7,167 matches
-
pe limbă, să se coacă floarea de mac În marile vase de opiu. Aștept să vină menajera să-mi gătească golgota, să-mi pună cu grijă crucea pe umărul drept, să o aud cum vestește cu gura plină sosirea cuvintelor aspre și-a asasinilor, și zîmbetul porților de abator. Cum stau În groapa Glina a poeziei moderne, mă Îndestulez din semințele visului și beau din sîngele cald al acestui poem. Aștern pe patul puștii cuvintele tinere, scuip Între ochi sintaxa, ascult
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
aud cum pocnește ca un bici osul meu fără vină- n calendare. În rest despre mine doar compilații vesele... Mă visez din adîncimile visului, din complicatele erori ale unei cusături atît de perfecte-n afară, dar cît de zdrențuite-năuntru. Aspră meseria În vis..., aspră ucenicia În manufacturi. CÎt mai pot să Înțeleg că totul e Întors de la adevăr ― dresorul dresat de propria-i fiară, vînătorul vînat de propriu-i vînat, cîntărețul cîntat de cîntecul său. Se poate și așa..., s-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
un bici osul meu fără vină- n calendare. În rest despre mine doar compilații vesele... Mă visez din adîncimile visului, din complicatele erori ale unei cusături atît de perfecte-n afară, dar cît de zdrențuite-năuntru. Aspră meseria În vis..., aspră ucenicia În manufacturi. CÎt mai pot să Înțeleg că totul e Întors de la adevăr ― dresorul dresat de propria-i fiară, vînătorul vînat de propriu-i vînat, cîntărețul cîntat de cîntecul său. Se poate și așa..., s-a și Întîmplat: moartea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Sărut dreapta, părinte, și noapte bună! - i-am răspuns eu recunoscător pentru toate cele. După rugăciune, m-am culcat cu gândul la cele citite peste zi...Ca și cum locul ar fi vrăjit, am adormit pe dată...Ori de câte ori când adorm în așternutul aspru al laiței din chilie, visul nu întârzie nici o clipită...Mă văd umblând pe niște ulițe ce șerpuiesc colburos printre casele de pe margine...Puține din acestea sunt văruite, restul sunt din lemn. Unele sunt despărțite de uliță prin garduri de nuiele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-o cunoscuse până atunci. Ce frumos mirosea cămașa bunicii, a busuioc și cumva a sevele pământului. "Draga mamii, draga mamii", îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat, o baltă de sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cumva drăgăstos spre ea și spunând: Da, eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au avut darul să alunge spaima care mă cuprinsese și m-au asigurat de frumusețea nemăsurată a bunicii. Ea semăna cu acei copaci bătrâni împodobiți de scoarța aspră, de imensitatea coroanelor și de acel vuiet din interiorul copacului pe care nu-l poți auzi îmbrățișând copaci tineri. Am întâlnit copaci și oameni care mor înainte să își închege propriul lor cântec. Tot de la bunica am învățat să ascult
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
decolorată de lumina australiană. Florile abia înmugurite, de un mov violet atunci când am sosit aici, s-au deschis tot mai mult, devenind de un mov apos. Alerg desculță în fiecare dimineață prin cartier, mă bucur de răcoarea dimineții, de gazonul aspru, de explozia multicoloră a trandafirilor japonezi și de lumina unică a Australiei. Văd lumina descompusă, muzicală, materială. Mă ridic din pat și mă uit cu luare-aminte la geacaranda mov, la ce a mai rămas din acel dezmăț mov. Mă uit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în mare încurcătură și parcă, pe dată, îi venea, așa în zorii alburii, să gâfâie, ca de o inexplicabilă osteneală. Tresări violent, de parcă ar fi fost șfichiuit de un junghi neașteptat, când în tăcerea zorilor de ziuă, clănțăniră, lângă el, aspre vorbe, ce păreau nemțești: Die