11,041 matches
-
sunt urmările unor opinii apriorice. Nu se bazează decât pe experiență. Comportarea copiilor variază în mod spectacular în funcție de climatul în care se desfășoară experiențele clubului.Ea are următoarele caracteristici: În cazul climatului autoritar grupurile sunt fie apatice, fie extreme de agresive.De fapt, apatia nu este decât corolarul unei agresivități care nu se poate exprima în mod liber, deoarece chiar în grupurile cele mai apatice se remarcă explozii de furie în cursul perioadelor de tranziție, o creștere vie a tensiunii când
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
furie împotriva obiectelor. De altfel, toți copiii declară că nu le place îndrumătorul autoritar și că-l preferă pe cel “democrat” Când climatul este “democratic”, comportarea se schimbă în mod radical. Nu se semnalează decât un număr foarte moderat de acțiuni agresive. Copii îl iubesc pe îndrumător: Era un tip simpatico, care lucra cu noi și gândea cu noi”-spun ei. Când îndrumătorul părăsește camera, copii continuă să lucreze cu înverșunare. În cazul climatului “lasă-mă să-te-las” copii lucrează într-o atmosferă
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Când îndrumătorul părăsește camera, copii continuă să lucreze cu înverșunare. În cazul climatului “lasă-mă să-te-las” copii lucrează într-o atmosferă de dezordine, care traduce neliniște. Cu toate că majoritatea dintre ei declară că îndrumătorul le place, purtarea lor este extreme de agresivă (deținând toate recordurile pe acest plan).Dezorganizarea grupului este deosebit de flagrantă în timpul trecerii de la atmosfera “autoritară” la cea de ”lasă-mă să-te-las”. Eliberați de tensiunile lor interne, copiii miltiplică numărul gesturilor agresive, de unde și agravarea stării de nemulțumire care atinge
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
îndrumătorul le place, purtarea lor este extreme de agresivă (deținând toate recordurile pe acest plan).Dezorganizarea grupului este deosebit de flagrantă în timpul trecerii de la atmosfera “autoritară” la cea de ”lasă-mă să-te-las”. Eliberați de tensiunile lor interne, copiii miltiplică numărul gesturilor agresive, de unde și agravarea stării de nemulțumire care atinge rapid apogeul. Experimentul realizat de Lewin, Lippitt și White nu se poate desigur transpune ca atare în domeniul educației copiilor. Un număr prea. mare din elementele lui n-are, evident, nimic comun
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
tot felul de reacții cu caracter uneori frustrant exprimate în conduite acceptate sau respinse de societate. Faptul că cei care vin mai întâi în contact cu copilul caracterial <footnote Copilul caracterial este un copil cu anomalii de conduită socială, opozant, agresiv, turbulent, instabil afectiv, dezorganizat în activitate. footnote> nu sunt specialiștii, ci părinții și cadrele didactice, face ca prima încercare de diagnoză să revină acestora , dar aprecierile pe care ei le formulează au un caracter empiric. A. Aspectul clinic A privi
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
conduită ca o modalitate de protecție personală față de traumele afective sau de neglijența care i-a înconjurat. Atitudinea de evaziune se caracterizează prin reverii compensatoare, folosirea minciunii, prin fugă și mai ales prin îmbufnare. b.Conduite de dominare și conduite agresive.Se caracterizeză prin accese de mânie , impulsivitate, crize de violență și apar în legătură cu dezordinile ivite în mediul de viață. Manifestările copilului pun în evidență carența de autoritate a părinților sau educatorilor.Copiii care prezintă devieri de conduită aflate sub semnul
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
care prezintă devieri de conduită aflate sub semnul acestei expresii personale clinice sunt stăpâniți de iritabilitate, maniere egocentrice, reacții primitive, nesiguranță personală. După gradul de gravitate atitudinile de dominare sunt diferențiate de specialiști în conduite de mânie și în conduite agresive. -Mânia este una din cele dintâi forme de manifestare a conduitei deviante a copilului; variază în funcție de vârsta acestuia și supără mai mult prin manifestarea decât prin existența ei. În cazul adolescenților manifestările de mânie sunt asemănătoare adultului, având uneori o
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
existența ei. În cazul adolescenților manifestările de mânie sunt asemănătoare adultului, având uneori o expresivitate mai amplă (aruncarea unor obiecte, lovituri etc.). -Agresivitatea ca expresie a devierilor de conduită, interesează atât componenta morală, cât și componenta psihomotrică a persoanei. Conduitele agresive ale copilului față de cele ale adultului se prezintă, clinic, în forme mai puțin periculoase, dar mult mai fățișe, mai deschise și mai explicite. În formă psihopatologică, agresivitatea infantilă se leagă de un angrenaj foarte larg de mecanisme psihofiziologice cu implicații
