25,860 matches
-
seară avem posibilitatea de a vedea un nou miracol ceresc, asfințitul de soare, un joc fascinant de forme și culori: albastru indigo, alb, roșu pal sau roșu înflăcărat ce se separă și se întrepătrund oferind un spectacol greu de definit. Albastrul indigo este străpuns de reflexe roșietice, dungi albe alternează cu altele indigo, completate uneori de un roșu cu nuanțe de roz, un cerc alb este înconjurat din toate părțile de o mare de jar sau albul ia forma unui râu
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
este înconjurat din toate părțile de o mare de jar sau albul ia forma unui râu ce se coboară din înaltul cerului asemenea unei cascade, la poalele lui profilându-se dungi roșietice până ce dispar total. Cerul întreg îmbracă o haină albastră cu nuanțe cenușii. Elena TRIFAN Referință Bibliografică: NATURĂ ȘI CIVILIZAȚIE ÎN JUDEȚUL BRAȘOV / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
vreau să-i răscolesc rănile. Încerc, totuși, să mă apăr. - Dar eu, eu de unde era să știu dacă nu mi-a spus nimeni?... Doamna Rodica Bărbat nu mi-a fost profesoară. Am admirat-o însă mereu pentru ochii ei frumoși albaștri, pentru bunul gust cu care se îmbrăca, pentru coafura întotdeauna impecabilă. O singură dată am văzut-o și pe Doamna Comloșan cu o freză mai simandicoasă și am felicitat-o: - Vă prinde formidabil! - Auzi, dragă, dacă freza asta o avea
DE IERI... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347212_a_348541]
-
de la intrare de perete și soacra-mea și-adună toate puterile, se ține de poale și se apleacă la 90 de grade, strigând: - Săăiiiiii, Rodiiicăăă!!! Săăiii, Rodiiicăăă, c-o vinit Ion!!! Așa elegantă, proaspăt coafată, cu ochii-i minunat de albaștri, Doamna Bărbat jucă inubliabil rolul soacrei îngrijate "să-i sară nora" când puiul ei intră pe poartă... - Săăiiiiii, Rodiiicăăă!!! Referință Bibliografică: De ieri... / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1051, Anul III, 16 noiembrie 2013. Drepturi de Autor
DE IERI... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347212_a_348541]
-
pare pustie, moartă!” - Aveți dreptate! Dar cuvintele acestea, parcă, le-a spus Bettina von Arnim, spunând că le-a zis maestrul Beethoven. - Cam așa a zis... Discuția ne-a fost întreruptă de Catinca, ce îl trăgea de coadă cu fundița albastră a băiatului. - Domnișoara, lăsați băiatul. Este nepotul meu Karl, dinspre frate. Eu îi sunt tutore... Catinca se lipi de mine, strangandu-mă de mână. - Sunt foarte supărat pe negustorii de mu-zică. Mi-au numerotat anapoda lucrările, deformandu-le. Le-au
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCE PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357030_a_358359]
-
cu o clipă înainte de a-l pronunța Loreta: Ovidiu Mihăilescu. A salutat cu obișnuința celui cunoscut și apreciat de public și ne-a încântat cu vocea sa clară și cu sunetele pline de melancolie ale chitarei. Când a interpretat „Floare albastră” sala părea că se încălzește mai mult decât reușise Loreta s-o facă. Atunci am recitit titlul cărții pe care tocmai îl frunzăream: „Cântecul culorii” și am simțit că spectacolul este menit să convingă despre necesitatea existenței acelui element comun
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
în care Jule Baldovin să urce pe scenă pentru a „vorbi”, împreună cu a sa chitară, despre iubire și frumos. Printre alte piese a cântat „Frumoasa-i”, cea așteptată cu interes și plăcere de publicul ce părea că admiră zborul fluturilor albaștri evocați de interpret. Vă imaginați cu ce bucurie și aplauze meritate au fost primite și apreciate melodiile care au urmat în duet cu Mircea Vintilă! Vocile lor, clare și plăcute, au atras în multe momente publicul să țină ritmul prin
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
fereastră Cu degetele nostalgicei toamne Imi șoptește cu voce măiastră Dragostea picurată pe gene. Cuvintele-mi curg fără veste Pe frunze colorate de dor Se zbat-n mine visele terestre Licori lăsate de îngeri în zbor. Sorb cu nesaț stropii albaștri Potolindu-mi setea nebună de tine Te dezmierd cu ai nopții aștri În clipa de amor, spăl efemera trăire. Sunt umbra care-ți vegheză ultimul gând Vis deghizat în ale toamnei versuri Înmoi călimara în lacrima unui amurg Scriu în
FRUNZE COLORATE DE DOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357056_a_358385]
-
