15,786 matches
-
regăsi la sfîrșitul anului 1880 o exprimare politică, chiar dacă mai multe congrese muncitorești, de orientare diferită, reușesc încă din 1876 să se unifice. La acea dată, mișcarea muncitorească este împărțită în multiple tendințe: colectiviști, anarhiști, socialiști, reformatori convinși (barberetiști) se alătură și își dispută rîndurile. O dată cu întoarcerea comunarzilor, amnistiați începînd cu 1880, organizarea politică va putea trece la un stadiu superior, iar orientările strategice se vor putea preciza și, în același timp, diversifica. Primul congres muncitoresc adevărat, care are loc la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
marxismului, nu lipsită însă de schematism și larg răspîndită în mediile conducătoare ale Internaționalei a II-a, a fost influențată de aceste postulate filosofice. Într-o mare măsură, acest marxism ortodox am fi tentați să-l numim chiar oficial se alătură acestui curent pozitivist atît de important care se înscrie pe firul Revoluției franceze și al idealurilor sale: astfel conceput, socialismul apare mai întîi drept continuatorul și moștenitorul democrației burgheze ajunsă la un stadiu superior. Raționalismul, scientismul, credința într-un progres
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nu va pune nici o piedică politicii guvernului francez. Într-adevăr, proiectele de legi pentru organizarea apărării naționale, prezentate în ziua următoare de către Viviani, sînt adoptate în unanimitate: după moartea lui Jaurès, SFIO și CGT reprezentate de Léon Jouhaux s-au alăturat politicii guvernamentale. Ele nu sînt singurele: curînd, în mai multe țări, socialiștii vor avea acces la responsabilitățile naționale, fiecare dintre ei avînd, bineînțeles, un scop bine precizat. Încă din 3 august, după ultimatum-ul german impus Belgiei, deputații Partidului Muncitoresc
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
prelungește și se extinde și în alte țări, arătîndu-și cruzimea. În noiembrie 1914, Turcia intră în conflict de partea Puterilor Centrale, urmată de Bulgaria, în octombrie 1915. Încă din mai 1915, Italia a ales tabăra franco-britanică, iar România i se alătură și ea în curînd. Războiul se împotmolește, pare fără sfîrșit și începe să stîrnească o nemulțumire latentă. În timpul acestei perioade, acțiunea Internaționalei poate fi rezumată într-un cuvînt: neant. În noiembrie 1914, C. Huysmans a transferat serviciile și arhivele Biroului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
explică prin tradițiile neutraliste și internaționaliste păstrate de Partidul Socialist Italian încă de la începutul războiului, cuvîntul său de ordine fiind: "nici colaborare și nici sabotaj". După excluderea aripii "internaționaliste", reunite în jurul lui Mussolini, anumiți reformiști ca, de exemplu, Turati se alătură cauzei Uniunii sacre, după bătălia de la Caporetto. Însă majoritatea organizației care se revendică mai degrabă "maximalistă" are în vedere posibilitatea unei revoluții socialiste, precum și preluarea puterii de către proletariat. Grupată în jurul lui Serrati, aceasta preconizează o Republică socialistă, susținînd totodată cu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
De fapt, numeroase partide se remarcă prin absență, iar "regăsirea" socialiștilor este dificilă: ca și socialiștii ruși, POB refuză să participe la o reuniune comună cu germanii, în ciuda eforturilor lui Vandervelde și ale lui d'Anseele. Considerînd inutil să se alăture celor mai fermi partizani ai Uniunii sacre, italienii, românii, serbii, elvețienii și bolșevicii rămîn fideli spiritului de la Zimmerwald. Socialiștii americani gîndesc că trimiterea delegaților la conferință nu are nici un rost, din moment ce tratatul de pace nu a fost semnat: toate aceste
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
încă în minoritate. Dar, încă din 1923, majoritatea din DNA, aflată în dezacord cu Kominternul asupra modalităților de aplicare a celor 21 de condiții, întrerupe legăturile cu acesta, fără a reintra totuși în rîndurile ISM. Partidul Muncitoresc Norvegian se va alătura în curînd micii grupări socialiste care, situîndu-se în comunitatea Uniunii de la Viena, se organizează în cadrul Biroului Internațional al Partidelor Socialiste Revoluționare, mai cunoscut sub numele de Biroul de la Paris. O minoritate a comuniștilor norvegieni rămîne afiliată la Internaționala a III
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
scopul de a o canaliza și de a o stăvili din dorința de a scuti Germania de tulburările revoluționare pe care le-a cunoscut Rusia acesta rămîne încă o forță, aflată însă la apus. El nu a ezitat să se alăture elementelor celor mai conservatoare precum și armatei, pentru a pune capăt mișcării revoluționare apărute în perioada 1918-1919. Prin urmare, el se dovedește incapabil să pună bazele unei adevărate democrații economice și să modifice în profunzime societatea germană. El și-a atras
