din plastic, unsuroase, pline de resturi de sarmale, trebuie să le adune el
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
piept două ecusoane de plastic pe care scria mare „PRESS”. Cei doi întind bani la rândul lor, imposibil să-mi dau seama cât anume, dar s-a văzut fulgerul albastru al bancnotelor de 100 de lei, apoi iau ecusoanele, le agață nonșalant de piept și-l urmează pe cameraman. Acesta din urmă intră în mulțime cu camera pe umăr, ca un tanc de luptă. Cei doi adoptă aceeași atitudine îndrăzneață, de intimidare. Dispar, îmi este imposibil să-i mai identific. La
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]