6,258 matches
-
facem azi? spunea el, frecându-și palmele și uitându-se la familia lui. Ce-mi pasă mie? bombănea Monica. Eu mor pe dinăuntru. —Ei, de ce ai vrea să faci un lucru atât de stupid? glumea el. Mama ta e o artistă, spunea el, zâmbind și întorcându-se către Ashling. Mama ei scria tot timpul poezii. Unul dintre poeme i se publicase într-o antologie când Ashling era încă un bebeluș și, de când începuseră plânsetele și ciudățeniile, scrisese din ce în ce mai multe. Ashling știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la departamentul de economie agrară. Recepția avea loc în sala mare de seminar. La intrare fiecare era invitat să ia câte o bucată dintr-o tăietură de revistă dintr-un coș plin. Tăietura mea reprezenta o jumate din corpul unei artiste. Urma acum să- mi caut doamna care avea restul fotografiei, pe care a luat-o din al doilea coș, pentru doamne. Scena e amuzantă și durează 15-20 de minute. A urmat masa, anecdote, cântece, dansuri. După masă, în zgomotul care
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
viață foarte retrasă. Mai târziu a ocupat postul de secretar general la Helsinki și m-a vizitat la București. Athanas Toteff e inginer agonom din Sofia, și asistentul prof. Moloff, fost ministru al agriculturii. E căsătorit de curând cu o artistă, așa că e și în călătorie de nuntă. Dar doamna Toteff e deziluzionată de America. În locul Americii așa cum vroia și visa, cu lux, teatru, balet, aici Ithaca îți oferă o viată tihnită, cu lume ce se închide seara devreme în casă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
nu ar fi fost așa. Și dacă se întâmplase o dată, reflectă ea încrezătoare, se putea întâmpla din nou. Într-un final, Kara se ridică și ieși pe coridorul întunecat, gândindu-se că, indiferent de cât talent ar putea avea ca artistă, îi lipsea acea aptitudine pe care o dorea cu ardoare: să poată să o transporte în mod miraculos pe mama ei în locul acela în care inimile se umplu cu combustibilul afecțiunii, ars călduros pe tot parcursul anilor hărăziți de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mult mai acceptat și mai popular decât feminismul. L-am întâlnit, așa cum de multe ori îl mai întâlnesc și astăzi, răspândit ca sarea în bucate, în rândul femeilor vizibile, dar și a celor care ies din anonimat, sunt profesioniste bune, artiste, politiciene, ziariste, managere. Ca să existe în sfera publică, ele devin doar persoane, își uită identitatea de gen. Alteori fac eforturi supraomenești să pară suprafemei, demonstrând cum pot ele să exceleze în toate, de la profesie la maternitate și bucătărie. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pot decât spera să continue cât voi trăi. În septembrie 2003, la Budapesta, pe lângă muncă, am avut și mai mult timp pentru noi. Au fost și patru cine memorabile, cu soțiile - Moshe a revenit însoțit de Shoshana, distinsă poetă și artistă plastică -, ori cu rectorul CEU, Yehuda Elkana. Prietenia noastră avea deja un mic trecut. Ne-am revăzut cu ocazia primei mele călătorii în Israel, pe 21-25 martie 2004, când am fost invitat de Moshe la o extrem de selectă și interesantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
comunitatea virtuală cu privire la acest caz. El susține că are dovezi potrivit cărora câinele ar fi murit de foame și de sete după numai o zi de la deschiderea expoziției. Mai mult, artistul însuși ar fi interzis hrănirea câinelui. Fotografiile, realizate de artista Dalia Chevez și publicate pe http://elperritovive.blogspot.com/, par să justifice această teorie, înfățișându-l pe Natividad într-o stare îngrijorătoare. Juanita Bermúdez, directoarea galeriei Codice, susține într-un comunicat că protestele ar fi nefondate, câinele fugind de sub ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
materialele de presă foarte bune, aduce publicul spre problemele importante ale timpului în care trăiește, și lucrul acesta se simte. Ce ne rezervă acest an? Ne puteți dezvălui câteva proiecte ale galeriei? După cele două proiecte deschise acum, cu trei artiste din Germania care lucrează în reședință la Avrig - Angela Stauber, Silvia Wienefoet și Ursula Oberhauser -, și cu un proiect în galeria de la etaj, al lui Zsolt Berzsán, artist care are galeria de la Miercurea Ciuc și are chiar aceste probleme, le trăiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
