9,188 matches
-
și căutare de nimeni“, își în che ie jalba din 26 septem brie 1793. În fața tribunalului, La zăr neasgă totul și aruncă vina pe soacră-sa care nu-l lasă să trăiască; o face cu atâta convingere că se hotărăște alunga rea soacrei din București. Ame nin țările cu moartea și promisiunile că nu se va mai recă să tori nu-i sunt femeii de nici un folos. La 30 noiembrie 1793, cei doi revin la Mitropolie. Din nou soborul crede că
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și să spurcă în pat“, cur veș te și pe trece cu un flă cău, își blesteamă soțul, urându-i „să nu se aleagă ca praful de dânsul“. Toate aceste fapte urâte au determinat-o pe baba Sanda să-i alunge din casă. Limbuția femeii semanifestă printr-o colorată violență verbală. O sumedenie de înjurături și ocări sunt aruncate asupra bărbaților și depășesc cu mult imaginarul masculin. Iată-le pe cele mai des folosite: pa cia u ră, bon doc, sfrânțit
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ale aba giei și având încrederea lor, Tudor reușește să obțină casa cu pricina, subiect de dispute cotidiene și, în final, motiv serios de divorț. Gri ja bărbatului pentru această casă crește cu fiecare zi, teama de a nu fi alungat și a începe o nouă căuta re, altă casă, alt pro prietar, îl sperie. Din acest motiv, devine extrem de exigent, cerând atenție din par tea soției. Tea ma lui este teama chiriașului sărac ce se vede alungat și cu boarfele
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Cele trei împreună au drept rezultat voyeurism-ul - „să nu-și ia ochii de vedere acea netrebnică“, „gânduri de curvie“, visele erotice - „nălucirile céle de nopate în som nu“ - și, în sfârșit, „înfierbântarea trupului“. Tex tul propune și mă suri de alunga re a acestor patimi: prin post, cu „pâi ne și apă cal dă“, în frâ na re, ru gă ciu ne cu lacrimi și „priveghiiare acea de toată nopatea“. Pentru a se evita însă ajunge rea în acest sta diu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
noiembrie 1740. Și pentru că „a călcat cinstea bărbatului ei“, Stan ca pierde nu numai dreptul de re că să to ri re, ci și zestrea și darurile dinain tea nunții. Radu, țăran înstărit din Bă răști, județul Teleor man, își alungă soția imediat ce o prin de cu slu ga din casă, care în absența lui îi lua locul în patul conjugal. Om de cinste și cu chi ver ni sea lă, Radu nu vrea „să su fe re de făi marea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
devine prio ri ta tea și soțul de tur nea ză toată puterea lui de muncă către casa acesteia. Din cauza ei, băr ba tul își abando nea ză soția și copiii, din cauza ei, soțul îi pedepsește, îi chi nuie, îi alungă. Amant și amantă țes pla nuri diavolești pentru a scăpa de soția nedorită, pre supusă că stă în calea „feri ci rii“ lor. Bă ta ia de moarte este prima metodă folo si tă de soț. Dacă aceasta nu dă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
au ți nut-o tot într-un chef pe la toate hanurile pe unde au poposit. Filipescu nu voiește s-o mai primească, considerând că i-a adus „mare stingere și necinste“ și chiar dacă nu divorțează, refuză s-o mai vadă, alungând-o din casă. El îi interzice să se apropie de copii, pe care preferă să-i încredințeze unor epitropi de cât să-i dea mamei: „ci după fapte le dumneaei ce arăt mai sus, las ca să nu aibă nici o trea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pedepsei să fiu.“ În acest caz, chezaș este gaz da celor doi soți fără nici o legătură de rudenie. El garantează pentru liniștea conjugală atât timp cât cuplul se află în casă și sub supravegherea sa; dacă certurile continuă, el poate să-l alunge din casă, încetând astfel și responsabilitatea lui sau să se dezlege de răspunderea asumată, tot printr-un act scris în fața soborului. Compromis și pedeapsă mitropolitul acționează de cele mai multe ori ca un ar bitru încercând „să re sta bi leas că
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
moșierul scăpătat nu este doar un dublu incarnat al omului din vis, ci și o copie fidelă, premonitorie, a propriului viitor, o incarnare perfectă a inerentei sale prăbușiri. Simte doar o pornire de neoprit de a-l învinge, pentru a alunga toate fantasmele trecutului, într-o singură, încrâncenata partida de cărți cu celălalt, în același spațiu de joc al sufletelor, clubul în care se materializează malefica viața nocturnă: "Între mine și Iorgu Ordeanu s-ar fi părut că e o luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
