11,096 matches
-
în nume anodine, "epifanii histrionice ale unei ființe trecute - cel puțin în conștiința publică - în moarte". Într-o astfel de cheie, existența cenușie a lui Gavrilescu se poate interpreta ca epifană. Povestea colonelului Lawrence are rolul unei istorii echivalente care anticipează istoria lui Gavrilescu, prin punerea în oglindă 284. Există trei semne care intră într-o relație de echivalare contextuală prin prezența unor trăsături inerente sau contextuale (+ militar). Semnificația numelui iubitei lui Gavrilescu (având element de compunere un vechi cuvânt german
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
orficului tumult" și, implicit, mesajului criptic. Una este, de asemenea, numele tainic al Leanei, cunoscut doar de Adrian. Ea se arată celorlalți sub numele ei de împrumut "pentru păcatele mele". În final, recunoașterea prin reflectare (Leana-Îngerul Morții, Adrian-Îngerul Morții) este anticipată de identificarea celor doi cu Orfeu în versurile menționate. Procesul de recunoaștere a celor doi s-a încheiat; Una este Leana, dar și o expresie a totalității, a stării paradisiace prin refacerea cuplului, a plenitudinii prin iubire 548. Dacă pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
revelează acest adevăr în tot ce se întâmplă în jurul nostru, și mai ales în tot ce ne putem imagina că se întâmplă. În fond, teatrul, ca și filozofia, este o pregătire pentru moarte. Cu deosebirea, pentru mine capitală, că spectacolul anticipează revelația morții, pentru că îți arată toate acestea aici, pe pământ, în viața de toate zilele..."613. (Statistic, ideea exorcizării spaimei de moarte, prin spectacol, se poate susține prin ocurența în text a unităților lexicale: frică (douăzeci și șapte), teama (nouă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și parabole". (Luchian, care simte apropierea morții, îl întreabă de mai multe ori despre taina generălesei, sperând că va găsi cheia anulării propriilor temeri). Pentru el, teatrul, ca și filosofia, este o pregătire pentru moarte, cu deosebirea capitală că spectacolul "anticipează revelația morții, pentru că îți arată toate acestea aici, pe pământ, în viața de toate zilele..."616. Ștefan Borbély aduce sugestia sintetică a numelui secret, pe care Eliade și-l atribuie în proză, făcând din sine autor și personaj ascuns al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
minute mai târziu prin asfixiere. În schimb, nu numai că supraviețuiește, dar se regenerează fizic, și, mai mult, dobândește capacități intelectuale neobișnuite pentru un om (reamintește de destinul excepțional al lui Făt-Frumos care pătrunde toată înțelepciunea lumii, "toate învățăturile"): poate anticipa evenimente și învăța limbi străine în vis sau doar deschizând o carte, are puterea de a concretiza, prin gând, un obiect. Dominic Matei devine un "mutant care anticipează existența omului postistoric"808, iar "activitatea lui mentală anticipează oarecum condiția pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
excepțional al lui Făt-Frumos care pătrunde toată înțelepciunea lumii, "toate învățăturile"): poate anticipa evenimente și învăța limbi străine în vis sau doar deschizând o carte, are puterea de a concretiza, prin gând, un obiect. Dominic Matei devine un "mutant care anticipează existența omului postistoric"808, iar "activitatea lui mentală anticipează oarecum condiția pe care o vor dobândi oamenii după câteva zeci de mii de ani. Principala caracteristică a noii umanități va fi structura vieții psihomentale: tot ce fusese cândva gândit sau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
toate învățăturile"): poate anticipa evenimente și învăța limbi străine în vis sau doar deschizând o carte, are puterea de a concretiza, prin gând, un obiect. Dominic Matei devine un "mutant care anticipează existența omului postistoric"808, iar "activitatea lui mentală anticipează oarecum condiția pe care o vor dobândi oamenii după câteva zeci de mii de ani. Principala caracteristică a noii umanități va fi structura vieții psihomentale: tot ce fusese cândva gândit sau înfăptuit de oameni, exprimat oral sau în scris, era
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sex masculin/), mezogeneric (/mitologie/), microgeneric (/erou/) și îl respinge pe cel de al patrulea, semul specific/viteaz/ din numele personajului, prin ironia intertextuală: "viteazul nostru Egor"; raportarea la celebrul poem rusesc din secolul al XII-lea, despre cneazul Igor Sviatoslavici, anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație-limită. Conform teoriei sacrului irecognoscibil, personajele își ascund natura în nume de camuflaj: Doftorul (din Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis) care ispășește o vină tragică ("nu mă cheamă așa. Pentru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să fie un element important. În acest context, voi încerca să susțin că tematizarea filosofului român dobândește o poziție demnă de toată considerația, deoarece se înscrie în mod original într-o mișcare de idei înnoitoare, iar prin poziția în timp anticipează unele dintre elementele acestei mișcări. În ceea ce privește registrul semantic al antinomicului, pe parcursul acestui studiu voi urmări în mod prevalent sensul propriu sau strict al ideii de antinomie. Aceasta nu înseamnă că sensurile secundare vor lipsi. Ambiguitatea semantică ce însoțește această noțiune
