9,641 matches
-
Portrete, 219-229; Raicu, Calea de acces, 135-183; Zaciu, Viaticum, 252-258; Paleologu, Alchimia, 54-71; Trandafir, Dinamica, 125-148; Holban, Proza, 9-175; Grigurcu, Între critici, 12-26; Păcurariu, Scriitori, II, 116-124; Steinhardt, Critică, 194-198; Manolescu, Teme, IV, 7-11, VII, 5-10; Papahagi, Critica, 39-57; Sângeorzan, Anotimpurile, 34-44; Dimisianu, Lecturi, 10-12; Lăzărescu, Romanul, 14-17, 118-129; Ciopraga, Propilee, 214-235, 317-327; Ornea, Actualitatea, 122-125; Scarlat, Ist. poeziei, III, 63-67; Zamfir, Cealaltă față, 92-103; Vasile, Conceptul, 222-231; Florin Mihăilescu, Portret de critic la maturitate, ST, 1990, 11-12; Lovinescu, Unde scurte
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
școala generală la Costeștii din Vale (1958-1961), Liceul „Nicolae Grigorescu” la Titu (1961-1965) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1968-1973). A fost consilier al Direcției pentru Cultură Dâmbovița. A debutat cu poezii în antologia colectivă Anotimpul întrebărilor (Baia Mare, 1967). Eseurile și cronicile literare și le-a publicat, începând cu 1987, în „Viața românească”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Calende” ș.a. Titlul volumului Figuri ale romanului (1997) este sugestiv, pentru că, așa cum afirmă într-un preambul, G. nu este adeptul
GHILIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
dulceag, o arată pe fiică descoperindu-și tatăl. De un relativ interes este aici sondarea psihologiei adolescenților. SCRIERI: A căzut o stea, București, 1941; Așteptare, București, 1945; Fântâni, București, 1969; Stampe fragile, București, 1970; Câmpii interioare, București, 1975; Miez de anotimp, București, 1977; Vifor albastru, București, 1979; Între două dimineți, București, 1981; Arșița stelelor, București, 1983; Enigma unui ametist, București, 1984; Soare în muguri, București, 1985; Ram de lumină, București, 1990. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Fântâni”, RL, 1969, 51; George Muntean
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
Ministerul Instrucțiunii, apoi la revista „Școala românească”. Desfășoară o bogată activitate literară, colaborând la revistele „Datina”, „Universul literar”, „Azi”, „Pagini literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Viața românească” ș.a. Debutează cu versuri în revista „Datina” (1925) și editorial, cu volumul Anotimpuri (1938). Afirmându-și intenția de a stimula creația literară din Transilvania, înființează împreună cu poetul George Boldea, la Brad, în 1933, revista „Abecedar”, la redactarea căreia vor participa scriitori precum Mihai Beniuc și Pavel Dan. Mai târziu, în primăvara anului 1941
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
Pompiliu Constantinescu), G. își concepe universul poetic axându-se pe două coordonate: una spațială, reprezentată de natura țării, cu o evidentă și explicabilă preferință pentru meleagurile Ardealului natal, și alta temporală, determinată de alegerea, ca fundal al majorității poemelor, a anotimpurilor saturate de lumină (vara și primăvara). Într-un asemenea decor marcat fie de prospețimea primăverii, fie de aura solară a verii, eul liric aspiră să redevină, prin integrarea în natură, parte a materiei în care se manifestă harul divin. Anotimpuri
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
anotimpurilor saturate de lumină (vara și primăvara). Într-un asemenea decor marcat fie de prospețimea primăverii, fie de aura solară a verii, eul liric aspiră să redevină, prin integrarea în natură, parte a materiei în care se manifestă harul divin. Anotimpuri, volumul de debut, se remarcă printr-o multitudine de „peisaje”, transpuse liric cu ajutorul unui vast repertoriu de epitete coloristice și de comparații, într-o îmbinare fericită a clasicului cu modernul, a bucolicului cu simbolismul, idealizând imaginea rusticului transilvan, pe care
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
