8,235 matches
-
Achile, Menelau). Totuși, pare mai verosimil ca scenele să evoce, nu divinizarea mortului, ci efectuarea inițierii sale, ceremonie de tipul religiei "de mistere", susceptibilă să îi asigure o postexistență fericită, într-adevăr. Diodor (secolul I î. Hr.) remarcase încă de atunci asemănarea religiei cretane cu religiile "de mistere". Or, acest tip de religie va fi oprimat mai târziu în Grecia zisă "doriana" și nu va supraviețui decât în anumite societăți închise, thiasii (cuvânt poate preelenic)57. Tradiția raportată de Diodor este de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care este "bună" și pe care Dumnezeu o binecuvântează (I: 10,21,31 etc.); 4) în fine, opera cosmogonică este încununată de facerea omului, în a șasea și ultima zi, Dumnezeu spune: "Să facem pe om după chipul și după asemănarea noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele." etc. (I: 26). Nici o întâmplare spectaculoasă (luptă de tip Marduk-Tiamat)4, nici un element "pesimist" în cosmogonie sau în antropogonie (lumea formată dintr-o Ființă primordială "demonică" - Tiamat - omul modelat din sângele unui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Puternicul (sau apărătorul!) lui lacov" (Facerea, 31: 42, 53). Pătrunzând în Canaan, patriarhii au fost confruntați cu cultul zeului El, și zeul "tatălui" a sfârșit prin a-i fi identificat 18. Această asimilare lasă loc presupunerii că exista o anumită asemănare structurală între cele două tipuri de divinitate. In orice caz, o dată identificat cu El, "Dumnezeul tatălui" a obținut dimensiunea cosmică pe care nu putea să o aibă ca divinitate a familiilor și a clanurilor. Este primul exemplu, atestat istoric, al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Thraetaona, ucigând, fiecare, un monstru cu trei capete. Victoria stârnește la Cuchulainn și Horațiu o "furie" (furor, celticul fer g) periculoasă pentru societate și care trebuie exorcizată ritualic, în plus, tema mitică a celor "trei păcate" ale lui Indra găsește asemănări, în Scandinavia, în gesta eroului Starcatherus și, în Grecia, în mitologia lui Herakles 12. Foarte probabil, aceste teme rnitico-rituale nu epuizau mitologia și tehnicile războinicului din epoca comună 10 G. Dumezil, Mitra-Varuna (ediția a 2-a, 1948), p. 85. 11
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atotputernicia și eternitatea lui Dumnezeu. Distanța incomensurabilă între aceste două moduri de a fi se explică prin faptul că omul este o creatură a lui Dumnezeu. El se distinge totuși de alte creații, deoarece a fost alcătuit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și are stăpânire asupra Naturii. Mortalitatea omului este consecința păcatului originar, anume a dorinței lui Adam de a fi asemeni lui Dumnezeu (§ 59). Textele biblice insistă asupra zădărniciei condiției umane. Omul din pământ a fost luat și în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
exterior și care înregistrează excesele literaturizării, chiar și atunci când ele fac parte din propria creație. Recunoaștem aici un mod de abordare a materialului literar care va deveni criteriu de creație în spațiul postmodernismului. De altminteri, nu o dată s-au stabilit asemănări între generația aceasta de tranziție și reprezentanții optzecismului românesc. Evidențierea procedeelor amin-tite nu are scopul de a demonstra că acești poeți sunt primii care recurg la ele, ci de a le pune în evidență valoarea literară. Ducându-și existența literară
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
consecință, abordarea noastră va fi, în principal, estetică, insistând asupra celor câtorva poeți care au propus o manieră originală de scriitură. Deși între membrii grupului de la Sibiu și cei care își leagă numele de revista Albatros, se pot descoperi destule asemănări, chiar dacă între ei a existat o distanțare mărturisită încă din epocă, studiul acesta îi va avea în centru doar pe cei din urmă (incluzându-l aici și pe Caraion, care se apropiase de grupare în perioada debutului, fără a face
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ale lumii acesteia. Dar voi nu sunteți avarii comorilor pământești, ci miliardarii inimii, așa că vreți să aruncați semenilor voștri ceea ce ați adunat în nopți de veghe din prea-plinul tinereții generoase. Drum bun, prieteni! Revista să vă fie după chip și-asemănare, tânără și generoasă. Hârsâții și ursuzii desigur că vă vor huli, dar nu luați în seamă. Nourii ignorează orăcăitul broaștelor... Important este ca sufletul vostru să ardă necontenit. După multe ierni și toamne, veți vedea că a fost bine ceea ce
