9,447 matches
-
feroce cu cât în ea se opun două instincte tenace și nedomesticite : voinței de creștere a americanilor îi corespunde atașamentul față de locurile natale al triburilor indiene. Infrângerea Angliei în războiul american este cântecul de lebădă ce anunță crepusculul acestei comunități. Amar, finalul aventurilor lui Criss Kenton este inseparabil de ambiguitatea morală pe care Pratt o explorează în Fort Wheeling. Cartea genezei americane este dominată de răzbunare, de pasiune și de incomunicabilitate. Oamenii de pe acest pământ miraculos și îndepărtat sunt prinși în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mă atrăgea, m-a repezit: "Ești un mucos, încă n-ai dreptul să ai păreri". După asta m-a copleșit adesea cu reproșuri amenințătoare; că nu eram bun de nimic, că-l făceam de râs, că va fi vai și-amar de mine. Avea mania discursurilor și ținea să-și exerseze și pe pielea mea darurile sale oratorice. Numai că eu nu eram ca auditoriul lui obișnuit. De cum se pornea să-mi facă morală, începeam să casc plictisit, ca să-l pedepsesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la Marta atunci), că eram sănătos (nu-i povestisem încă despre coșmaruri, iar "ulcerul ― zicea el ― e o chestie de modă"), că făceam o meserie care-mi plăcea și, pe deasupra, mă lepădăm ușor de păcate. Azi îmi vine să râd amar amintindu-mi de aceste argumente. Meseria mea? Ce meserie? N-am fost niciodată altceva decât un cioplitor oarecare de cruci; un sculptor prost, ratat. Sănătos? Cât de sănătos am fost? Dragostea am trădat-o. Lepădarea de păcate? Iov credea că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai lunecam încă în această beție când am auzit un zgomot în spate. Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră din bălării ― sau se uitau de mai multă vreme la noi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alcoolice. Rambert stătea la una din marginile tejghelei și le făcea semn de pe taburetul lui înalt. S-au așezat alături de el, Tarrou împingând liniștit un vecin zgomotos. Alcoolul nu vă sperie? \ Nu, spune Tarrou, dimpotrivă. RIEUX ASPIRĂ MIROSUL DE IERBURI AMARE DIN PAHARUL SĂU. ERA GREU DE VORBIT ÎN ACEST TUMULT, DAR RAMBERT PĂREA OCUPAT MAI ALES SĂ BEA. DOCTORUL NU PUTEA ÎNCĂ SĂ JUDECE DACĂ ERA BEAT. LA UNA DINTRE CELE DOUĂ MESE CARE OCUPAU RESTUL LOCALULUI STRÂMT ÎN CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
va ști să se lase în voia divinității, chiar neînțeleasă. Nu se poate spune: "Asta înțeleg; dar asta e inacceptabil", trebuie să ne aruncăm în inima acestui inacceptabil care ne este oferit tocmai pentru ca să alegem. Suferința copiilor este pâinea noastră amară, dar fără această pâine sufletul nostru ar pieri de foame spirituală. Aici zgomotele și mișcările înăbușite care însoțeau în general pauzele părintelui Paneloux începeau să se facă auzite când, fără veste, predicatorul a reluat, cu putere, având aerul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oamenilor este mai sfânt decât viața. Nu trebuie împiedicați oamenii cumsecade să doarmă. Ar însemna să dai dovadă de prost-gust, și gustul constă în a nu insista, toată lumea știe asta. Dar eu, de-atunci, n-am mai dormit bine. Gustul amar mi-a rămas în gură și n-am încetat să insist, adică să gândesc asupra acestui lucru. Am înțeles atunci că eu, cel puțin, nu încetasem să fiu un ciumat, în tot timpul acestor lungi ani, ani în care credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant...” (p.17) Imaginea paradoxală, realizată stilistic prin antiteză și enumerarea celor patru nume predicative pe lângă verbul a fi, surprinde trăirea cu gust amar generată de situații create de guvernările post-decembriste. Contrastul dintre entuziasmul copilului de odinioară și durerea maturului care a găsit, în schimbul unui loc mirific, drag lui, un altul dezolant, creează o trăire inedită; zâmbetul se convertește imediat în rictus de nemulțumire
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
avut, de către noul regim. „Trăitorul în aceste vremuri”, cum se autointitulează profesorul-scriitor, obține efecte deosebite prin trecerea firească de la un registru stilistic la altul, când grav, când exuberant, cu trăiri emoționante ale unor zile de neuitat, sau dezaprobări cu gust amar privind comportamentul unor reprezentanți ai clasei politice. Astfel, în ziua de 25 decembrie 2009 vremea s-a încălzit accentuat și, în urma topirii bruște a zăpezii, exista un real pericol de inundații devastatoare. Iată cum pedagogul ia atitudine civică față de această