dimineața ce-a căzut/ Desprinsă de la mâna ta, să nu te pierd” - Convalescență. O nouă direcție în poezia lui G. se dezvoltă în grupajul liric din 1943, Dincolo de pădure, al cărui titlu traduce etimonul „Transilvania”. Mai puțin omogen tematic față de Anotimpuri și marcând o clară schimbare de tonalitate, de la optimismul radios al comuniunii cu natura, la disperarea și plângerea prin vers a pierderii ținutului natal, cartea include, în descendența lui O. Goga sau a lui Aron Cotruș, fie poeme în care
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
a atmosferei satului de acasă: „Orașu-i îmbracă culoarea diurn,/ Din ziduri respiră stejari,/ Ploile fug pe străzi cu pași mari, / Găleata soarelui se ciocnește de turn” - Câmpul. În Semne pe scut vara devine, prin imaginea razei transformate în pulbere, „un anotimp pierdut”, asemeni anilor tinereții. Odată cu instalarea sentimentului de singurătate, apar accente elegiace și modificări perceptibile la nivelul structurilor vizuale, încă destul de luminoase și de văratice un timp, dar marcate acum de tristețe, reflectând apropierea de apusul existenței: „Doar o statuie
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
1943), acestea au avut rolul de a menține, în pofida situației generate de Dictatul de la Viena, legăturile culturale dintre Transilvania și restul țării, de a permite scriitorilor transilvăneni să devină cunoscuți și să fie prezenți în lumea literară de peste munți. SCRIERI: Anotimpuri, București, 1938; Dincolo de pădure, București, 1943; Poemele verii, București, 1964; Cântece de țară, București, 1967; Poezii, București, 1968; Semne pe scut, București, 1972; Poeme, pref. Ion Dodu Bălan, București, 1989. Antologii: Poeți tineri ardeleni, cu optsprezece măști de lut de
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
a poeziilor în volumul retrospectiv Umbre de cleștar (1974), cu o prezentare de Eugen Todoran, pune în evidență capacitatea autorului de a asimila, fără ostentație, principalele orientări ale liricii românești din prima jumătate a veacului al XX-lea. În placheta Anotimpuri aprinse (1982) apare mai pregnantă apartenența sa la tipologia poeților „meridionali”, dornici de soare, angajați afectiv: „Urcă seva din pământuri, clocot verde, crud, / plesnesc la soare mugurii-n băgrini și-n dud. Ce păienjenișuri toarce cerul peste vii, / destrămare lentă
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
Cluj, 1932; Două scrisori, Cluj, 1932; Surd și chior, Cluj, 1932; Brazde păgâne, Timișoara, 1935; Cioplituri în lemn, Timișoara, 1936; Porți închise, București, 1942; Umbre de cleștar, pref. Eugen Todoran, Timișoara, 1974; Romul Ladea și lumea lui cuprinzătoare, Timișoara, 1979; Anotimpuri aprinse, pref. Cornel Ungureanu, Timișoara, 1982. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 465; Aurel Cosma, Poetul Dorian Grozdan la 60 de ani, O, 1972, 27; Lucian Alexiu, „Umbre de cleștar”, O, 1974, 22; G. Nistor, „Umbre de cleștar”, T, 1974, 7
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
gând nevinovată de tot”. Personajul masculin, și el foarte tânăr, care echilibrează, în aceeași cheie aurorală, universul bucolic, este conturat într-un poem admirativ (Pentru un băietan), cu versuri apropiate parcă de Cântarea Cântărilor. Totul pare a fi la începuturi: anotimpurile, fenomenele naturii, viața însăși; totul este suav și limpede, ceea ce nu înseamnă că nu sunt intuite misterele adolescenței amenințate de iminenta pierdere a ingenuității. Deși a publicat puțin, H. se impune ca o poetă matură, versurile ei făcând să transpară
HAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
Poarta cu săgeți, București, 1972; Temperatura cuvintelor, Cluj, 1972; Curenții de seară, Cluj-Napoca, 1976; Terasa și alte confesiuni, Cluj-Napoca, 1978; Orele și umbra, București, 1980; Carnet. Însemnări, crochiuri, mărturisiri, Cluj-Napoca, 1981; Numărați caii amurgului, București, 1982; Diagnosticul străzii, Cluj-Napoca, 1985; Anotimpurile cetății, Cluj-Napoca, 1988; Călărețul din somn, pref. Petru Poantă, postfață Gheorghe Grigurcu, București, 1991; Strofe prin timp, Cluj-Napoca, 1991; Mistuitoarele ruguri, îngr. Cornelia Gurghianu, Cluj-Napoca, 2000. Traduceri: Kostas Varnalis, Versuri, București, 1969. Repere bibliografice: Georgescu, Încercări, II, 143-149; Petroveanu, Pagini