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu încearcă să atenueze această îndepărtare, ci să o sporească. Am putea spune că este o formă de cultivare a transcendenței, așa explicându-se valoarea ei prioritar metafizică. 1.1.3. În economia cunoașterii luciferice În Eonul dogmatic, Lucian Blaga anticipa "o întreagă teorie a cunoașterii" pe baza acestei idei de direcție epistemologică 93. În studiul următor, el chiar dezvoltă o astfel de teorie, plus-cunoașterea, zero-cunoașterea și minus-cunoașterea fiind privite aici drept manifestări ale cunoașterii luciferice 94. Metoda antinomiei transfigurate este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unui nou eon dogmatic, a unui eon spiritual care sub aspectul gândirii își va primi impulsurile de creație dintr-o inițială reabilitare a intelectului ecstatic, cu toate riscurile pe care acesta le implică"149. Eonul dogmatic pe care Blaga îl anticipează nu seamănă cu nimic din ceea ce, în epocă, reacționând la semnele timpului, prevedeau Spengler, Keyserling sau Berdiaev 150. El nu înseamnă nici o revitalizare a dogmelor creștine sau o reconsiderare a unora dintre elementele lor. Ceea ce îl apropie de eonul creștin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acestea, fără a putea fi asimilate cu vreuna dintre ele. Din acest punct de vedere, Blaga contribuie în mod original la un adevărat concert de gândire înnoitoare. Mai mult decât atât, prin poziția în timp, se poate spune că el anticipează unele dintre elementele acestei mișcări de idei, putând fi catalogat printre precursorii unei posibile noi paradigme. 5.3. În concertul unor idei filosofice contemporane ce anunță o nouă paradigmă Mă voi referi la câteva idei și proiecte filosofice din spațiul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Les Éditions du Minuit, Paris, 1969. 719 Cf. Jean Kovalevsky, "Rezolvarea antinomiilor în știință și religie", în Basarab Nicolescu, Magda Stavinschi (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002, p. 121. 720 Prin aceasta, Blaga anticipa o preocupare a epistemologiei contemporane pentru nuanțarea conceptului de raționalitate, în sensul că împreunarea dintre raționalitate și noncontradicție nu este chiar atât de strânsă cum pretinde logica, asocierea ei cu inconsistența logică neînsemnând automat iraționalism. Paradoxul însoțește mereu susținerile cognitive
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ale vieții publice, precum geografia, literatura, filosofia transcendentală, militantismul politic, ori ecologia științifică. Câteva nume de la sfărșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, reprezentative pentru astfel de preocupări ar putea fi Henry David Thoreau, cel ce anticipează atitudinea ecologistă și militantismul civic prin argumentele sale pentru o viață în mijocul naturii și nesupunere civică în numele unor principii morale împotriva cazurilor de injustiție ale instituțiilor guvernamentale, John Burroughs, un naturalist care popularizează în revistele vremii sensibilitatea și devoțiunea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
acestuia față de individualismul etic. De asemenea, voi lua în considerare, chiar de la bun început, trei probleme cu încărcătură epistemologică, distincția dintre nivelul descriptiv și cel normativ, problema demarcației și problema criteriului. Așa cum am mai precizat, în cadrul acestei discuții vor fi anticipate unele dintre temele care vor fi dezvoltate ulterior. Precizările făcute în acest capitol vor fi subînțelese de fiecare dată atunci când, în diverse contexte, probleme de acest gen vor fi reiterate cel puțin aluziv. De aceea, consider că aceste aprecieri au
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care este independentă de valoarea utilitară recunoscută de oameni. "Ecologia superficială" tratează ecologia asemenea unei științe care aparține familiei științelor vieții și ale pământului, așa cum sunt oceanografia sau meteorologia. Ecologiștii superficiali își pun cunoașterea în serviciul cuceririi naturii fără a anticipa și a evita "pagubele colaterale". Acești ecologiști îi informează pe politicieni și industriași asupra efectelor pe termen lung ale ploilor acide, asupra consecințelor ecologice și pentru sănătate ale introducerii organismelor modificate genetic în agricultură. După Naess 140, mișcarea ecologiei superficiale
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și propune ca în absența unei definiții general acceptate a acesteia să o definim pornind de la modul în care Leopold înțelege land ethic, adică să considerăm land ethic drept paradigma eticii mediului 197. Moștenirea teoretică lăsată de Leopold este uriașă, anticipând cele mai importante dezbateri actuale. În linii mari, pot fi identificate următoarele idei noi: • Leopold a întemeiat noul domeniul al eticii mediului, în general, al filosofiei mediului. El nu propune doar o teorie etică cu privire la mediul înconjurător, ci mai mult