aceste probleme, le trăiește pe viu, o să urmeze un proiect de la Bochum, unde vor expune un coreean și un chinez, eveniment neobișnuit pentru Sibiu, pe 19 aprilie. Apoi o să urmeze o expoziție a Getei Brătescu, una dintre cele mai cunoscute artiste din România, și este o serie pe care a făcut-o la Faust. Încercăm să o legăm de montarea lui Silviu Purcărete. Se va deschide chiar pe 29 mai, când începe Festivalul Internațional de Teatru. Este apoi Florin Mitroi, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
vampă de discotecă, cheia gloriei a fost transformarea. A fost altfel de la un album la altul, aproape fiecare reprezentând o etapă distinctă. Un nou conținut, o nouă imagine și, prin extensie, un nou trend. S-o comparăm cu Cher, o artistă de asemenea cu un parcurs lung și glorios: Madonna îi supraviețuiește. S-o comparăm cu Britney Spears, „rivala“ ei de acum câțiva ani. Britney s-a prăbușit, Madonna strălucește în continuare. Așa cum îmi plăcea mie, la nouă ani, îi place
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
O să-mi aduc ceva de acasă. Am înțeles ce vrei tu. Eu sunt aici în primul rând Raluca cu povestea ei, care susține un personaj pentru că are ceva personal de spus prin el“. Ce raport stabilesc cu istoria recentă două artiste tinere? De ce a scris Mihaela Michailov textul Complexul România & de ce a ales Alexandra Badea să-l pună în scenă? „Cred că e nevoie de o recuperare lucidă a unei perioade față de care avem adesea o reacție de fugă aproape psihotică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
scurtul film al lui Pierre Huyghe despre vocea Albei ca Zăpada. Un film straniu În care se explică cum compania Disney a utilizat atâta timp o voce a unui om real fără a-i oferi acestuia drepturile. Dar În 1996 artista și-a „recăpătat“ vocea. Piticii oare ce mai fac? În aceeași Încăpere, artistul Pierre Bismuth combină diferite versiuni titrate În limbi naționale a Cărții Junglei. Globalizarea vine prin desene animate? Hardcore despre viitor Probabil, artistul central al acestei expoziții e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ianuarie - august 2008 22 de artiști francezi și străini peste 40 de lucrări (pictură, grafică, instalații, videoart, animație) Curator: Ruxandra Balaci Coorganizator: Claude Allemand-Cosneau L’Enclos du Pantin În paralel, la Institutul francez din București, se află o lucrare a artistei Annette Messager, L’Enclos du Pantin, care a câștigat Leul de Aur la Bienala de la Veneția din 2005. Instalația, un vis freudian cu un pinochio În rol principal, vine direct de la Centrul Pompidou. Poate fi văzută până la finalul lui martie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mic și bondoc, cu eternul lui ceas de buzunar, papion și jacheta din tweed gri șobolan. Cineva ar trebui să-l folosească pe Duggie ca prototip pentru o jucărie drăgălașă; ar scoate milioane. —Richard, ți-o prezint pe Samantha Jones, artista noastră, zise David Stronge. —Richard Fine, încântat de cunoștință! Mi-a strâns mâna cu putere. Eram vrăjită de faptul că el trebuie să fie Sir Richard Fine, președintele băncii, și că îi pronunți numele de familie, nu așa cum se scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
OK, mai puțin faptul că ne-ar fi făcut să vrem pipi tot timpul, dar atunci am văzut ce a făcut tânăra Sam pentru Jim Ashley și m-am gândit, ei bine, la naiba, de ce nu o instalație? O tânără artistă britanică, adăugă ne place să susținem chestii de genul ăsta. Acea chestie zâmbi politicos în semn de mulțumire, în timp ce Duggie scotea sunete de aprobare. Sir Richard Fine era la fel de impunător pe cât îl recomanda faptul că acaparase discuția; un bărbat mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de fețe cunoscute - le vede pe aceleași de ani de zile. Mătreața m-a deranjat mai mult. Tot așteptam să se scuture pe mine. —Uh! Coșmar. Sunt Suki Fine, apropo. Te-am văzut pălăvrăgind cu papa. Tu trebuie să fii artista. Suki Fine părea să nu-și fi dat seama de ironia cu care rostise ultimul cuvânt. Închise rujul și îl puse în geanta minusculă neagră din fața ei. Scoțând o pudră aurie compactă cu sfere roz-brune, extrase o pensulă și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să poată să se plângă din nou că a tras o sperietură, fricosul. Facem câteva poze sculpturii. Am arătat înspre ea, atârnând la picioarele noastre și sclipind în lumini ca un glob de Crăciun. Chipul bărbatului se lumină: —Tu ești artista, nu-i așa? Drăguț spectacol. Te-am văzut la petrecere săptămâna trecută. Nu se uită așa ușor rochia aia! spuse, întinzându-mi mâna. Marcus Samson, a spus, numai că a ieșit „Sempson“. Încântat să te cunosc! — Sam Jones, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