haina sonoră emoția fanii-și devoră orgolios peste abise și lanțul de sterpe imagini, vârtejul din care distilă o arsă de veacuri fosilă renaște în sute de pagini rotativele bâzâie lent albinele mierea-și aduc și toarnă în omul năuc albastru, suav un ferment Referință Bibliografică: gândul, slova, palimpsestul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 465, Anul II, 09 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
GÂNDUL, SLOVA, PALIMPSESTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357133_a_358462]
-
fecunde, Pentru noi minute, Încă nenăscute. Pleacă pe alte rute, Se urcă spre oră, Străluciri de auroră. Totul este viață, Care ne învață, Că timpul nu șterge, Amintiri betege, Înainte merge, Spre țărmuri noi, Prin zăpezi și ploi, Doar bolta albastră, Rămâne a noastră, Martorul tăcut, Ce a fost în trecut. Referință Bibliografică: Trec secunde / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 465, Anul II, 09 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TREC SECUNDE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357138_a_358467]
-
de mamaie din pânză albă țesută la “război”, pe care cosea fel de fel de flori sau desene geometrice. Nu știu dacă așa era moda sau dacă erau culorile preferate de mamaie, dar toate ștergarele erau cusute cu ață portocalie, albastră și cu puțin verde pe alocuri. Erau așa de albe și de bine scrobite pe pereții proaspeți văruiți în toamnă, că le asemuiam fluturilor dispăruți la sfârșitul verii. Din camera asta era o ușă care dădea în celar, o cămară
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
de mult. Încerca să fie atent la rândurile din fața ochilor dar, din când în când, gândul îi fugea la subiectul românului la care lucra. Pentru al ajuta să se concentreze asupra textului sublinia unele rânduri cu o carioca de culoare albastră. Apoi le recitea. După un timp aprinse aparatul de radio de pe noptiera și caută un post care trasmitea muzică sinfonică. Nu-l găsi și se mulțumi cu o emisiune despre literature contemporană. Stinse veioza și asculta emisiunea până când cortina muzicală
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
dintre ele este implicată în afacerea murdară și cine de acolo a dorit să te omoare. -Asa este... ai dreptate! -Să mergem la recepționerul hotelului în care stăm, să-l întrebăm. Intrară în hotel. Recepționera, o femeie brunetă cu ochi albaștri, privea la televizorul aflat pe un suport de pe peretele din față. -Doamna, întreba Constantin, câte sifonarii sunt în acest oraș? La această întrebare zâmbetul profesional al femeii de dincolo de tejghia dispăru brusc. -Nu știu precis! Poate două, poate trei... -Noi
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
chiloți, și se înfășurase, ca o mumie, în hârtie igienică, iar locul III, l-a ocupat Gelanu', care și-a făcut apariția pe întuneric, cu craniul de cal, pe cap, și de jos, lumina cu lanterna ochii lui rotunzi și albaștri ieșind prin găvanele căpățânii - frumos a fost în tabăra sportivă la Săliștea Sibiului, și ce era de neimaginat era că totul era gratuit, și masa, și cazarea, și transportul, și echipamentul, și pregătirea, înfierata cu mânie apatridă gratuitate a partidului
LA SĂLIŞTE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357195_a_358524]
-
trecut în zbor, amintirile din cele trei luni de joacă se uitau mai greu. Fusese așa de dulce vacanța, că mă uitam cu părere de rău la mami, care, cu aceeași pasiune ca toamna trecută, îmi învelea caietele cu hârtie albastră. -Nu a mâncat-o nici anul acesta câinii? m-a întrebat tata-mare cu zâmbetul lui șmecher pe sub mustață. -Da crezi că mai sunt fraieră să arunc unturacaă anul trecut? i-am răspuns cu un aer deștept. Tata-mare își trăia cu
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
cu un subsol de comori ale muzicii folclorice, dar și de coliere de insule cu oaze verzi ale muzicii ușoare, muzicii de petrecere, muzicii etno, romanței... Oricine, ascultă ce îi place, așa cum oricine și-ar naviga o lotcă pe sticla albastră a apei, spre uscatul care primește pe fiecare cu farmecul și comorile atracțiilor sale. Așa cum toate insulele au reflexe în apele ce le înconjoară, toate cântecele lui Benone Sinulescu, adunate în colecția aniversară, de incalculabilă valoare, au oglindiri în marea
POEME ŞI MELODII AIDOMA SUFLETULUI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357187_a_358516]
-