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
putem preveni și chiar depăși unele fenomene negative, tot așa cum buna înțelegere a funcționării organismului omenesc este o premisă a vindecării unor boli. 3) Viziunea "siloz". Ecosistemele sunt veritabile rezerve de diversitate genetică care trebuie menținute nealterate deoarece nu putem anticipa nevoile viitoare si aplicațiile pe care le-ar putea avea în viitor. De exemplu, să presupunem că o plantă poate avea proprietăți farmaceutice decisive în vindecarea unei boli, dar acestea nu au fost încă descoperite. Păstrarea stocului natural crește posibilitățile
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
un sistem se dereglează, atunci efectele se propagă și în celelalte sisteme cu care se află în interdependență. Este evident că în ultimele două cazuri efectele nu sunt deloc neglijabile. Cu atât mai mult, cu cât input-urile au fost anticipate mai puțin, adică este vorba despre input-uri la care sistemul nu este adaptat, cu atât mai mult efectele vor fi mai greu de prognozat. Comunitatea umană, înțeleasă ca o comunitate biologică, poate fi într-o asemenea situație dacă luăm
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
numai în cazul în care aduce atingere altor oameni sau proprietății acestora. Augustin argumentează în favoarea acestei teze pornind de la fapta lui Iisus care fixează dracii în porci în loc să-i distrugă. Acesta ar fi modelul atitudinii față de animale. Thoma d'Aquino anticipează poziția lui Kant după care cruzimea față de animale trebuie luată în considerare numai în cazul în care se poate transforma în cruzime față de oameni, adică are efecte asupra oamenilor. Or, teza că violența asupra animalelor duce la violență față de oameni
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de tratamente veterinare care să le diminueze eventualele dureri. 3. De ce să facem experimente pe animale când avem metode alternative? Experimentele pe țesuturi sunt mai eficiente și mai precise. 4. Experimentele pe animale au efecte secundare care nu pot fi anticipate. Drept urmare, riscul este mare. Pot apărea mutații genetice care pot duce la apariția unor boli sau a unor monstruozități. Organismele modificate genetic pot duce la modificări în lanț care pot avea efecte nefavorabile. În legătură cu atitudinea față de experimentele pe animale rețin
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a justifica neasumarea responsabilității. Unii filosofi susțin o poziție diferită, și anume, așa-numitul principiu al dublului efect potrivit căruia un agent este responsabil pentru consecințele intenționate ale acțiunilor sale, dar nu și pentru consecințele neintenționate, chiar dacă acestea au fost anticipate 309. De exemplu, dintr-o perspectivă tradițională se consideră că este corect să bombardezi ținte militare, chiar dacă pot fi uciși și civili, dar este incorect să bombardezi civili pentru a determina inamicul să se predea. Sau, se consideră că este
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
atunci, celelalte condiții fiind constante, acea acțiune trebuie făcută sau nu trebuie făcută. Oare moralitatea presupune doar acțiuni din care avem beneficii acum? S-ar putea argumenta că acțiunea noastră ar fi lipsită de sens sau redundantă deoarece nu putem anticipa dezvoltările tehnologice din viitor. Viitorul poate face inutile diverse precauții sau acțiuni din prezent fie din cauza evoluțiilor tehnologice fie din cauza unei catastrofe. Totuși, atitudinea rațională este să ne protejăm viitorul și să nu ne bazăm doar pe tehnologia viitorului pentru
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
urmez sugestia formulată de Robert Elliot (ed.), Environmental Ethics, Oxford University Press, Oxford, New York, 1995, pp. 12-13. 33 Robin Attfield, A Theory of Value and Obligation, Croom Helm, Londra, New York, Sydney, 1987, pp. 3-4. 34 Am folosit aici în mod anticipat o distincție, aceea dintre agent moral și pacient moral, pe care o voi introduce mai târziu, atunci când discuția se va desfășura în contextual care a dus la formularea disticției respective. 35 Vezi Robert Elliot, "Critical Notice of The Ethics of
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mediat la nivel post-transcripțional. IGF I pare a juca rol important în echilibrul azotat mediat de aportul exogen. La pacienții supuși unor stări catabolice intense (infecții, febră, arsuri etc.), prezența unui IGF plasmatic normal indică un răspuns bun la hiperalimentație, anticipând un bilanț azotat pozitiv. IGF II este un indicator mai puțin sensibil al modificărilor biochimice legate de aportul alimentar. În schimb, IGF II a fost asociat hipoglicemiilor din tumorile ne-insulare extrapancreatice, fără celule β. Mai mult, spre deosebire de IGF I
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]