7,814 matches
-
ce-i pus pe două scânduri, Nu bea apă d-isvoare, ci valul mărei-amar. Astfel el vrea viața s-o sfarme, s-o scurteze. De ce? și pentru cine el singur n-a știut. Astfel se chinuește în rugăciuni ascese În cîte-o biată arfă din arcul sfărâmat. O arfă de aramă cu coarde ruginite, El sbîrnăie pe dânsa un cântec desolat. Strune-amorțite tremur de mâna lui trezite. El chiamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat. {EminescuOpIV 171} POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR ÎN STELE
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumei, de ingrată, e celebră. Ori n-au fost eroi în lume, înțelepți și virtuoși - Uni-n lupte pentru bine a lor sânge și-l vărsară, Ceilalți lângă lampa albă sânta viață-și consumară Să-i lumine - ca să aibă soarta bietului cucoș? 205Oare el nu are-asemeni soarta oricărei ființe? Suferințele unuia bucurii li sunt altora; Viața multora se stinge spre-a hrăni viața multora Și mâncarea reciprocă e-a istoriei ființă. Bietul rac! De viu l-aruncă ca să fiarbă-n vinul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viață-și consumară Să-i lumine - ca să aibă soarta bietului cucoș? 205Oare el nu are-asemeni soarta oricărei ființe? Suferințele unuia bucurii li sunt altora; Viața multora se stinge spre-a hrăni viața multora Și mâncarea reciprocă e-a istoriei ființă. Bietul rac! De viu l-aruncă ca să fiarbă-n vinul cald. Câte sufere? - ce-i pasă celui care nu e rac! Ce îi pasă păsăruicei ce muncește pe-un gândac Sau paingenul, ce suge capul muștei de smarald. Păsăruica ia în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În lume mult, nimic aici. "La voi în lumea ceealaltă, Fiind cu milă și dirept, M-a pus cu sfinții laolaltă "Și-n rai mă duseră de-a drept. Dar cum mai pune sfântul Petre "La rău canon pe-un biet creștin! Cînd cer să beau, zice: "Cumetre Noi n-avem cimpoieri și vin". "Și totuși Domn fusesem darnic "Și bun de inimă cu toți. "De câte ori l-al meu păharnic "Umplut-am cupa numai sloți! Că ce sunt recile mademuri, "Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În sicriu au pus-o. Fața ei cea trasă Era adâncită, însă tot frumoasă. I-au pus flori pe frunte... Corpul ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de în! Fereastra-i deschisă: primăvara plină Pătrunde printr-însa; dar, biata albină În câmp nu mai fuge, ci-mprejur se poartă, Incunjură capul și gurița moartă; Ea sboară aproape și tot mai aproape, Și vrea cu amica-i de-odată s-o-ngroape... Deci când se întîmplă s-aud vreun egumen
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
surori ce Fără de lege, "Ca leoaice cari surprind juncanii, Mirii lor ucid... numai eu mai blândă Nici în tine dau, nici voiu a te ține-n Negrele ziduri... "M-o-ncărca părintele meu cu lanțuri Pentru că-ndurare avui de un biet om Sau pe un vas trimite-mă-va departe-n Câmpii numidici. Fugi oriunde ochii te duc ori vântul Pînă-i noapte, până veghiază Venus, Mergi cu bine. Ține-mă minte... sapă-un Vers pe mormîntu-mi ". {EminescuOpIV 402} CĂTRE BULLATIUS Horațiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ea cade în genunche sub florile ce plouă. Grumazul i-l cuprinde cu brațele-amîndouă Lăsând pe spate capul... - "Copile! n-o să mîntui? Căci fioros de dulce, pe buza ta cuvîntu-i... "Și cât de mult ridici tu, în gând pe-o biată roabă! "Comoara ta din suflet e singura-mi podoabă, Cu focul blând din glasu-ți, iubite, mă cutremuri, "De-mi pare o poveste de-amor din alte vremuri. "Și ochiul tău adânc e și-n adâncime tristu-i, Cu umeda-i privire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cerșitorul hâd. E fur de morți... Ș-aruncă el cârja de o parte, Ochii din fund și-ntoarce, el ce trecea de orb, Privește la mormântul cel galben, mîna-i arde, Parcă trecu fiorul prin inima-i de corb. {EminescuOpIV 499} Biet om care se ține cu mână beșicată Și neagră, aspră, groasă, plină de bătături, Care-n lumina lunei fantastic se arată În trențele-i curgînde și rezimat de muri. Ăst om urât ce are atâta bucurie Când ar vede că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care este prea puțin. Omul este singurul instrument de interogare a Universului. Marile adevăruri sunt construite din nuanțe. Intelectual înseamnă, printre altele, nevoia moleculară de cunoaștere. Mișună proiectele în capul nostru precum viermii în hoituri. Inteligența nu este decât o biată premisă. Limitele țipă când vrei să le depășești. Zănatecul Don Quijote se află pe drumul dintre iluzie și luciditatea amăruie. Nu să-ți scrii biografia e greu, ci să descifrezi câte ceva din ea. Dacă nu ajunge la marile esențe, setea de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-i aducă de mâncare. Cu poezia, Orfeu îmblânzea fiarele sălbatice. Nouă nu ne prea reușește nici cu oamenii. Marele revoluționar al Olimpului rămâne Prometeu. Din mitologie nu a mai rămas decât o cleveteală de lux. Și zeii erau tot niște bieți intermediari. E greu să fii zeu neguvernat de capricii. Mitul suprem este banul. Și colaboratorii lui apropiați. Cine își mai sacrifică, pentru semeni, ficatul și libertatea, așa cum a făcut Prometeu? Avem toate miturile în noi. Trebuie doar să le citim