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sale, dar ele, conduitele respective pot să apară și prin mecanismul de proiectare directă a unui temperament dificil, dominat de impulsul afirmării. În aceste cazuri în care tendința de aserțiune proprie este exagerată, se produc reacții complexe în sensul tendinței agresive a copilului i se opune reacția anturajului (familie , școală, societate), iar acesteia i se opune copilul prin adoptarea unui comportament antisocial. S-a remarcat remarcat că temperamentul coleric și cel melancolic favorizează dereglările de conduită într-o măsură mai mare
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de compensație) a sentimentului inferioritate prin tendința de superioritate și dominație.Îată cum explică A.Adler acest gen de comportamente: dacă persoana care suferă de nevoia compensării inferiorității ei fizice sau sociale prin ”setea după superioritate” este și cu instincte agresive puternice, atunci tendința de superioritate este însoțită și de “voința de putere”; dacă, însă, agresivitatea persoanei este mai mică, putând fiu înfrântă( controlată), atunci individual respective păstrează numai megalomania, caracterizată prin tendința de superioritate, dar nu și agresivitate. Adler observă
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
80 de ani. CAPITOLUL AL - XII - LEA SOCIALIȘTII ROMÂNI șI RĂZBOIUL Mișcarea socialistă din Europa, având ca ghid învățătura marxistă, s-a pronunțat permanent impotriva războiului. Sub masca pacifismului, socialiștii europeni au condamnat imperialismul, cele două blocuri militare cu caracter agresiv și expansiunea teritorială. În realitate, socialiștii făceau politica Moscovei, care nu avea altă orientare decât aceeași ca a marilor puteri occidentale, adică expansionistă. Numai că, expansiunea sovietică era privită de mișcarea muncitorească internațională ca o cale de implementare a sovietizării
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
grotei din mitul platonician invocat, ajută la descoperirea adevărului: "[...] în reproducerea după Parabola orbilor a lui Breugel, aflată pe unul din pereții cabinetului doctorului Vlad Cosma, Ioana Olaru se caută și se descoperă pe sine, pe aceea închisă între cenușiul agresiv al pânzei (ecranului) din fața sa și "pata neagră", nu mai puțin agresivă, a autorului antiutopiei pe care o "practică" destinul său: tabloul lui Breugel este pe peretele celebrei grote, pe care ochii caută adevărul și nu descoperă decât "copiile" sale
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Parabola orbilor a lui Breugel, aflată pe unul din pereții cabinetului doctorului Vlad Cosma, Ioana Olaru se caută și se descoperă pe sine, pe aceea închisă între cenușiul agresiv al pânzei (ecranului) din fața sa și "pata neagră", nu mai puțin agresivă, a autorului antiutopiei pe care o "practică" destinul său: tabloul lui Breugel este pe peretele celebrei grote, pe care ochii caută adevărul și nu descoperă decât "copiile" sale"25. Marian Papahagi observă - dar nu comentează - valoarea paradigmatică a tabloului în
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
reprezintă metoda de lucru a institutorului/profesorului la ore. Acesta lucrează doar cu elevii buni, cei slabi fiind abandonați chiar atunci când au nevoie de ajutor și stimulare. Elevul este o ființă activă, simte nevoia să facă ceva. Și o modalitate agresivă de evaluare și verificare poate fi generatoare de frustrare. În acest caz, frustrarea are la bază contradicția care apare uneori între ceea ce elevul dă și ceea ce consideră că trebuie să primească, între felul cum acesta estimează calitatea răspunsului dat la
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
la frustrare Jena, rușinea, umilirea, tind să dezorganizeze personalitatea copilului, duc la apariția unor stări psihice negative ca nesiguranța, ezitarea apoi pierderea încrederii și respectului față de institutori/profesori. În cazuri extreme, elevul refuză să coopereze cu institutorul/profesorul, chiar devine agresiv. Acești elevi își vor caută „satisfacția, mulțumirea în alte activități colaterale procesului de învățământ deoarece se știe că este necesară nevoia de răspuns afectiv din partea celor din jur, alături de nevoia de autorealizare” (Iancu, 2000, p. 148). Sentimentul de frustrare
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
stabilite între elev și colectivul clasei, constituie pentru cel dintâi un stimulent pentru activitatea sa școlară, dar și un factor al frustrării. În cazul unui elev jignit și umilit de institutor/profesor, elevul, fie se închide în el, fie răspunde agresiv. Trăind acut „nedreptatea care i se face și apărându-se prin agresiune și ostilitate, apare el însuși în ochii colectivului un tip dificil, imposibil, fapt care-și va pune amprenta pe relațiile sale cu colegii (aceștia îl resping)" (Filimon, 1967
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
faci. CONCLUZII Frustrarea se transformă din factor al dezvoltării în agent perturbator, generator de stări critice, nevrotiforme, numai atunci când se acumulează peste limitele general admisibile, când depășește nivelul de toleranță al individului. În asemenea situații, comportamentul devine exploziv, impulsiv, agresiv, individul montându-se punitiv, vina pentru starea sa critică actuală fiind atribuită celor din jur (orientarea extrapunitivă) sau lui însuși (orientarea fiind negativă sau autopunitivă) Examinând situațiile stresante pentru copil, ne putem da seama că sunt numeroase. Ele se întâlnesc