Totten reiten schnell 1... Adică: morții sunt repede uitați! îl auzi Nicanor pe Iuga, cumnatul lui, cel semeț la boi, cu înfocate sprâncene și mustăți și invalid din bătăliile pentru eliberarea faimosului oraș bucovinean, Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mustăți și invalid din bătăliile pentru eliberarea faimosului oraș bucovinean, Cernăuți. Rupe-ți-ai limba, afurisit de Friț! îl ocărî, în gând, Nicanor pe Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase de sunetul glasului său aspru, tresărind ca sub plesnet de șrapnel. Iuga, din neamul lui Panțâru, fusese prizonier în Germania, de unde se întorsese, târziu, acasă, după ce tunurile sovietice amuțiseră a hodină, tancurile cu steaua roșie o dăduseră pe huleai și numai după ce soldații anglo-americani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înghițit-o, ca pe o otravă amară Braiu, cel tinerel, însă, făcându-se că nu-l aude, a cumpănit altfel de vorbe, încunoștiințându-ne: uncheșul, care a căzut prizonier de război, spune că românul ce se întâmplă să nimerească în vremuri aspre, nu răzbește la mal decât aplicând filozofia lui mă doare-n cur Și mai grăiește uncheșul că în prizonierat, dacă nu-și întrema cugetul cu această filozofie, avea să stea de demult cu dinții la stele, prin smârcurile Siberiei Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte la cel de al doilea flăcău, ce tocmai cobora din mașina albă. L-a privit, de jos în sus, din ghemuirea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
socrul lui: Socru-meu, zise el, ridicând degetul arătător: azi, zi de odihnă! Mașina minune de făcut bani buni, destul funcționat. Nu obosită la ea, dar funcționat destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita!... Și iarăși ridică un deget aspru, a îngrețoșare, față de lucrurile cele întinate și lumești: Nu lacom, noi! Nu strângem multe comori, pe Pământ! Moliile rod și hoții fură la ele!... Chitul cel alb a oftat cu duhoarea cea înecăcioasă. Fumul acela, de la plecare, parcă mirosea altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai înțelept ce era, Vladimir cedă primul, acoperindu-l cu un colț de plapumă peste pieptul rece și scofâlcit: Să stai așa, învelit, ca să transpiri! porunci el acestui pacient cu bizară, trufașă și plină de neobrăzată comportare. Dintr-odată, aprigă, aspră, barbară, intoleranța față de ingratitudine și față de lipsa de respect îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te miri ce, în văzul întregii gloate pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
comandă stewardesei un pahar de whisky și o cafea. Pus pe reverie, cu paharul dinainte, își zise că uite-așa, am să mă văd în avion, plecând spre Ierusalim, spre Pământul Sfânt, pelerin cu toiagul în mână și cu veșmânt aspru de sac, pentru iertarea păcatelor și bucuria sufletului! Doamne, zise el cu voce tare, ceva mai târziu, nu e bine așa... Ca să fii un veritabil pelerin și ca jertfa să fie primită, se cuvine săvârșirea călătoriei pe jos, apostolește! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nimerise, ca și în alte rânduri, vreunul dintre boschetarii beți-mangă, copleșiți de pofte de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tu, amice, următoarele: ai un prost stăpân! îl avertiză furnica. Luând seama, însă, la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm prinși în eterica încleștare a gerurilor. De aceea, în răgazurile dulci de vreme bună, noi ne dăruim pe de-a-ntregul desfătărilor, la care suntem gata, cu aripi desfăcute. Oh, necumpătaților! suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dar mai mult nu are! Atât se poate. Și, atunci, rămân la părerea că echivalează cu ceea ce am făcut. Deci merit pedeapsa pe care mi-am dat-o; nu pot să spun. Poate că a fost, știu