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vor dezlega poate când Dumnezeu se va hotărî să să-și scrie memoriile. Mântuirea sufletului nu e posibilă fără obstrucționarea trupului. Dumnezeu nu poate poposi într-un suflet insalubru. Creștinismul a fertilizat enorm arta. Îndeosebi, pictura. Nu planeta, dar nici un biet sat nu mai încape într o singură religie. Personalii dușmani ai lui Dumnezeu sunt filosofii și imbecilii. Principala misiune a religiilor e să fabrice supuși. Și cea mai pricăjită sectă este convinsă că reprezintă singura religie adevărată. Epoca noastră oscilează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înalțe aspirațiile.. Nu-mi mai amintesc cum a fost anterior, dar viața asta “extrauterină” este foarte complicată. Lăsați tendințele să se dezvolte. Sau să se compromită. După ce ne-a căzut coada, ne-au luat în primire adevăratele necazuri. Suntem niște bieți mandatari periodici ai speciei. De la strămoșii îndepărtați, femeile au păstrat probabil obiceiul de a purta ... blană. Cranii de pitecantrop nu există în oraș decât două. Unul este al muzeului, celălalt - al directorului. După ce îmbătrânesc puțin, paradoxurile devin banalități. Înaintăm, ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cel mai rebel aluat. Profesorul bun este asemenea bioenergeticianului : trezește în elev facultățile ațipite. Didactica trebuie să fie un imens tratat de iubire. Școala trebuie să-î dea copilului busolă, nu doar rucsac. În absența unei pasiuni puternice, profesorul rămâne un biet slujnicar. Pentru multe buruieni din noi, școala nu reprezintă nici un pericol. În condițiile actualului ritm de viață, copiii nu mai au decât un surogat de părinți. Tulburările de comportament ale copiilor cedează la explicații, nu la amenințări. Școala trebuie să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când în când, ca stimulent. Dar și ca avertizare. În cazul oamenilor celebri, se poate spune că trupul se sacrifică pentru confortul numelui. Geniile s-au obișnuit cu aprecierea : prost adaptat la mediu. Cei mai mulți scriitori au fost în timpul vieții niște bieți amatori. Profesioniști au devenit după aceea. Geniul amplifică, nu risipește disperarea. Nici oamenii de geniu nu pot rata întotdeauna paranoia. La români, geniul este asociat zdrențelor. Strămutarea lui într-o vilă cu piscină și limuzină ar însemna un exil sau
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vrem ca această căsnicie să dureze. Când iubesc, toți oamenii sunt frumoși. În iubire, pot fi înfrângeri mai sfâșietoare decât cele de pe front. Don Juan a practicat un soi de cros sexual, nu iubirea. Fetelor, când iubiți, fiți leoaice, nu biete păsări fără pene. Iubirea - această însumare de harfe. Trebuie să căutăm femeia ideală. Chiar dacă știm că nu există. Pot fi și iubiri spontane. Cele mai multe însă sunt premeditate. Precum crimele. S-a degradat iubirea, apoi lumea? Ori invers? Când iubesc, femeile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a dus niciodată lipsă de killeri culturali. Multe dintre popoarele mici nu sunt decât cobaii istoriei. Dictatorii au vrut să democratizeze lumea prin soluții totale. Popoarele zbuciumate istoric le-a intrat prudența în zestrea genetică. Interpretăm ca niște cabotini sufletul bietului român torturat de istorie. Memoria coagulează o națiune. Și lumea contemporană face piramide. Dar din capete. Orice tranziție este destinată ascensiunii persoanelor secundare. În epocile confuze, leneșul satului ajunge primar. Cu o istorie f. sumară și cu o incultură bogată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
l critice. Toți cei care i - au pus mustăți artei s - au trezit grohăind. Marea artă este întotdeauna convulsivă. Poeții, acești fundamentaliști ai iubirii, pot fi oricând acuzați de trafic de speranță. Capodopera nu moare decât odată cu întrebările din ea. Bietul chip omenesc duce în spate veacuri de pictură și de caricatură ! Arta se degradează când ricoșează în predică. Arta este imensul depozit de tandrețe pe care singuraticii creatori îl împing spre noi. Poezia ar mai putea scoate petele de jeg