s-a înecat cu vinul. De unde ți-a venit ideea asta? — Nu ai început să mă săruți pasional în St. Christopher’s Place. Credeam că tu ai de gând să faci asta! N-am mai luat cina înainte cu o artistă feministă. Nu voiam să mă crezi un porc șovin. Am oftat. —Ei bine, m-am gândit să te las pe tine să dai startul. Nu am vrut să-ți șochez sentimentele. Dar acum te-ai lămurit. — Absolut. Ochii noștri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
brunet și arătos, iar părul lui negru și des era tuns scurt. Ar trebui să fiu atentă când zâmbește cu ironie. Era ticul favorit al eroilor lui Georgette Heyer - când nu-și întreceau caii până în Brighton. —Tu trebuie să fii artista, mi-a spus fără nici o urmă de accent franțuzesc. —Așa este, sunt Sam Jones. Ești prieten cu Suki? —Practic, din fașă. Mama mea și Sir Richard se cunosc de foarte mult timp. Mă întrebam dacă nuanța pe care a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
De ce sâmbătă? —Mai mult spațiu. Poate să îl pun în secțiunea a doua, să îi dedic două pagini, multe poze drăguțe... Știi cine a investigat, nu? I-am dat numele lui Brand. —Dar tu? Aș putea să te folosesc, nu? Artistă tânără și talentată, prima ei comandă... —A doua. Nu contează, prima sună mai bine. Ainiște poze cu sculptura sau cu tine, sau ambele? Vorbește cu agentul meu. Ar trebui să le aibă. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
umeri, cumva jenată. Nu era apropierea la care mă așteptam; mă așteptam la un set complet de complimente despre opera sau frumusețea mea. Sau, de ce nu, amândouă. E probabil un sâmbure de adevăr care plutește pe undeva. Dar eu sunt artistă, am adăugat cu fermitate, fac sculpturi. Instalații. Am făcut una pentru o bancă de investiții. —Da, Mowbray Steiner. Am auzit despre asta. Privirile fixe ale lui Saul nu m-au slăbit nici o clipă cât timp am vorbit, ca și cum încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vrăjitori, prințese, personaje Disney sau de benzi desenate -, costumele adulților spun câte ceva despre anul care se îndreaptă spre final. Anul acesta, „Paris Hilton în uniformă de deținut“ a fost desemnat cel mai popular costum de utilizatorii site-ului shopping.com. Artista americană, moștenitoare a lanțului hotelier Hilton și sursă de minimum două scandaluri pe săptămână, a fost închisă anul acesta timp de 30 de zile, după ce a fost prinsă conducând fără permis cu un nivel ridicat de alcool în sânge. La fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
numărul unu, îmi mai rafinasem și eu un pic meniurile și cumpărasem d-ale gurii ca pentru o masă regească - roșii, salam și pâine... Pe atunci simțeam însă o permanentă nevoie de schimbare și, dacă tot mă aflam în piață, artista din mine a hotărât că e momentul unei cine mai speciale. Lumânări aveam acasă, dar tot lipsea acel quelque chose care să-i taie respirația extraterestrului numărul unu... El nu depășise încă stadiul aluziilor voalate, dar intuiția îmi spunea că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
chiar și așa fiind - adică o galerie de dimensiuni mai mici raportată la spațiul enorm al lui Tate Modern -, ea ar fi o galerie foarte mare și în București, nu numai în Iași. Expoziția a mai inclus patru videouri: o artistă din Afganistan, Lida Abdul, un grup de artiști din Argentina și Statele Unite - caraballo-farman -, o artistă din Franța, Valérie Mréjen, și un artist american, Sanford Biggers. Lucrările țin de ritualitatea religioasă în relație cu sistemul economic, cu evenimente politice. Fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
al lui Tate Modern -, ea ar fi o galerie foarte mare și în București, nu numai în Iași. Expoziția a mai inclus patru videouri: o artistă din Afganistan, Lida Abdul, un grup de artiști din Argentina și Statele Unite - caraballo-farman -, o artistă din Franța, Valérie Mréjen, și un artist american, Sanford Biggers. Lucrările țin de ritualitatea religioasă în relație cu sistemul economic, cu evenimente politice. Fiecare dintre aceste filme face apel la gesturi care, după părerea mea, se consideră că au rezistență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]