apă, insă apă distilata (incluzând aici și apa fiarta) riscă să-și piardă componentele importante. Cât privește cafeaua, băutură prezenta în film, aceasta se bucură de aceeași natură duală. Prin efectul pe care îl produce asupra celui care o consumă, alunga somnul. Extrapolând, am putea afirmă că are virtuțile elixirului alchimic, antidot împotriva somnului veșnic al morții. Din punct de vedere cromatic, însă, caracterul thanatic este indubitabil. În opera arrabaliană, chiar sintagma "le cimetière des voitures" conține germenele antinomiei viață-moarte. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
o veșnicie de suferință. Din perspectiva creștină, sensul vieții omului este dat de raportul acestuia cu divinitatea, fără Dumnezeu, viața omului neavând nici un sens. În viziunea creștină, această lume nu este casa noastră, ci este locul în care am fost alungați, aruncați, prin păcatul originar. Locul nostru natural, după care sufletul nostru tânjește neîncetat este, alături de Dumnezeu, simbol al eternului și al stabilului, pentru care trebuie făcute sacrificii. Prea multe constrângeri pentru Cioran. Spune Nicole Parfait 7: "Născută din resentiment, religia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unor ziduri între om și ruinele unei lumi agonice. Norbert Dodille observa un Cioran marcat în mod ireversibil de dramă exilului sufletesc: "Cioran se descrie pe el însuși că pe un individ născut din smulgerea din sânul unei societăți atotstăpânitoare, alungat din paradisul originar și lăsat pradă derivei, marginalizării, exilului și confruntării în singurătate cu moartea"19. Cioran face referire adesea la exilul din paradisul care s-a dovedit insuficient pentru nevoia de cunoaștere a omului, la exilul pe pământ, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu poate trăi fără patrie, spune Sábato, fără un pământ de care să se lege, pe care să-l iubească, să-l simtă al lui, imigranții aveau nevoie de ceva solid și drag, de care să se agațe. Oamenii aceștia, alungați de mizeria satelor italienești și spaniole, ruse, poloneze, libaneze, si care veneau plini de speranță, se confruntă cu deșertul, cu o altă formă de sărăcie, "întunecată pe deasupra de singurătate, pentru că își părăsiseră mame, logodnice, frați. Și atunci, cum să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
s-a nascut cea mai stranie melodie care a existat vreodată", continuă Sábato: "Mă plimb prin Costanera Sur, contemplând râul frumos pe care, la sfârșitul secolului trecut, l-au trecut mii de spanioli, italieni, evrei, polonezi, albanezi, ruși și germani, alungați de foame și mizerie. Mării vizionari care guvernau atunci țară le-au oferit metaforă asta a neantului care este pampa noastră "tuturor celor de bună-credință" care erau în căutarea unui cămin, a unui pământ pe care să prindă rădăcini (...). Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato și-a obiectivat credință proprie în literatura, scriitorul, în opinia sa, putând fi deosebit de util umanității. Plecând de la o obsesie personală, Sábato scrie Darea de seamă pentru orbi, ca, de altfel, toata opera să, din nevoia de a-si alunga neliniștile, ca să nu moară, cum adesea a spus-o, dar și ca să condamne, să denunțe laturi ale omului modern. Își asumă misiunea artistului care trebuie să vadă dincolo de "orbirea" sau minciună civilizației noastre, ca să ajungă la cunoașterea adevărului, la Absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ne conduce inevitabil către cele de care tocmai voiam să ne îndepărtăm pe care ne-am fi dorit, pentru o clipă, să le renegăm. Credem că vorbim despre animal și, deodată, ne dăm seama că tot despre om este vorba. Alungați omenescul și el va reveni în galop. "E ca și cum albina și-ar aminti, ca și cum leul s-ar înfuria, ca și cum rândunica s-ar pregăti, ca și cum cerbul s-ar speria" (Plutarh, Trei tratate pentru animale). Astfel parodiază Plutarh opinia comună, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
la aceeași oră. Totul este să fii animal cu greutate: merită precizat că o panteră cântărește aproximativ șaizeci de kilograme. Dacă are în față optzeci de kilograme de masculi babuini, nu insistă, ci își ia tălpășița. Babuinii, în grup, pot alunga o panteră. Cu o condiție, bineînțeles: să ajungă toți în același timp, exact la momentul potrivit. Ajung la oazele de apă la amiază, trebuie să se sincronizeze cu soarele la zenit...". Lumea pitulicilor, lumea păsării " În fața primejdiilor, există, așadar, invenții
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
