KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...234 235 236 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

Adam pare ușor jenat, de parcă nu și-ar fi dat niciodată seama că peștii au ochi. Dar cu siguranță nu vreau să încep o dezbatere încinsă despre vegetarianism acum, așa că îmi ridic repede paharul și spun „Noroc“, iar apoi mă aplec și îl sărut seducător pe buze. Foarte drăguț, îmi zâmbește el. Sper că o să am parte de mai mult. Păi, dacă ești băiat cuminte, nu ai de unde să știi ce se va întâmpla, îi spun făcându-i seducător cu ochiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
soarbe încet. Din câte îmi aduc aminte, eu am cam băut restul. Capitolul 15tc "Capitolul 15" Nu o să mai beau ÎN VECII VECILOR. Pe bune, vorbesc serios. Doamne, mă simt de parcă mi-aș fi prins capul într-un malaxor. Mă aplec peste vasul de toaletă din baia drăguță de lângă dormitorul superb în care Adam și cu mine am făcut pentru prima oară dragoste ieri noapte. Dar în loc să fiu în brațele lui, savurând fericirea postcoitală, mă simt distrusă. A, și apropo, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
regrete că m-a invitat acasă la el. Dar nu-mi pasă. M-am săturat să tot încerc să impresionez bărbații. De fapt, m-am săturat, punct. — Am fost încântat când am aflat că ești la bord azi. Mike se apleacă pe canapea și își desface primul nasture de la cămașă. Nu-mi place să recunosc asta, dar arată al naibii de sexy și devine din minut în minut și mai sexy. Aproape că nu-mi place din cauza asta. Ar fi mult mai ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

se aude muzică clasică, și În fața lui, pe jos, sunt vreo șase cutii de carton pline cu tot felul de chestii. — Bună, bunicule, zic. — Emma ! Ridică privirea și i se luminează fața. Fata mea, scumpă și dragă. Vino-ncoa’ ! Mă aplec și Îl pup, iar el mă strânge tare de mână. Are pielea uscată și rece, și părul chiar mai alb decât Îl avea ultima oară când l-am văzut. — Ți-am mai adus niște batoane de ciocolată Panther, spun, arătând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Încântată. O zi Întreagă, În care să fiu răsfățată. — O idee foarte bună, spune bunicul și mă bate ușor pe mână. Tu ai mereu idei foarte bune pentru cadouri, Emma. Îți mulțumesc mult, draga mea. Foarte frumos din partea ta ! Se apleacă și mă pupă și simt că mi se Încălzește sufletul. Ideea mi-a venit acum câteva luni. E un pachet de servicii Întinse pe durata Întregii zile, cu tratamente gratuite și toate astea. — Evident, cu masa de prânz inclusă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
aduce aminte Katie. Poate că se simte mai bine acum. Mai curând, poate vrea să vândă, spune Jane pe un ton lugubru. — Și de ce mă rog ar face asta ? — Nu se știe niciodată. — Teoria mea, spune Dave, și cu toții ne aplecăm capetele, atenți la ce are de spus, e că vrea să vadă dacă plantele astea lucesc destul de tare. Arată din cap către Cyril, și izbucnim cu toții În râs. — Ai grijă, se răstește Cyril. Să nu distrugi tulpinele. Ridică privirea. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
imediat. Nu pot. Katie țopăie deja de nerăbdare de pe un picior pe celălalt. — Dar, Emma, sunt... niște cifre foarte importante. Trebuie neapărat... să le vezi... — Emma. La auzul glasului lui Jack Harper, tresar de parcă m-ar fi Înțepat cineva. Se apleacă spre mine confidențial. Poate c-ar trebui totuși să te duci să vezi ce e cu cifrele alea. Mă uit la el preț de câteva clipe, incapabilă să rostesc vreun cuvânt, și simt că mi s-a urcat tot sângele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
atât de frumoasă ! Am fost foarte supărată că am pierdut-o. — Ei, la naiba ! Ochii i se umplu din nou de lacrimi. Am să-ți mai fac una. Nu ! zic alarmată. Nu, Katie, te rog nu. — Dar vreau eu ! Se apleacă și mă Îmbrățișează. De-asta există prietenii ! Mai trec vreo douăzeci de minute până ne terminăm cappuccino-ul și ne Îndreptăm spre birou. Când ne apropiem de blocul Panther mă uit la ceas și aproape Îmi stă inima când văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