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
comune de siguranță, stabilitate, permanență. Privind în jur, poetul vede cum cade pradă ruinării gospodăria patriarhală. Familia semantică a cuvântului sat e mult mai bogată, conținând, în afara vecinătăților imediate, tipurile umane reprezentative („apostolul”, dascălul, dăscălița), rudele (cuscri și cumetri), obiceiurile, anotimpurile, lucrările câmpului, numite cu vocabule puternic marcate de folclor și textele liturgice. Satul se opune ca entitate orașului, ceea ce dă măsura viziunii antitetice care structurează lirismul lui G. Dar opozițiile sunt de căutat și dincolo de antagonismul supralicitat rural-urban. Semnul major
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
turnarea materialului liric în matrița sonetului. Intervine o nouă pendulare, între spontaneitate și virtuozitate. Aceleași lumi onirice captate într-un imagism puternic se regăsesc în Miazănoaptea miresmelor (1973), lumi deschise însă spre alte spații, simetrice, ale cosmosului. Volumele Zenit de anotimpuri (1974) și Sărbătorile anului (1975) reiau alternanța introspecție - expansiune, ceea ce confirmă, într-un fel, că pendularea a devenit manieră. Un lirism mai sobru, sever chiar, se distinge în Descântece de gravitație (1977), care evită ceea ce anterior fusese verbiaj nebulos, uneori
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
De dragoste de țară, București, 1967; Sfera gânditoare, București, 1967; Poezii, București, 1968; Spațiile somnului, București, 1969; Noblețe de stirpe, București, 1969; Nostalgica triadă, București, 1970; Cântece de stemă, București, 1971; Poezii, București, 1973; Miazănoaptea miresmelor, București, 1973; Zenit de anotimpuri, București, 1974; Sărbătorile anului, București, 1975; Descântece de gravitație, București, 1977; Sonete, București, 1978; Fantastica pădure, București, 1980; Alte sonete, București, 1983; Desemne pe sticlă, cu ilustrații de Gina Hagiu, București, 1983; Bucureștiul artistic, București, 1984; Zilele, vârstele, anii. Mărturii
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
86, prima carte, Iubita mea, e ora indexării, apărându-i în 1994. Este prezent, de asemenea, în numeroase antologii de proză umoristică. Colaborează cu versuri, proză și publicistică la „Ateneu”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Orizont”, „România literară”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Urzica”, „Al cincilea anotimp”, „Orient latin” (Timișoara), „Moftul român”, „Cuvântul liber” (Târgu Mureș), „Adevărul Harghitei”, „Mesagerul transilvan” (Cluj-Napoca) ș.a. Deși prozele lui H. nu au trecut neobservate la apariția în paginile revistelor, volumul Iubita mea, e ora indexării atrage atenția asupra unui alt gen
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
războindu-se - fără folos, insinuează ostil autorul - cu moravurile și incultura unei anumite categorii de clerici. Portretul memorabil al cronicii, trasat din câteva linii, este al bătrânului și avarului Ioan Teodor Callimachi, „fricos de frig”, tremurând în blănuri în orice anotimp, în odaia în care arde în permanență mangalul. (Pagina transmite ceva atmosferei din Princepele lui Eugen Barbu.) Dacă dintre personajele reale ale timpului cel „jucat” de Iordache Stavarache - grec, conducând ca prim sfetnic sau ca reprezentant la Constantinopol al mai
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
pădurilor din zonele premontane, pe care copilul le-a colindat împreună cu tatăl său, încercat vânător; aici a întâlnit sălbăticiuni, ciobani cu turme de oi, rapsozi populari, un tărâm feeric, protejat de expansiunea civilizației și marcat de ritmurile cosmice ale succesiunii anotimpurilor. Însă la școală copilul ia contact cu o realitate brutală, amplificată până la catastrofă de experiența războiului. Întors din refugiu, găsește în satul natal proiectile neexplodate, gospodării părăsite. Războiul, apoi seceta îl fac să perceapă viața ca pe o luptă pentru