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
pot avea însă și un rol benefic, dacă sunt orientate în sensul stimulării interacțiunilor echilibrate și al prevenirii conjuncturilor dinamice defavorabile. Spre exemplu, dacă într-un areal despădurit se fac replantări, vor fi prevenite perturbările microclimatice, hidrologice sau procesele geomorfologice agresive. Alteori, coincidența sau decalajul pragurilor pot diminua, periclita sau chiar distruge capacitatea de autoreglare, determinând apariția unor disfuncționalități grave. Spre exemplu, atingerea în același timp a debitelor minime pe râuri și a concentrației maxime admise a unor poluanți determină depășirea
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
a solului. În felul acesta, acțiunile de protecție sunt diverse, vizând evitarea sau reducerea poluării, protecția elementelor naturale care asigură pedogeneza și evoluția echilibrată a solului și valorificarea lui rațională, prin structura adecvată a culturilor și prin agrotehnică mai puțin agresivă. e) Protecția sistemului so-cial-economic. Elementele componente și funcțiile acestui sistem se situează în prim-planul interesului general al societății umane. Sunt protejate, mai ales prin măsuri legislative, drepturile omului și o serie de structuri sociale ca: familia, unele comunități tradiționale
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
structură a producției și a consumului. De asemenea, se produc o serie de disfuncții grave ale structurilor sociale și social-economice, ele derivând, în bună măsură, din îndepărtarea avansată a existenței umane față de suportul său natural și din tenta mereu mai agresivă și discriminatorie a relațiilor interumane, socio-profesionale, sociale-economice, politice etc. Acestea și multe alte semne și situații de dereglare a funcționalității geosistemice impun omului ca pe lângă apartenența organică la propriul sistem să-și asume responsabil condiția de participant interactiv la viața
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
cele mai acute, cu repercusiuni directe asupra tuturor formelor de viață și asupra activităților social-economice actuale și mai ales de perspectivă, la nivel global, sunt: a) reducerea constantă a stratului de ozon din atmosfera înaltă și, pe această cale, creșterea agresivă a cantității de radiații ultraviolete care ajunge la suprafața Pământului. Ozonul este atacat prin interacțiunea cu clorfluorocarburile (freonii), oxizii de azot rezultați din exploatarea avioanelor, cu alte gaze care produc și efectul de seră (CO2, CH4 etc.). În schimb, în
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
acțiunii acestor multipli factori de degradare a ambianței sociale, social-economice și naturale antropizate a omului, rezistența naturală dobândită de specie printr-o îndelungă experiență adaptativă se reduce din ce în ce. Forme acute ale incapacității de apărare față de factori naturali agresivi (temperaturi extreme, forme de viață patogenă, fenomene hidroclimatice excesive) și față de agresiunea mediilor artificiale de locuit, de muncă etc., se manifestă printr-o morbiditate diversă și, în unele cazuri, din ce în ce mai accentuată. În structura acesteia un loc aparte revine bolilor profesionale
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
de mare amploare. Astfel de situații s-au petrecut recent sau sunt actuale în zona Golfului Persic, în Caucaz, în Orientul Apropiat, între Pakistan și India, între Etiopia și Eritreea, ș.a. O manifestare tipică a disfuncționalității cu motivație politică, extrem de agresivă și periculoasă datorită caracterului imprevizibil, violent și puternic diseminat este terorismul internațional. Acesta a intrat într-o nouă fază odată cu atacurile fără precedent asupra unor clădiri reprezentative din New York și Washington. Coliziunea dirijată a două avioane cu turnurile gemene ale
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
adăpost de atacurile de anvergură, țările dezvoltate s-au implicat puțin, adesea cu întârziere sau fără prea multă obiectivitate în problemele internaționale generate de unele regimuri politice din țările în curs de dezvoltare. Astfel, rețele tot mai ramificate și mai agresive au ajuns să acționeze aproape nestingherite, libertățile de circulație, de asociere etc. ca și respectul față de individualitățile etnice, religioase ș.a. din statele democratice favorizând localizarea și evoluția centrelor de comandă ale unor asemenea rețele chiar în mari capitale ale lumii
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
forma morții. Pe de altă parte, nu este mai puțin adevărat că bătrânețea - fază descendentă a vietii - se caracterizează nu numai prin diminuarea funcțiilor vitale ci și prin scăderea funcțiilor de apărare. Organismele îmbătrânite se supun adesea în tăcere forțelor agresive generând procese patologice puțin expresive morfoclinic, dar cu efect accelerator asupra sfârșitului ireversibil. Acesta este izvorul neînțelegerilor privind existența sau non existența morții naturale. Adesea la necropsia animalelor bătrâne se constată leziuni de intensitate minimă, cu care un animal tânăr
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]