OK, poate că da... — Ești convinsă că tipul ăla cu față tristă, care stă În apartamentul de lângă noi, e Îndrăgostit de tine... — Ăsta nu e un secret ! spune, dându-și ochii peste cap. — A, da ? Să-i spun, atunci ? Mă aplec un pic, spre fereastra deschisă. Hei, Mike, strig. Ia ghici ! Lissy crede că tu... — Termină ! zice Lissy Înnebunită. — Vezi ? Și tu ai secrete. Toată lumea are secrete. Probabil că până și Papa are câteva secrete. — OK, spune Lissy. OK. Am Înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ușile. Nu. Nu. E ca un vis urât. Jack Harper se află singur În lift, În niște blugi vechi și un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv un pas Înapoi. Jack Harper Își bagă mobilul În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune blând. Sunt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Aproape că Îmi vine să adaug „În vecii vecilor, amin.“ — Chiar așa ? Jack mă privește, mustăcind ușor. E... nemaipoment. Rămâne o clipă pe gânduri. Emma, poți să ții un secret ? — Da, spun ușor panicată. Despre ce e vorba ? Jack se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Și eu mai trăgeam chiulul câteodată. — Poftim ? Mă holbez la el, perplexă. — La primul meu job, continuă pe un ton normal, aveam un prieten cu care petreceam foarte mult timp. Și noi aveam un cod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
piață batonul Panther ! Ce-o să-și mai ia bunicul cu el când se duce la popice ? — O totală rebranduire, o readecvare la cerințele consumatorului, ar fi, pe de altă parte, destul de costisitoare... Începe cineva. Nu sunt de acord. Artemis se apleacă puțin În față. Dacă dorim să maximizăm inovația conceptului, Într-o manieră funcțională și logistică, atunci avem nevoie să ne focalizăm asupra competențelor strategice... — Scuzați-mă, spune Jack Harper, ridicând o mână. E prima oară când ia cuvântul, și toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mai tare. Ochii Îi cad brusc pe Jemima, care se află Încă lângă scaun și Încearcă să apuce geanta. O, Doamne ! Nu poți nici măcar să-ți iei geanta ? — Ba pot ! spune Jemima, făcând un ultim efort disperat de a se apleca. Firește că pot. Uite ! Reușește să apuce bareta genții cu vârful unei unghii acrilice și-și aruncă triumfătoare geanta pe umăr. Vezi ? — Și dacă te invită la dans ? spune Lissy insidioasă. Ce te faci atunci ? Chipul Jemimei e străbătut de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
E o reacție perfect normală. Și tu te-ai simți la fel. Oricum, e-n regulă. Nu trebuie decât să rezist până vineri, când pleacă. — Și dup-aia te muți cu Connor. Lissy ia o gură de daiquiri și se apleacă În față. Știi care e părerea mea ? Că o să te ceară de nevastă ! Simt că mi se strânge stomacul, probabil din cauza băuturii pe care tocmai am băut-o sau așa ceva. — Ești atât de norocoasă ! spune Lissy transportată. Știi, zilele trecute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
simbolice ale feminității, spune un tip, pe un ton de scuză. Ovarele sunt simbolul fertilității, ochiul Înseamnă Înțelepciune, copacul simbolizează mama natură... — Ideea e că aceste imagini pot fi folosite pentru o Întreagă gamă de produse, spune o femeie brunetă, aplecându-se ușor În față. Băutură energizantă, linie vestimentară, parfum... — Piața țintă răspunde bine la imaginile abstracte, adaugă Tipul cu Ochelari fără Ramă. Studiul de piață a arătat că... — Emma. Jack mă privește din nou. Tu ai cumpăra o băutură pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Emma, hai să stabilim un lucru. Din clipa asta, ne vom spune una alteia totul. Între noi două n-ar trebui să existe secrete. Suntem cele mai bune prietene ! — De acord ! spun, cuprinsă brusc de căldura unei emoții puternice. Mă aplec și-o pup. Lissy are perfectă dreptate. Ar trebui să avem Încredere una În cealaltă. N-ar trebui să avem secrete una față de cealaltă. Vreau să spun, pentru numele lui Dumnezeu, ne cunoaștem de peste douăzeci de ani ! — Și, dacă tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Îl vom sprijini cu toții În acest moment dificil din viața lui. Și pe tine, desigur, Își ia seama și adaugă. Deși, din moment ce tu ești cea care s-a despărțit de el, Connor e de fapt victima În povestea asta. Se apleacă În față, confidențial. Trebuie să-ți spun că multe dintre fete au zis că trebuie să ai o doagă sărită de ai făcut așa ceva ! Nu-mi vine să cred. Connor a ținut un discurs despre faptul că ne-am despărțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
