7,924 matches
-
întâlnirile noastre luau astfel caracterul unor adevărate evaziuni, atât materiale cât și spirituale. Ocaziuni de discuții fără capăt, de cercetări, de revizuiri, de informațiuni reciproce, de schimburi de idei... Ne sileam să înțelegem; ne învățam să gândim, să raționăm, să argumentăm; ne îndemnam să ne-nălțăm privirile deasupra capului și deasupra mediului nostru, dincolo de orizontul pe planul căruia ne mișcam... În discuțiunile duminicilor acestea ale noastre, în Parcul Rivalet la Socola, sau la " Viața Lungă" pe platoul Copoului, sau în grădinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să imite viața; s-o Înlocuiască. Desigur, e greu să credem că lumea a Învățat melancolia de la Hamlet sau că secolul al nouăsprezecelea, așa cum Îl cunoaștem, ar fi În bună măsură o născocire a lui Balzac, cum pretinde Oscar Wilde argumentînd că viața imită arta și nu invers; dar e adevărat că arta are flori pe care natura nu le cunoaște și că, după impresioniști, ochiul omenesc a reușit să vadă În lumina ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
feluri: ori prin știință dobândită, ori prin Duhul Sfânt. Nefiind dar prin știință dobândită, este deci prin Duhul Sfânt. Și am vrea să știm ce credeți că vine de la Duhul Sfânt. Aici Pelerinul cugetă puțin, căci acest mod de a argumenta nu-i păru bun. După un moment de tăcere, spuse că era inutil să mai discute despre aceste lucruri. Călugărul stărui: „Astăzi, când ne împresoară atâtea sminteli de-ale lui Erasmus și de-ale multor altora 1 care înșeală lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de-al lui Teodoru de pe vremea cînd "patronau" o cameră de oaspeți, unde semnau condica un fel de salariate ale combinatului. Asta iar n-o mai știi! În schimb, știi altele... A avut grijă Teodoru să te prelucreze, să-ți argumenteze că nu-s de nici un viitor, să-ți spună că, făcîndu-mi-se mereu șicane, voi sfîrși prin a pleca din combinat o, ce bine le-ar părea unora! Erau atît de siguri că voi pleca ori voi fi dat afară, de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
legată pe sub bărbie; vream să se elimine ultimul vestigiu de rău și mâine să mi pot face cursele absolut necesare: poșta, Rainer și școala de la 11 [la] 1. După masă iar lucru la școală - poate îl voi evita pentru că voi argumenta că e ziua mea. Iubito, abia acum a plecat Mihai, care m’a enguelat și m’a certat tot timpul spunându mi că nu ne merităm norocul, că tu ești acolo pentru a-ți desăvârși cariera, că ai plecat pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și publicistul) G. Racoveanu. Într-un articol publicat În ziarul Credința (nr. 195, 1934), acesta din urmă a susținut că toți evreii ar fi damnați pe vecie și condamnați la Infern pentru că nu au crezut În Isus. El și-a argumentat opinia cu Evanghelia după Ioan, În care Isus se adresează astfel evreilor : „Dacă nu credeți cine sunt, În păcatele voastre veți muri” (Ioan 8, 24). „Dracii și Iuda - a conchis Racoveanu - nu se mântuiesc. Așa Învață Biserica”. Eliade l-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
romani că ar practica omuciderea și antropofagia rituale. Acțiunea era motivată de faptul că pe atunci creștinismul (religio illicita) era o sectă iudaică din ce În ce mai populară și deci din ce În ce mai periculoasă. Astfel de zvonuri - mai eficiente decât aruncarea creștinilor ad leonem - erau argumentate cu citate din evanghelie : „De nu veți mânca trupul Fiului omului și nu veți bea sângele lui, nu veți avea viață Întru voi” (Ioan 6, 53). Peste doar câteva secole, simțindu-se suficient de puternici, Înșiși creștinii au Început să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
naționale românești, monumentelor și bisericilor, participarea la acțiunile trupelor sovietice de dezarmare a unităților și subunităților românești, maltratări de militari români. Aceste acțiuni au fost mai frecvente în localitățile situate pe rutele de retragere a marilor unități române. Unii istorici argumentează că marele număr de asemenea documente incriminatoare reflectă o realitate istorică, anume că evreii din Basarabia și nordul Bucovinei erau antiromâni. De exemplu, Inspectoratului regional de poliție Iași, la 2 iulie 1940 trimitea la București o dare de seamă privind
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