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ISM își ține regulat congresele, al doilea la Marsilia (august 1925), al treilea la Bruxelles (august 1928) și al patrulea la Viena (iulie-august 1931)4. Cele 36 de partide din care este formată în 1928 (Partidul Socialist Elvețian s-a alăturat rîndurilor sale cu doi ani în urmă), regrupează 6.630.000 de aderenți, cifră care scade într-o oarecare măsură trei ani mai tîrziu, cînd efectivele sale numără 6.200.000 de membri 5. Cu o zdrobitoare majoritate, aceste partide
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Muncitoresc Norvegian, socialiștii italieni maximaliști, Partidul Socialist Independent din Polonia, precum și cîteva grupări efemere din Suedia, Cehoslovacia și Iugoslavia, care s-au desprins de comunism. În Franța, Uniunea Socialist-Comunistă formată din foști comuniști care au părăsit Partidul în 1922-1923 se alătură și ea acestui curent. Organizat începînd din 1924 în cadrul Biroului Internațional al Partidelor Socialiste Revoluționare, Biroul de la Paris, al cărei reprezentant de seamă este prim-secretara Kominternului, Angelica Balabanova, acest curent a rămas fidel voinței de unire a fostei UPSAI
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
evolua spre forme mai apropiate democrației. Începînd din 1928, ea reclamă admiterea Uniunii Sovietice în Societatea Națiunilor, în speranța că, integrîndu-se în concertul națiunilor, aceasta se va îndrepta spre un sistem guvernamental mai puțin dictatorial. În afară de F. Adler, se mai alătură acestui curent O. Bauer, J. Longuet, G.D. Cole, Brailsford și P. Nenni. În legătură cu chestiunea fundamentală a căilor de acces la socialism, ISM dezvoltă poziții mult mai circumstanțiale. Recunoașterea importanței faptului democratic nu o împiedică totuși să-i scoată în evidență
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în același an, formulează o definiție a agresiunii, desemnînd drept agresor pe orice Stat care refuză să se supună arbitrajului Societății Națiunilor; ca și organizația de la Geneva, ea face apel la o Conferință internațională a dezarmării. Din 1924, ISM se alătură Societății Națiunilor, împărțindu-și succesele și în curînd eșecurile: aceasta consideră că poate lucra la cauza păcii într-un cadru în principal diplomatic, grație intervenției sporite a socialiștilor în instanțele internaționale. Poate că ea speră astfel să depășească contradicțiile existente
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
fascismului, criza democrației și păcii posibilitățile de "realizare a unității de acțiune a proletariatului". La polul opus, dreapta din cadrul conferinței se sprijină pe partidele socialiste din Europa de Nord, Belgia și Olanda, organizate sub egida Partidului Laburist. Socialiștii cehi și polonezi se alătură acestei grupări, total opusă oricărei eventuale apropieri de tezele comuniste și ostilă oricărei forme de acțiune împreună cu aceștia, oricît de nesemnificativă ar fi ea. Declarîndu-se partizanii unui socialism deschis, democratic, adaptat la noile condiții economice, capabil de a atrage clasele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
apoi după alegerile din 1936, ministru al Finanțelor. Începînd din martie 1936, o dată cu dezvoltarea extremei drepte sub forma rexismului în Belgia și apoi datorită războiului din Spania, pacifismul lui de Man influențează din în ce mai mult evoluția evenimentelor: el alătură și dreapta din ISM, în cadrul căreia partidele socialiste din nordul Europei apără neutralitatea în perspectiva unui nou conflict mondial pe care toată lumea îl grăbește. La moartea lui Vandervelde, în 1938, de Man devine președinte al POB. Discipolul său francez, Marcel
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
birourile ISM și cele ale Federației Sindicale Internaționale se reunesc la Bruxelles "pentru a examina posibilitățile de ajutor acordat clasei muncitoare spaniole în lupta împotriva agresiunii fasciste". Caracterizînd cauza Spaniei, ca fiind cea a "democrației universale", ISM și FSI se alătură în întregime "muncitorilor și țăranilor spanioli în lupta lor temerară pentru democrație și Republică". Ele denunță responsabilitatea Statelor fasciste care susțin pe rebelii spanioli și cheamă clasa muncitoare internațională de a acorda tot "sprijinul material și moral" de care au
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Vichy, contrar a ceea ce s-a întîmplat cu sindicatele. Totuși, conducătorii acesteia o consideră, și pe bună dreptate, complet desconsiderată și asimilată Republicii a III-a, discreditată și defunctă, refuzînd să o mai păstreze, considerînd mult mai important să se alăture mișcărilor de Rezistență și să le dezvolte. Începînd din martie 1941 este totuși înființat un Comitet de Acțiune Socialistă* a cărui responsabilitate pentru cele două zone va cădea curînd în sarcina unui fost redactor al ziarului "Le Populaire", Daniel Mayer
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și mai mare dezinvoltură față de teorie, crezînd că, printr-o politică de reforme economice și sociale, acestea pot să ducă la bun sfîrșit o adaptare a sistemului capitalist. În afara Partidului Laburist și a partidelor scandinave, la acest grup se mai alătură Partidul Socialist Belgian, noul nume luat de către socialiștii din această țară în timpul Rezistenței, ca urmare a disoluției în iunie 1940 a POB, realizată de H. de Man în scopul colaborării cu nazismul și cu socialiștii austrieci. Regăsim aici una din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