se distreze, asta e părerea mea ! Ți-ai scos și verigheta, adaugă, uitându-se la mâna mea stângă. Fată isteață... hopa ! Vine ! Hai că mă duc. Pleacă clătinându-se ușor, În timp ce Jack Își reia locul la masă, iar eu mă aplec ușor În față, aproape râzând. O să-i placă la nebunie chestia asta. — Ia ghici ! zic. Am un soț pe nume Jeremy ! Tocmai am aflat de la prietena mea de la masa vecină, care a venit și mi-a spus. Așa că ce părere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
nevoie să te prefaci. Mi-ai spus În avion că asta spui de fiecare dată. Zici că nu vrei desert, dar de fapt vrei. — Ei bine, de data asta chiar nu vreau. — A fost creat special pentru tine, spune Jack aplecându-se spre mine. Häagen-Dazs, merengue, sos Bailey... Fără veste, mă simt complet minimalizată. De unde știe el ce vreau eu ? Poate că nu vreau decât fructe. Poate că nu vreau nimic. Habar n-are nimic despre mine. Absolut nimic. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
OK. N-ar fi trebuit să ne ia chiar atât de mult să ajungem din Clerkenwell În Clapham. Trebuia să fi ajuns de mult. Vreau să spun că e practic la doi pași ! O jumătate de oră mai târziu, mă aplec În față și-i zic șoferului, pentru a nu știu câta oară: — E vreo problemă ? — Traficul, domniță. Ridică vag din umeri. Ce poți să faci ? Dacă vrei, poți să găsești și tu, așa cum fac taximetriștii adevărați, nu știu ce rută care te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
vedetele, și să ne distrăm de milioane... — Emma. Jack Își lasă jos cupa și mă privește. Tot ce-mi doream era să petrec seara asta cu tine. Și asta e ceea ce facem. Da. Dar... — Asta și facem, repetă ferm. Se apleacă Încet spre mine și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum o să mă sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
am simțit foarte bine În seara asta. — Și eu, spun, cu ochii la bancă. M-am simțit extrem de bine. — O să ne Întâlnim din nou, cât de curând. Îmi ridică Încet bărbia, până când Îl privesc drept În ochi. Îți promit. Se apleacă și de data asta nu mai e nici urmă de șovăială. Gura lui se lipește apăsat și cât se poate de plăcut de a mea. Mă sărută. Jack Harper mă sărută pe o bancă din parc. Gura lui Îmi deschide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mea agenție de turism, spune Kerry cu un zâmbet superior. Am Început de la zero. Acum am patruzeci de angajați și o cifră de afaceri de peste două milioane. Și știi care e secretul meu ? — Nț... habar n-am, zice Jack. Kerry se apleacă În față și-l fixează cu ochii ei albaștri. — Golful. — Golful ? repetă Jack. Afacerile Înseamnă relații, spune Kerry. Contacte. Ascultă la mine, Jack, la golf am cunoscut cei mai mari oameni de afaceri ai țării. Uite, ia orice companie. Compania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
orice companie. Compania asta, de pildă. Își Întinde brațele larg. Îl cunosc pe șeful cel mare. Dacă vreau, mâine pot să-l sun la telefon. Împietresc, cu ochii la ea. — Serios ? spune Jack, extrem de atent. Chiar așa ? — Da, da. Se apleacă În față, confidențial. Și când zic șeful cel mare, zic chiar șeful cel mare. — Șeful cel mare, repetă Jack. Sunt impresionat. — Jack, poate pune Kerry o vorbă bună pentru tine ! exclamă mama, cu inspirație subită. Nu e nici o problemă pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
jenată. Nu-mi doresc decât să dispar sub pled și să nu mă mai vadă nimeni niciodată. — Domnule Harper ! ne Întrerupe o voce și trag aer În piept, ușurată. Ne uităm cu toții În direcția vocii și-l vedem pe Cyril aplecându-se stângaci spre Jack. Îmi cer mi de scuze că vă Întrerup, domnule, spune, aruncând priviri mirate spre familia mea, de parcă ar Încerca să Înțeleagă ce l-o fi apucat pe Jack Harper să ni se alăture la picnic. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]