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
Dor căzut, în revista „Secolul 20” (1987), identificate de Nicolae Cârlan. Se întâlnesc aici aceleași „poeme din munți” care evocă o lume de basm, se regăsesc „setea” și „arșița” distrugătoare. Spațiul geografic se mută spre Câmpia Bărăganului, văzută în succesiunea anotimpurilor, și spre lumea mirifică a Deltei. Un segment interesant este poezia erotică, zonă de care L. s-a apropiat ezitant. În trei catrene dintr-un Eseu erotic se deslușesc ecouri insistente din Mihai Eminescu. Ciclul de inedite surprinde și scene
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
face aceste împrejurări de nerecunoscut sau neglijabile în sine. LUCIAN RAICU SCRIERI: Primele iubiri, București, 1956; ed. pref. Paul Georgescu, București, 1962; Puiul de cerb, București, 1956; Lupta cu inerția, pref. Geo Bogza, București, 1958; Păcălici și Tândăleț, București, 1963; Anotimpurile, București, 1964; Moartea căprioarei, pref. Gheorghe Tomozei, București, 1964; ed. pref. Victoria-Ana Tăușan, București, 1969; Versuri, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1964; Albatrosul ucis, îngr. și postfață Gheorghe Tomozei, București, 1966; Scufița roșie. Poveste despre prietenie, București, 1967; Poezii, București, 1968
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
Iorga interpretat de..., îngr. și pref. Florin Mihăilescu, București, 1979; Cubleșan, Teatrul, 107-110; Șerban, Ispita, 61-63; Dan Zamfirescu, N. Iorga. Etape către o monografie, București, 1981; Iorgulescu, Ceara, 90-95; Săndulescu, Portrete, 168-186; Zaciu, Viaticum, 181-207; Modola, Dramaturgia, 103-115, 133-135; Sângeorzan, Anotimpurile, 15-26; Marcea, Concordanțe, 205-216; Cubleșan, Civic-etic, 87-89; Ciopraga, Propilee, 22-33; Păcurariu, Scriitori, II, 158-168; Adam, Planetariu, 187-191; Râpeanu, Scriitori, 5-12; Dinuța Marin, N. Iorga și creația populară, București, 1986; Băncilă, Portrete, 167-180; Nicolae Dragoș, Mihai Stoian, Drumeț în calea lupilor
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
în toate culturile umane: cu cine să te căsătorești (începând de la „aranjamente”, unde se desemnează și persoana concretă, și trecând prin restricții de principiu, precum tabuul incestului, exogamia și endogamia); când (la ce vârstă, cu ce statut socioeconomic, în ce anotimp etc.) și cum (ce ritualuri, cu ce înțelegeri de avere, ce angajamente mutuale). Despre „cu cine” și „când” s-au făcut referiri și se vor mai face în capitolele următoare. Privitor la „cum”, sunt relevante două dimensiuni: 1. ceremonialele ce
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
445-450; Simion, Scriitori, II, 354-368; Raicu, Critica, 31-34; Cristea, Arcadia, 127-132; N. Tertulian, Experiență, artă, gândire, București, 1977, 289-320; Baltag, Polemos, 80-85; Cioculescu, Itinerar, III, 227-331; Paleologu, Ipoteze, 232-236; Sorescu, Interpretări, 226-275; Ornea, Tradiționalism, 395-404; Grigurcu, Între critici, 34-41; Sângeorzan, Anotimpurile, 45-89; Ornea, Actualitatea, 243-250; Vasile, Conceptul, 263-264; Ion Vianu, Ritualuri, RL, 1991, 46; Florin Mihăilescu, Introducere în opera lui Mihai Ralea, București, 1997; Gheorghe Grigurcu, Despre Mihai Ralea, RL, 1998, 30; Ornea, Portrete, 86-95; Al. Săndulescu, Mihai Ralea și problemele
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
la o reală reușită în regândirea cu mijloacele prozei contemporane a unui gen literar precum romanul istoric. Dar R. rămâne în istoria literară deopotrivă pentru proza ei științifico-fantastică: Eu și Bătrânul Lup de Stele (1966), Taina Sfinxului de pe Marte (1967), Anotimpul sirenelor (1975) și Să nu afle Aladin (1981, premiat la Concursul European de Literatură pentru Copii, Padova, 1982, precum și de Asociația Scriitorilor din București). Nota dominantă a scrierilor din această categorie este o îmbinare foarte personală de calități poetice (fragmentar
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]