inspirată dintr-un comentariu consacrat alegerilor din SUA apărut În <<Morning Star>> remarca cu ironie că la Convenția republicană de la Miami Beach, prostituatele au obținut serioase cîștiguri bănești; ele au contribuit la succesul Convenției fiindcă <<...politicianul cu un moral bun argumentează mai eficient>> (...) <<...ăștia sînt mai bătrîni ca democrații și au bani mai mulți, În plus În fiecare seară Încheie ședințele la 11, nu ca democrații care discută toată noaptea>>”. e.m. Bugetul anului 1974 În același documentar trimis tuturor colectivelor de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai util să se miște cu vremurile, adică să fie cât mai învățat? Alfonso, în principiu, îmi dă dreptate, cu atât mai mult cu cât el însuși a părăsit școala de la 11 ani din același motiv. În fapt însă, îmi argumentează că oricum la școală în sat nu se învață mare lucru, iar Cristian, în particular, vede și aude tot felul de voci dacă merge la școală și nu suportă să fie cu colegii lui, deoarece i se par complet infantili
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
zugrăvesc și să-i amenajez apartamentul. Am fost contactat și de Conferință și am acceptat. Aici am întâmpinat prima problemă cu dânsul. Reprezentantul Conferinței m-a rugat să zugrăvesc apartamentul în culoare albă. Însă pastorul, nu a vrut culoarea albă, argumentând: “Ce, șade Conferința în apartament? Eu stau!” Prin urmare, m-a pus să fac un perete alb, unul maro, unul grena, unul roșu, nu vă spun ce groaznic arăta!!! În viața mea nu am zugrăvit un apartament în atâtea culori
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
hârtiuțe din care-și scoate „nasturii”, hârtiuțe pe care (pe fiecare) scrie la ce ajută „bulina albă”. Această idee, a mea, ar putea schimba punctul de vedere al regizorului (Theo Corban, colegul meu), dar dacă aș avea puterea să-i argumentez că nu ar face altceva decât să sprijine punctul lui de vedere. Acela că Leonida este un bolnav, iar Efimița-i este infirmieră. Ce fel de bolnav este Leonida? În ce fel își suportă soarta Efimița? Efimița nu știe că Leonida
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
inteligent, care, pus probabil de "alți tovarăși" să mă încerce, mi-a reproșat, între felul întâi și doi, că România stă "cu fundul în două luntre" în politica sa externă și cu "ai noștri", dar și cu "imperialiștii". I-am argumentat "ca la școala" cu principiile respectării neamestecului în treburile interne, a suveranității fiecărui stat, bazarea comunității de interese pe respectivele principii etc., gândind că poate și "Genosse", tovarășul, nu-i prea avea la inimă pe ruși, care, spre deosebire de noi, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la mine întrebător și eu i-am spus: "Maică, dacă nu închini se supără oaspeții, e regina lor". Maica a făcut un gest de "fie" și a băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu regina o mai scăldam, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la "obiectiv". Când i-am spus că nu pe mine mă "taie" ci pe un ziarist american, mi-a răspuns ferm ca nu se poate. Întrebându-l de ce , mi-a explicat că "scârțâie ușa și deranjează pe tovarăși". I-am argumentat că între ușa respectivă și "tovarăși" e o distanță apreciabilă, dar "gradul" a fost ferm ! Cum în preajma era o mică livadă, l-am întrebat dacă acolo se poate. A sărit ca ars, "cum, la pomii tovarășei și a lu' tovarașu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un venerabil preot, dar și un mare cercetător-istoric și bibliograf. Considerată în ansamblu, opera lui contribuie la cunoașterea mai îndeaproape a sufletului poporului român din Basarabia. El și-a consacrat întreaga activitate și, în fond, întreaga viață scopului de a argumenta documentar românitatea Basarabiei. Urmaș al unei familii de răzeși și preoți, Paul Mihail s-a născut la 29 iunie 1905, în comuna Cornova din județul Orhei. Rămas orfan la vârsta de 3 ani, a crescut și a urmat școala la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
succesului, având orașul imperial cu toate intrigile lui În buzunar, Holender se gândea la plaiurile mioritice! Shakespeare, my way... În fascinanta sa carte Shakespeare in the light of sacred art, Martin Lings pledează pentru recunoașterea influențelor medievale În opera shakespeariană, argumentând că, așa cum majoritatea catedralelor romane și gotice nu ar fi putut apărea În altă civilizație decât În cea plină de mistere și de o bogată viață interioară ca aceea din Evul Mediu, la fel nici Shakespeare nu ar fi scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