poziția pe care au știut să și-o dobîndească în timpul Rezistenței. În ciuda unei relative progresii a comunismului în Belgia și în Olanda în anii 1945-1950, socialismul rămîne în continuare majoritar în rîndul mișcării muncitorești din aceste două țări. Cehii se alătură acestui al doilea grup a cărui existență se explică, cel puțin parțial, prin puterea Partidului Comunist Cehoslovac încă de la începutul anilor '20: pînă la München, PCC este al treilea din Europa. În sfîrșit, socialiștii polonezi, români și bulgari care nu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
este liderul organizației sale: pentru a doua oară, accede la președinția IS un socialist care nu joacă în cadrul partidului său decît un rol secundar. Acest fapt indică limitele atracției exercitate de președinția Internaționalei Socialiste și puținul prestigiu care se mai alătură încă reprezentării celei mai înalte instanțe a socialismului internațional. Profund reformist, Andersen a propus încă de la Congresul de fondare de la Frankfurt ca organizația să se numească mai degrabă "Internaționala social-democrată" decît "Internaționala Socialistă". În timpul mandatului său, el depune toate eforturile
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Diverse federații studențești ale partidelor socialiste (Belgia, Olanda, Marea Britanie, Irlanda, Germania), precum și alte organizații disidente ale social-democrației și comunismului (Studenții Socialiști Uniți, Tineretul Comunist Revoluționar în Franța -, Tineretul Partidului Socialist Italian al Unității Proletare, Falce Martello pentru Italia etc.) se alătură acestei inițiative, participînd în 17 și 18 februarie 1968, la Berlin, la o manifestare internațională împotriva războiului din Vietnam a cărui desfășurare și ecou vor da un nou impuls luptelor antiimperialiste din Franța, cu doar cîteva săptămîni înainte de mai '68
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și socialism în afara Europei și față de țările în curs de dezvoltare. La început discretă, această inflexiune trece aproape neobservată și, pînă în 1980, Uniunea Sovietică își continuă politica în împrejurări dintre cele mai variate 12. Intervenția sa în Afghanistan se alătură acestei orientări, făcînd obiectul unei condamnări unanime a mișcării socialiste și a Partidului Comunist Italian, precum și a sprijinului oferit, doi ani mai tîrziu, normalizării întreprinse de generalul Jaruzelski în Polonia. În cadrul acestei evoluții contradictorii, între cele două mari compozante ale
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
masele își vor face apariția pe scena politică și își vor oferi mijloacele pentru a se organiza în cadrul unor partide cu mult mai mulți membri. Din acest punct de vedere, constituirea Internaționalei a II-a și a secțiunilor sale se alătură acestei evoluții de ansamblu pe care o consolidează în mod vizibil. Dar, contrar a ceea ce crede majoritatea mișcării socialiste, progresele democrației sînt, cu mici excepții, lineare și nedobîndite ad vitam aeternam: progresele, reale, către o lărgire a democratizării vieții politice
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceasta din urmă este pusă astăzi, în unele țări din Europa de Est, în termeni destul de apropiați de cei din Europa anului 1914, fie că este vorba despre Iugoslavia, Ungaria sau România. Ar fi, evident, tentant și, fără îndoială, relativ justificat să alăturăm acestor cazuri și situația actuală din Uniunea Sovietică (Azerbaidjan, Armenia), Mongolia, Republicile Baltice etc. Să mai adăugăm și faptul că mișcarea socialistă propriu-zisă nu răspunde direct pentru această situație, deoarece ea a fost exclusă de la putere de către regimurile comuniste de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
care au urmat drumuri foarte diferite și chiar opuse: P. Mendès France, Georges Boris, conducătorul Ligii poloneze, Victor Alter, Silvio Trentin, Carlo Rosselli care a fost asasinat împreună cu fratele său Nello, de către "Cagulă", în 1937 -, Pietro Nenni, Paul Louis se alătură lui Marcel Déat, Hubert Lagardelle, Jean Luchaire. Cf. P. Oliveira, La Librairie Valois, 1928-1932, Memoriu prezentat de IEP la Paris sub îndrumarea lui M. Winock, Paris, 1988, 152 p. 44 M. Déat, Mémoires politiques. Tome 1: Le massacre des possibles
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
încetează de drept. Răspunderea penală. În titlul VIII al L.S.C. de la art. 271-art 282 sunt incriminate ca infracțiuni o serie de fapte ale administratorilor. Acțiunea penală este o acțiune a procurorului și nu a societății, însă acțiunea civilă care se alătură acțiunii penale în procesul penal, deci constituirea ca parte civilă în procesul penal, se face în condițiile mai sus arătate pentru exercitarea acțiunii în răspundere civilă. Subcapitolul III. CONTROLUL GESTIUNII SOCIETĂȚII COMERCIALE III.1. Aspecte generale privind controlul gestiunii societății
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]