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ascultă"). Structurile sunt voit oximoronice. Deși se regăsesc aici ecouri ale literaturii anterioare sau contemporane, dialogismul pare să fie voit. Oximoronul devine astfel o figură de construcție a discursului poetic: "Măinile albe, albe ca o minciună,/ Pe umeri clare, înfloresc,/ asemănarea lor poate vine din lună -/ Dar tinerețea, tinerețea lor are ceva drăcesc", Mâinile. Dacă, de exemplu, la Bacovia, cromatica tindea să capete alte semnificații decât cele tradiționale, acest fapt se datora modului de a percepe lumea. De data aceasta, Stelaru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să urmărească steaua acesta, spiritual vorbind, secole de-a rândul. E o personalizare a motivului. Eul liric se substituie destinului, și-l asumă cu oarecare voluptate ceea ce amintește, fără îndoială, de romantici, ca și motivul lunii, de altminteri. Dincolo de aceste asemănări, preluări formale, nu mai rămâne aproape nimic din atmosfera romantică autentică. Discursul păstrează elementele imaginarului chiar și o serie de elemente de retorică, exclamații, de exemplu: "O, Doamnă, spuneam Lunii, primește negura sufletului acesta/ ce trece legănându-se pe raze
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din exterior și care înregistrează excesele literaturizării, chiar și atunci când ele fac parte din propria creație. Recunoaștem aici un mod de abordare a materialului literar care va deveni criteriu de creație în spațiul postmodernismului. De aceea s-au și stabilit asemănări între generația aceasta de tranziție și reprezentanții optzecismului românesc. Evidențierea procedeelor amintite, nu are scopul de a demonstra că acești poeți sunt primii care recurg la ele, ci de a le pune în evidență valoarea literară. Bibliografie Opere Caraion, Ion
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ieșit dintr-o țară ploioasă, rece, chircit de o durere ascunsă, fără vlagă, dezabuzat. Prin urmare, una sugera numele și altcumva arăta purtătorul lui. La început, probabil, această diferență a surprins, dar mai tîrziu ea a dispărut, locul contrastului luîndu-l asemănarea dintre autor și opera sa. Iar asta a dus la modificarea celorlalte impresii legate de cuvîntul „Bacovia”, care nu mai evocă o geografie și o istorie veche, ci numai figura unui poet. Atît de bine s-a prins numele de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca o țintă mută; nu se zbate, nu strigă. Bacovia și l imaginează „gemînd”8), nu singur, ci multiplicat, chemîndu-l să-l elibereze. Simțea, oare, vreo afinitate cu el? Cred că da, căci unde e compasiune, trebuie să fie și asemănare. Pînă la 24 de ani, cînd scrie „Furtună”, Bacovia avusese motive, nu o dată, să se considere, moral, un Avesalom. După alți douăzeci de ani, cînd o publică, are și mai multe, căci în fața sa stă, sumbru, spectrul țintuirii definitive în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Vobiscum” („Și de nimic, pe lume, nu tresar”) cu versul 2 din „Cu voi...”, „Pierdut să te retragi nepăsător”, amîndouă concluzive și, aparent, dintr-un gen de hotărîri comun cu cel din „Glossa” lui Eminescu: „Tu rămîi la toate rece”. Asemănările menționate nu estompează complet diferențele dintre cele două poeme. „Vobiscum” e mai personal și are o dicție mai încordată; „Cu voi...” e mai general și cu o dicție calmă. Legat (cum se deduce) de durerea unui refuz, primul mai poartă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ce, cînd admirăm ceva sau pe cineva, ni se întîmplă tuturor), la formule de împrumut: „Ecce homo”, prin care îi evocă suferința și „Era odată un prinț vestit...”, prin care îi exaltă frumusețea. Astfel, îi vine mai ușor să marcheze asemănarea sa (psihică) și diferența (fizică) de cel situat deja în legendă. Pentru că în epocă exista titlul de „prințul poeților”, putem, desigur, să ne întrebăm dacă autorul Plumbului s-a gîndit la Eminescu doar ca la un tînăr nobil (un Făt-Frumos
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și cu alți „frați basarabeni”. Cum nu duce lipsă de îndrăzneală, intră adesea pe teritoriul comparatismului, unde se „desfășoară” cu larghețe și cu un soi de zel protocronist. Probabil, „Bacovia și Nietzsche” e un eseu din această categorie. Singura mea asemănare cu Bacovia e că, la fel ca el, și eu, scriind (sau citind) „mă gîndesc la mine”. Uneori prea mult. Mă uit în propriul text ca într-o apă adîncă, dar fără narcisism. Nu-mi contemplu imaginea, ci privesc, concentrat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
puține lucruri (extensiunea este cu atât mai limitată). Pincipala diferență între cele două tipuri de clasificare ține de modalitatea în care se raportează la dilema lui Sartori. Având în vedere că tipul de clasificare radială urmează ideea lui Wittgenstein privind asemănările de familie, el presupune faptul că un fenomen poate fi conceptualizat plecând de la un set de atribute definitorii care nu sunt împărtășite de toate cazurile particulare. Cu alte cuvinte, niciunul dintre cazuri nu este identic cu celălalt , însă fiecare membru
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