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vine bine să insereze ideea că toate școlile din țară, printr-un gest de solidaritate firească, în acea zi „au refuzat să primească vizita oamenilor politici pentru atitudinea de umilire a dascălilor prin salarii mici”.(p. 61) Iată și reflecția amară, exprimată printr-o interogație retorică: „Oare oamenii politici au uitat că un Dascăl le-a pus prima dată condeiul în mână și au ajuns astfel în vârful piramidei sociale ”? Alteori spiritul civic, mereu prezent în eseurile și tabletele autorului, punctează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ca ostași, resturile regimentului nostru s-au repliat, la Focșani, în cazarma Regimentului 10 Putna. Cu plutonul meu am continuat instruirea prin preajma satului Mândrești, apoi la Câmpineanca - apropiat de Focșani - astăzi cred că face parte din municipiul Focșani. Trăiam momente amare în acele împrejurări dramatice. Acest prim șoc național s-a resimțit peste tot cuprinsul pământului românesc. La 1 august 1940 sunt desconcentrat având obligația de a transmite urgent orice schimbare de domiciliu pentru a fi chemat în caz de necesitate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la copiii deportaților”. într-un moment când se afla într-o stare de cugetare privind fericirea din meleagurile natale nu poate să nu se gândească la cât de departe sunt meleagurile mirifice ale patriei... „și în ochi îmi izvorăsc lacrimi amare, fierbinți” (pag.192). în condițiile când soțul îi moare în gulagul din Ivdel, în locul în care s-au prăpădit majoritatea bărbaților basarabeni, Anastasia Onea „când au luat-o de acasă cu forța era dreaptă, zveltă și sprintenă”, iar la plecare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
totuși nu și-au nimicit în asemenea măsură poporul. Ciuma, fie ea brună sau roșie, tot ciumă rămâne!” „Teroarea comunistă leninistă, stalinistă, începând cu 1917 a nimicit milioane de vieți omenești și nu vrea ca noile generații să cunoască adevărul amar despre acele evenimente tragice” (pag.203). în partea a II-a, Elena Șoimu Postolachi, copila de 10 ani plecată în surghiun cu familia, are o serie de relatări și reflexii amare privind acea nefastă perioadă a vieții ei și a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și nu vrea ca noile generații să cunoască adevărul amar despre acele evenimente tragice” (pag.203). în partea a II-a, Elena Șoimu Postolachi, copila de 10 ani plecată în surghiun cu familia, are o serie de relatări și reflexii amare privind acea nefastă perioadă a vieții ei și a celor deportați. Se socoate că este un copil fără copilărie. Am trecut prin toate: foamete, frig, muncă silnică neomenească, înjosiri, bătaie de joc de către călăii staliniști-bolșevici, am fost lipsiți de învățătură
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mi-a spus: - Atât de mult ați suferit, cum de ați rezistat, cum de vă mai țineți?... și răspunde: Așa a voit Dumnezeu ca să mai ajungă cineva din noi să povestească despre acel calvar, ca să știe și tânăra generație adevărul amar al neamului nostru nedreptățit (pag. 303). Cu sarcasm afirmă: „Eliberatorilor” li se dau toate onorurile, compensații, alocații mari, apartamente gratuite, iar pe represați i-au lipsit de cele mai mici compensații... Suntem discriminați la noi acasă. Nu da, Doamne, nimănui
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
două autoare se descifrează cu ușurință de orice cititor, indiferent de gradul de instruire. Ca recenzor al cărții am sesizat o mică parte din tragedia basarabenilor năpăstuiți de soartă și istorie, chiar și în aceste momente. Am simțit un gust amar și o indispoziție ca de doliu parcurgând conținutul cărții. Viitorii cititori, aplecându-se cu atenție și apropiindu-se cu inima și sufletul de calvarul Surghiunului, vor avea și mai multe de semnalat și generațiile mai tinere vor face ca ceea ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în schimb ce descoperise. Că Ahmed Nour, arheologul palestinian care fusese ucis mai devreme în acea zi, lucrase în secret cu tatăl său. La început, refuză să accepte. Se lăsă pe spătarul scaunului cu un zâmbet abia schițat, crud și amar. Nu se