după moarte, e Însoțită de Îngeri, pe o muzică apoteotică, spre Paradis, În timp ce Faust rămâne Încătușat În suferință, Înconjurat de Mefisto și asistenții săi. Intuind că toată munca noastră de durată putea fi ruinată În cinci minute, am Încercat să argumentez: „Domnule Volpe, despre ce logică vorbiți ? Odată ce Diavolul intră În spațiul locativ al savantului, unde e realismul (era să spun chiar socialist)?“. „N-avem ce discuta! Mefisto e marcat În partitură, pe el Îl accept. Însă pe balerinele astea blonde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
surprize? * De ce prejudecățile sunt atât de redutabile? Pentru că ele nu constituie doar apanajul proștilor. Sunt universale. Nu o dată cei inteligenți le îmbrățișează cu aceeași fervoare. Nu sunt câtuși de puțin imuni - cum s-ar crede - față de ele. Ei doar le „argumentează” cu mai multă iscusință, făcându-le, în ultimă instanță, mai solide, mai rezistente. Nemuritoare. Prejudecățile au un singur dușman (intratabil): pe omul pentru care cultura a devenit o a doua natură (nu pe omul care știe multe, nici chiar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e din toate câte puțin. Un timp l-ai crezut alături de tine, parcă i-ai simțit umărul lipit de al tău, l-ai zărit departe, pe malul celălalt. Dacă îi reproșezi lipsa de solidaritate, îți ține o lecție de democrație, argumentând că e normal să gândim altfel (chiar în toate privințele?) și că, în general, suntem, până la, sau începând cu nivelul biologic, complet diferiți. Omul de marmeladă e oportunistul indecis (oportunistul decis alege uneori masca fanaticului), fricosul care se teme până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rugam: „Doamne, iartă-mă pentru ce fac în clipa asta”». Pasajul acesta mi s-a părut de-a dreptul fantastic și de cum l-am citit am avut o promptă, neechivocă reacție negativă. Mi-a trebuit însă ceva timp ca să-mi argumentez reacția: e inadmisibil, e scandalos, e o blasfemie să te rogi în timp ce păcătuiești, în timp ce furi, ucizi, te prostituezi. Iar a accepta să prezidezi asemenea ședințe înseamnă a fi în greșeală. Te poți ruga, sincer căit, după, ca să ți se ierte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Baudelaire ; în lungul său studiu despre Les fleurs du mal (cules în Note și impresii, 1920), deși nu-l consideră ca pe unul din cei mari, ceea ce în definitiv e o părere admisibilă și destul de împărtășită azi, își manifestă admirația argumentată pentru marele (totuși) poet și face, ca de regulă, o mulțime de observații fine și neașteptate (între care și aceasta, de genul reflecțiilor din Privind viața : „Comparați viața debordantă, zgomotoasă, plebeiană și sociabilă a câinilor, cu tăcerea, rezerva și aerul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acest caz, norii s-au împrăștiat fără să ude recolta de pe arie. La masă, pentru că eram mulți, pentru că masa nu putea fi prea bogată, mama mare oferea nepoților tot ce avea mai bun, iar bunicul rămânea flămând pentru că i se „argumenta” că „nepoții trebuie să crească, dar tu nu mai ai de crescut”. Chiar și borșul cu fasole, în strachina lui bunicu era mai limpede, mai fără boabe de fasole. Avea bunica un vas mare de lut în care „umplea” borș
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la mine întrebător și eu i-am spus: "Maică, dacă nu închini, se supără oaspeții, e Regina lor". Maica a făcut un gest de "fie" și a băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu Regina o mai scăldăm, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
până la "obiectiv". Când i-am spus că nu pe mine mă "taie", ci pe un ziarist american, mi-a răspuns ferm că nu se poate. Întrebându-l de ce, mi-a explicat că "scârțâie ușa și deranjează pe tovarăși". I-am argumentat că între ușa respectivă și "tovarăși" e o distanță apreciabilă, dar "gradul" a fost ferm! Cum în preajmă era o mică livadă, l-am întrebat dacă acolo se poate. A sărit ca ars: "La pomii tovarășei și a lu' tovarășu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]