putea să le ofere studiului populismului 2. În primul rând, din moment ce eticheta de populism a fost atașată unei varietăți atât de mari de fenomene, este dificil să obținem un consens privind atributele definitorii ale populismului, astfel încât să putem construi o asemănare de familie (Sikk, 2009). Cu alte cuvinte, definiția radială a populismului poate conduce la un fel de pseudo-consens: "Acordul privind un termen, poate ascunde o neînțelegere cu privire la sensul său. Îmbrățișarea diversității conceptuale poate duce la mărirea confuziei" (Weyland, 2001: 3
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dezbaterea privind modelele de democrație. În al doilea rând, Republicanii erau considerați de politicieni mainstream, de jurnaliști și de intelectuali drept niște paria extremiști; opiniile lor nu erau luate în serios, fiind, în mare măsură, ignorate. Sládek care avea o asemănare fizică cu actorul britanic de comedie Rowan Atkinson, a fost ștampilat de adversari drept un "Mr. Bean" turbulent. În al treilea rând, și poate cel mai important, discursurile Republicanilor cu privire la democrație erau ambigue, deoarece - spre deosebire de majoritatea partidelor politice din Cehia
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lui Mečiar). Asemenea lui Mečiar, Fico și-a îngustat în cele din urmă definiția "poporului" în conformitate cu anumite calități; deși, spre deosebire de Mečiar, Fico a pornit de la criterii socio-economice și doar mai târziu s-a îndreptat spre ideea etniei slovace. Totuși, în ciuda asemănărilor, populismul lui Fico nu a coincis cu o erodare semnificativă a democrației. Este adevărat că guvernul lui Fico a interferat cu independența justiției, impunând restricții asupra folosirii limbii maghiare și manifestând un nivel mare ridicat de corupție. Dar, spre deosebire de Mečiar
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Venezuela) forțele populiste definesc, de regulă, "poporul" ca defavorizat din punct de vedere socio-economic, și, prin urmare, caută să promoveze incluziunea unor grupuri mari care sunt, subiectiv și obiectiv, excluse din societate. Dincolo de acestă diferență importantă, merită să subliniem o asemănare revelatoare pe care o regăsim în toate capitolele cărții, și anume lipsa de respect a populismului față de contestarea publică, derivată din perspectiva monistă asupra societății. Într-adevăr, populismul face o distincție maniheistă între "poporul pur" și "elita coruptă", care nu
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prin resurse Înțelege „o sursă nouă, sau o rezervă pentru aprovizionare sau susținere....ceva ce există ca rezervă....mijloace la Îndemînă (ale unei țări sau afaceri), bogăție (În bani, proprietate, produse)....bogate resurse naturale” [162, p.1934]. 2.1.3. Asemănări și deosebiri Între resurse și potențialul turistic Privind În paralel conținutul celor două noțiuni, respectiv de resurse și potențial, se observă că ele au anumite similitudini dar și diferențieri vizibile cum ar fi: a) Resursele sunt legate de realitatea materială
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
prin singularitate existențiala. Există, cu certitudine, un univers parizian o lume coerentă, cu o ideologie, o metafizica și cu strategii de acțiune specifice fiecărui domeniu, toate fiind recognoscibile dincolo de numeroasele contradicții sau paradoxuri prin care aceasta lume își manifestă particularitățile. Asemănările parizienilor se datoreaza valorilor și gusturilor comune, plăcerii de a participa la existența urbană. Apartenența la mediul parizian determina formarea unei identități socioculturale specifice, cu itinerarul sau social, exercitarea unui anumit rol și a unui anumit tip de relații cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Poeticii, Aristotel delimitează două moduri de reprezentări: directă (teatrală) și indirectă (narativa). După Aristotel, arta reprezentării este o artă a iluziei. În comparație cu românul, care prezintă, teatrul ține mai mult de reprezentare. Conform conceptului tradițional, reprezentarea este redusă la izomorfism și asemănare, la imagini fidele. Întrucât rezultatele cunoașterii și formării realității, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, nu mai corespund conceptului de reflectare, teoria reprezentării intra într-o profundă criză. Confruntarea cu perspectivismul, pluralismul și relativismul duce la o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
qui contamine l'écriture à plusieurs niveaux" [Aurégan, p.92]: intrarea personajelor flaubertiene în universul românesc 169, construcția polinivelară a scenelor 170, dialogul personajelor. Personajul flaubertian nu mai are un rol tradițional, "son insignifiance est mise en évidence, théâtralisée", având asemănări cu dialogul din piesele lui Ionesco [ibidem, p.93]. De fapt, cum bine a arătat Flaubert, adevărul este în invenție, în modalitate, în detaliu și aproape deloc în subiect. Adaptările teatrale și cinematografice ulterioare ale romanelor clasice au fost posibile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]