poate, zise de mai multe ori. O anagramă? Era absurd. Dar odată ce Maggie îi explică faptul că atât tatăl său, cât și Nour erau specialiști în arheologie biblică și odată ce îi menționă ciudata recurență a modelului ceramic, căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Lăsă privirea să o întâlnească pe a ei, apoi se așeză pe scaunul de la birou. —Știi, nu ți-am spus totul despre greșeala mea. Din Africa. Nu a fost o... eroare profesională. N-am făcut-o lată la negocieri. Zâmbi amar, dându-și seama de capcana lingvistică în care intrase. — Am făcut-o cu un negociator. Asta a fost greșeala mea. Liderul unuia din grupurile de rebeli. Se uită la Uri așteptându-se să i se citească dezaprobarea pe chip. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Uri nu a întrebat-o cum se simțea, ci doar ce a aflat. Îi povesti despre adevăratul Afif Aweida, negustorul de antichități furate, care trăia în timp ce vărul lui, vânzătorul de fructe, fusese omorât. Ascultând-o, Uri schița un zâmbet trist, amar. —Ce e? — Nimic, doar că s-a mai întâmplat asta înainte. Nu mie, unor colegi de-ai mei. —Ce anume? — Un caz foarte grav de confuzie de identitate. S-a petrecut în timpul războiului din Liban, acum câțiva ani. Serviciile speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a fost Gloria! Gloria a știut cum să facă să o scape. Gloria era deștept. Mulțumesc Cerului că Gloria și-a adus aminte de scrisoarea aceasta magică! Spun tot ce doriți voi să spun. — Văd acum totul limpede, spuse vocea amară a doamnei Levy, de după o grămadă de ziare. Sunt șantajată cu scumpele mele fete. Sunt dată la o parte, ca tu s-o faci în continuare și mai mult pe băiatul de bani gata. Acum Levy Pants chiar că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și trompeta. Ai adunat foile cu însemnări? — Materialul acesta e fascinant, spuse Myrna, indicând însemnările pe care le aduna. Adevărate nestemate nihiliste. — Nu sunt decât fragmente dintr-un întreg. — Nu ai de gând să-i lași mamei tale vreun bilețel amar, vreun protest bine ticluit sau așa ceva? Nu merită oboseala. Vor trece săptămâni până să le înțeleagă. Ignatius ținea lăuta și trompeta într-o mână și ranița în cealaltă. Ai grijă să nu scapi dosarul cu foi volante. Conține jurnalul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un atac bioterorist sau nuclear legat de sănătatea publică, inclusiv dacă ar fi declanșat de intrarea unei persoane infectate în țară. Nu a fost găsit încă un echilibru corespunzător între intimitate și asigurarea siguranței. Dialog la Casa Albă Două experiențe amare legate de doi lideri mi-au oferit posibilitatea să acord un nou înțeles conceptului de securitate. Aceste experiențe m-au ajutat să pun temelia acestei cărți. Ele au avut loc în timpul unei întâlniri la Casa Albă, în 2004 și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Era Îngrozitor să fii Încă atașat mental și emoțional de cineva de care ai fost despărțit din punct de vedere fizic. După ce s-a așternut praful, din acel un-an-și-opt-luni de mariaj lui Rose nu-i mai rămăsese decât un gust amar și un copil. „Asta-i tot ce mi-a rămas...“ mumură Rose În sinea ei. Acesta era, Într-adevăr, cel mai comun efect secundar al amărăciunii postmaritale cronice: te făcea să vorbești singur. Oricâte dialoguri ți-ai fi imaginat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a exclamat el fericit. — Ei bine, de fapt e armean, a spus Rose. Dintr-odată s-a simțit nesigură pe ea. — Tatăl ei - adică fostul meu soț - a Înghițit cu greutate de parcă ar fi Încercat să scape de un gust amar, era, adică este armean. — A, da? a spus el indiferent. Nu se prindea, nu-i așa? se Întreba Rose În sinea ei mușcându-și obrajii. Apoi, ca și când ar fi eliberat un sughiț Îndelung reprimat care Îi stătea În gât, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care le-o trezea celorlalți și un pic surprins să vadă atâta interes din partea publicului său - chiar și a soției sale. Era un bărbat masiv, cu un nas de patrician, pomeți Înalți, ochi de un albastru intens și un zâmbet amar pe buze. Fusese de mult obișnuit cu nefericirea și melancolia. Totuși, după ce se Îndrăgostise În secret de o femeie extrem de inaccesibilă, tristețea lui se dublase. Privindu-l, era greu să-ți imaginezi că-și câștiga existența din umor și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]