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
carte, iar cartea într-un buzunar. Promovată în literatură, minciuna devine ficțiune. Scrisul ar putea să dea un sens neantului. Uneori, singurul martor al istoriei este arta. Artistul - acest purtător de cuvânt îndeosebi al destinelor fracturate. Unii artiști par niște bieți îngeri avortați. La Dostoievski, drumul de la povestire spre adevăr trece prin predică. O parte a artei moderne se prelinge din oboseală. Filosofia înnobilează albia lecturii. Și arta a început să ajungă la noi cu accentuate modificări genetice. Arta - acest dans
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
comercială atrofiază gândirea consumatorului. În surâsul trist al Giocondei există și semne al viitoarelor noastre alienări. Arta de consum profanează sensibilitatea umană. Avem cărți de tarabă, dar și cititori de același calibru. Și în artă mai obosesc grinzile. Artistul - un biet pălmaș sub steagul ferfenițit al absolutului. Poezia autentică operează pe cord deschis. Marii scriitori știu să aducă în raft partea invizibilă a lumii. Destinul cărților : unele - flendurite, altele - prăfuite. Poetul autentic își moaie pana în infinit. Artiștii contemporani sunt din ce în ce mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este cea circumscrisă artei. Cel care citește mai prelungește agonia celui care scrie. Clasamentul este gândit pentru sport, nu pentru artă. Capodoperele sunt în armonie cu toate timpurile. Dacă în artă ar exista noțiunea de progres, Homer ar fi un biet diletant. Erorile de receptare pot șlefui capodoperele. La artiști nu contează cantitatea vârstei, ci calitatea uimirii. Artiștii debutanți așteaptă verdictul criticii cu fatalismul cu care pândim noi cutremurele de pământ. Arta poate contura silueta viitorului, dar nu cu intuiții de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Pe debutantul în artă, strapontina îl ambiționează, nu fotoliul. Arta pune în evidență strălucirea din om. Atât cât mai e. Principalul consumator de artă rămâne singurătatea. Artistul - această adolescență incurabilă. Fiecare mare artist, cu Atlantida lui. Arta nu este un biet anestezic. În arta contemporană, claritatea poate fi considerată chiar atac la pudoare. Arta este fereastra lumii spre sublim. Arta încearcă să înnobileze simțurile. La necaz, e foarte bine să ai un mare poet pe un raft prin apropiere. În mod
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și a plecat. În fiecare moleculă de vin bun un carpe diem stă gata să rupă lanțurile. Singurătatea este bântuită mai întâi de vise. Apoi, de coșmaruri. Lipsa de măsură este iertată doar în zona marilor pasiuni. Viața este o biată paranteză a neantului. Unii moșesc răul, alții avortează binele. Un popor este o sinteză de virtuți și servituți. Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, rromii ar înnegri toate topurile muzicale. Alegeți - vă idoli tăcuți ! Cei logoreici plictisesc. Marile orașe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
marijuana. În relațiile dintre generații, condescendența tinerilor ia aspect de rictus. Te iubesc până când ... bârfa ne va despărți. Primele care se globalizează sunt viciile. Și pitbulii literari își marchează zona. Cerul ne iartă. Nu și semenii. Când e sub masă, bietul om nu se mai simte sub vremi. Bietul trup omenesc a fost chinuit și de asceza medievală, dar și de haremul viciilor actuale. Viața înseamnă și pete de chiot dionisiac. Bărbatul își ceartă nevasta și când nu știe de ce. Fiind
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aspect de rictus. Te iubesc până când ... bârfa ne va despărți. Primele care se globalizează sunt viciile. Și pitbulii literari își marchează zona. Cerul ne iartă. Nu și semenii. Când e sub masă, bietul om nu se mai simte sub vremi. Bietul trup omenesc a fost chinuit și de asceza medievală, dar și de haremul viciilor actuale. Viața înseamnă și pete de chiot dionisiac. Bărbatul își ceartă nevasta și când nu știe de ce. Fiind convins că știe ea. Femeile își pot înșela
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
relativ. Și în banal. Naivii nu reușesc să se mai trezească din râs. Nu poți fi receptat ca artist în absența unor dereglări estetice, vestimentare ori de comportament. La bătrânețe, înțelepciunea se poate zaharisi în bigotism. De mii de ani, bietul om se zbuciumă, precum măgarul lui Buridan, între gălețile de bogăție și cele de ... fericire. Kitsch-ul este teritoriul pitoresc al vidului. Tumorile sufletești pot fi mai grave decât cele ale creierului. Colaboraționism adică obiceiul servitoarelor de a se culca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]