eu, puțin mai aspră. Dacă ar fi stat să judece normal... Chiar după trei mortăciuni... analizezi. În Codul Penal, crima se încadrează la mai multe articole. Deci poate fi „tâlhărie cu omor“, poate fi „viol cu omor“ și poate fi „omor deosebit de grav“, „omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-uri vă rugăm să le înlocuiți pe acestea cu unele de cauciuc pentru a ajunge de la lună la lună. În speranța că nu vă va fi greu (ha-ha) vă mulțumim cu toată grația. Locatarii cuștii nr. 811“. Față ovală, ochi aspri și căprui, ușoară chelie, mustață. Cu vocea sa acută, împreună cu Aurel Târtan a vrut: 4 seturi markere diverse culori, 12 tușuri markere diverse culori, 1 sticlă de pepsi, 5 seturi guașe, 5 seturi pensule, 1 nes, 13 cartușe Viceroy. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mă primești - a vorbit preotul plin de umilință. Ridică-te, părinte, și te apropie! l-a îndemnat domnul. Preotul s-a ridicat cu greu și a pășit până în preajma tronului. În tot acest timp nu a îndrăznit să ridice ochii aspra lui vodă. Spune părinte, Ioil, ce dorești de la noi? a întrebat domnul cu glas domol. Mărite doamne. Cred că ai aflat de la boierii măriei tale că acolo lângă Balosin este un locușor pustiu numai bun pentru o sfântă mănăstire. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noastră la această carte... Suceava, în anul 6978 (1470), luna aprilie 1” De această dată, însă, domnul nu i-a mai întrebat pe boieri ce părere au asupra celor scrise. I-a privit scurt și le-a grăit cu glas aspru: Băgați de seamă, boieri dumneavoastră. Nu călcați în străchini, ci drept, cu respectul cuvenit ce trebuie dat hrisoavelor noastre, ale bunilor și străbunilor noștri! Ultimul cuvânt al lui vodă Ștefan plutea încă în aer când el ieșea deja pe ușă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ale gurii. Astâmpără-ți foamea și pe urmă patul de acolo îi al tău. O bucată de azimă și o strachină cu lapte mi-au alinat foamea. Apoi m-am închinat creștinește și m-am băgat în patul cu așternut aspru. Abia am închis ochii că am și adormit ca un prunc. Un vis a prins a mă purta cu el...Mă aflam pe o pajiște smălțuită cu flori din care culegeam pe alese. În timp ce mă bucuram de soare, flori și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
zvârcolit în pat ca șarpele pe jeratic și vorbeai, vorbeai mereu. Vorbeai chiar cu mine despre niște hrisoave, ispisoace și urice domnești. Mă întrebai mereu ba de una ba de alta. Te simțeam când bucuros, când trist și spuneai vorbe aspre către unii voievozi sau chiar fețe bisericești. De fiecare dată, însă, mă luai martor, întrebându-mă: „Ce crezi despre asta, sfințite părinte?” Uite așa am stat și te-am vegheat toată noaptea. Ți-am pus comprese reci pe fruntea care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
parcă abia așteaptă să audă glas de om... Am mâncat pe îndelete. Apoi, după o scurtă plimbare, pe cărarea din pădure, m-am întors cu sufletul mai ușor. M am închinat cuviincios și m-am întins în crivatul cu așternut aspru...Nu am avut mult de așteptat până să-și facă mendrele Moș Ene... Cât oi fi dormit în liniște, nu știu. Ceea ce știu este că după un timp mă aflam...în sala tronului din palatul voievodal și că actele domnești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
răspuns plin de recunoștință. Călugărul a dat doar din cap, fără să spună nimic altceva. Călcând moale, s-a depărtat ca o umbră. Când un colț roșiatic de lună s-a ițit deasupra pădurii, eu ședeam deja cuminte sub pledul aspru, gândind la toate câte mi s-au întâmplat, unele înțelese, dar mai multe neînțelese. Mi-a trecut prin minte să rămân cât pot de mult treaz, să aflu ce face călugărul în fapt de seară. Dar abia am închis ochii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]