întâi o folosise pentru nas. L-am privit cu coada ochiului și m-am strâmbat. Am simțit că mirosea la fel de urât ca și Cartuș, când avea blană muiată de ploaie. -Vreau să văd dacă aveți toți abecedarul învelit cu hârtie albastră și caietele! ne-a spus zâmbind învățătoarea noastră pe care încet o recunoșteam. Era mai mult în vârstă decât tânără, destul de plină, cu părul tuns scurt și cu ochii de culoare închisă. Când zâmbea, închidea ochii și își strângea buzele
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
poarte ghinion! mi-a spus învățătoarea cu zâmbetul ei deosebit. Am înghițit în sec și de frica ghinioanelor, mi-am șters lacrimile cu mâna, uitând că degetele îmi erau pline de cerneală. De data aceasta lacrimile mele deveniseră și ele albastre, spre satisfacția clasei, care găsise un alt pretext să se miște și să facă gălăgie. Am ieșit din clasă cu ghiozdanul și cu învățătoarea, dar nu înainte să-mi arunc privirea și să memorez măcar un cap care râdea de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
puterile și cu un oftat prelung a exclamat: -Ce mult aș dori să ajung pe această insulă enigmatică! Dorința i s-a împlinit pe loc. În căutare de hrană, a trecut printr-o vegetație nemaiîntâlnită, fiind meri pitici cu fructe albastre. Foamea o îndemna să guste din acele fructe și a smuls un măr. În acel moment a sunat toată pădurea și au venit în întâmpinarea ei iepurii, veverițele, căprioarele, chiar și popândăii. Iepurii i-au oferit o varză verde, drept
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
burta rotundă și cu picățele galbene, pești lungi cu înotătoare sidefate, sanitari galbeni, transparenți, care făceau curat în mare, delfini, care-și țuguiau gura în semn de salut. Căluțul de mare o distra grozav, nu mai văzuse așa ceva, nici corali albaștri sau polipi incandescenți. Era un spectacol miraculos, ce se desfășura în fața ochilor, iar prințesa se gândea la părinți, cu părere de rău că ei nu au ocazia să vadă lumea acvatică. După câteva ore de desfătare a privirii, fata a
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
nevoie, dar avea ea nevoie de mine. Venise înserarea. Avea să cânte Maria Șalaru pe scena buhușeană. Avea să aducă o pală de răcoare și o gură de mângâiere! Avea să aducă așa de frumosul ei cântec și așa de albaștrii ei ochi! Era să ne omoare cântecele aduse de Axinte, mai înainte, la Zilele orașului pe care, cântăreții aduși de el l-au bronzat de tot. Dar a venit Maria Șalaru, a albit la loc esplanada din fața Casei de cultură
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
rafinată, din veac în veac, să apere în acest fel, folclorul autentic amenințat să plece în bejenie, izgonit de măgăoaiele cu muzică de factură kitsch. Câteodată, în viață, ochii ei au vărsat un râu de lacrimi, acei ochi, atât de albaștri încât, scăldați în râul de lacrimi, îl înalbăstresc! Și-a pierdut un fiu de zece ani, apoi au venit de sus, sau, mai degrabă de jos, de lângă ea, chiar din partea celui de care și-a legat destinul vieții și iubirii
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
culoare,si vorbele frumoase le-am pus într-un sertar ascunse,pe care l-am închis cu lacătul iubirii. Îmi este dor de tine, îmi este dor de alintatul și mângâierea buzelor tale. Îmi este dor și de culoarea ochilor albaștrii și îmi este dor de cantul tău de leagăn. Îți caut brațele în somn, și dragostea mea se imbrastie în vânt. Citește mai mult Da, ți-am scris zeci de scrisori, cu până gândului și din cerneală sufletului.Ti-am
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
culoare,si vorbele frumoase le-am pus într-un sertar ascunse,pe care l-am închis cu lacătul iubirii.Imi este dor de tine, îmi este dor de alintatul și mângâierea buzelor tale. Îmi este dor și de culoarea ochilor albaștrii și îmi este dor de cantul tău de leagăn. Îți caut brațele în somn, și dragostea mea se imbrastie în vânt.... III. GLORIE COPILĂRIEI SFÂRȘIT, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 479 din 23 aprilie 2012. Capitolul XIX
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
trecut în zbor, amintirile din cele trei luni de joacă se uitau mai greu. Fusese așa de dulce vacanță, că mă uitam cu părere de rău la mami, care, cu aceeași pasiune că toamna trecută, îmi învelea caietele cu hârtie albastră. -Nu a mâncat-o nici anul acesta câinii? m-a intrebat tată-mare cu zâmbetul lui șmecher pe sub mustață. -Da crezi că mai sunt fraiera să arunc unturacaă anul trecut? i-am răspuns cu un aer deștept. Tată-mare își trăia cu
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]