vegheat, care le-a îngrijit noaptea, care le-a crescut, care s-a scăldat cu ele în Dunărea albastră, care a lenevit ore întregi în compania lor în luncile verzi ale fluviului), debarcă în camera lui pentru câteva zile, îi alungă nevasta, îi murdăresc covorul, perdelele, cuvertura de pe pat, și într-o bună dimineață își iau zborul pe fereastră, adio, ne vedem la anul! Dar vorbim despre păsări, adică despre creaturi care văd lumea de sus, care cochetează cu stelele, care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
dispărut astăzi. La început provocate de cauze naturale, aceste dispariții, al căror ritm se intensifică mereu, îi sunt acum imputabile mai cu seamă omului, activităților sale (activismului său). Omul, extinderea habitatului său, febra sa economică, aceștia sunt factorii care au alungat ursul brun de la câmpie și l-au consemnat la domiciliu în Munții Pirinei. Mai întâi respins, iată-l acum amenințat cu dispariția. La începutul mileniului al treilea, de vreme ce era gata să dispară, s-a dorit reintroducerea lui în ecosistem. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
prin tot felul de cazne. Se zbate, lovește, mușcă, urlă : "Porcilor!". Cuvinte obscene, dar cu accent parizian. Această femeie nu-i de pe-aici, nu ține de lumea lor. E de viță nobilă, fără îndoială, Teroarea trebuie să o fi alungat cândva spre sud, vreun atac al tâlharilor din munți a traumatizat-o, iată pe ce probabilitate se va baza ancheta. Legată fedeleș, îmbrăcată, de bine, de rău, este adusă în satul Suc și legată de un pat în prezbiteriu. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și cu tact pedagogic, mânuind cu abilitate răsplata și pedeapsa. Absența portretului fizic concentrează atenția spre cel caracterologic. Creangă o evocă mai întâi ca pe o ființă cu daruri fantastice: „Cu adevărat că știa a face multe și mari minunății: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușiietc. Apoi este văzută prin modul în care își manifesta grija față de casă și preocuparea pentru destinul copiilor. Smaranda este o
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
legitimare" ne determină să credem. Sanatoriul nu este neapărat, pentru Blecher, un loc al vindecării din care personajul vrea să iasă, fapt care se va petrece în finalul textului, Emanuel transmițând odată cu plecarea sa și falsa idee că boala este ,,alungată în trecut", ci, paradoxal, un loc din care nu trebuie să ieși, pentru că numai aici poți experimenta și alte ,,niveluri de realitate". Astfel, textul blecherian se ,,legitimează" prin ,,oglinzi de calificare", acestea însă ,,nu invadează" lumea operei. Interesant de observat
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care eroul autorului se raportează în primul rând la sine și apoi la lumea în care trăiește. Drama sa, din această perspectivă, chiar dacă sorgintea este diferită, este asemănătoare cu cea a eroului camil petrescian. Luciditatea lui Blecher este ceea care alungă, câteodată, lumile create de personajul aflat captiv într-o individualitate nedorită. Nu le anunlează, însă. Spre deosebire de Camil Petrescu care acordă în permanență o logică gândurilor sale, acestea neputând exista altfel, Blecher, după cum constata și Silvian Iosifescu în studiul său, Reverberații
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a mușcat din măr (optînd pentru dorințele multiple și nu pentru cea esențială, pentru apelul "spiritului"), ființa devenită conștientă, omul ieșit din animalitate, supus de acum înainte principiului răului și vanității, este expus chinurilor: Adam, simbol al umanității născînde, este alungat din Paradis (adică, simbolic, își pierde inocența animalică). Este tentantă citarea unei alte ilustrări a preștiinței psihologice care este simbolismul mitic. În mitologia greacă, divinitățile supreme sînt Zeus și Hera. Acest cuplu suprem simbolzează spiritul și dragostea, țelurile ideale ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
căutat în trecutul preconștient al evoluției, ci în viitorul supraconștient. Dat fiind că a devenit ființa gînditoare, omul trebuie să devină ființa rațională. Pierzîndu-și siguranța inconștientă, ființa conștientă este solită neliniștii. Este o condamnare și totodată un privilegiu. El este alungat din paradis și devine obiectul chemării spiritului: trebuie să caute motivele, cauzele fenomenelor și evenimentelor. Fiindu-i dată posibilitatea de a găsi legătura dintre cauze și efecte, ființa rațională poate ajunge să trăiască în adevăr, chezășia bucuriei. Dar cauzele sînt
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]