6,003 matches
-
de pe lângă casă, undirea sonoră a ceasurilor: Bate-ntîi un ceas sfios Cine știe unde, Și-n târziu auzi din jos Altul cum răspunde. Cântă liniștea, și-acum Altele rămase Se-ntîlnesc grăbite-n drum Și cad peste case. Cad, și-apoi răsună iar Subt bolți așa clare; Parc-arunci într-un pahar Cu mărgăritare. Fantezismul lui D. Anghel nu e o călătorie în plină aventură, cum se înțelege azi, poetul dimpotrivă arătând hotărârea de a sfârși poemul, ci tendința spre feeric. Aspectul acesta nu-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
greierului, în care nu se face deloc descripția insectei, ci se studiază raporturile între această formă minusculă și durabilă cu întreg câmpul cosmic, până la Geneză: Sunt poate milioane de ani de-atunci, - o, Soare! De când tu cel ce astăzi urci bolțile de-azur Erai de-abia o pată prin neguri călătoare, O forță-n mers ce-și caută o formă și-un contur. Așa erai, dar timpul ți-a modelat conturul, Și incendiul ce-n tine mocnea de veșnicii, Înflăcărat deodată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu te vezi. Ale satului cirezi. Poetul are fiorul solitudinii silvestre, sentimentul solemn al geologicului, verificabile chiar în poeziile cu ușor aspect umoristic, cum e Balada popii din Rudeni, dioramă în aer nemișcat ca o scenă hibernală din pictura olandeză: Bolta sură ca cenușa, Calcă rar și cu zăbavă Codrii vineți - dorm adânc, Lunecușuri de pripor. Sună numai căldărușa Și-n tăcerea care crește, Atârnată de oblânc. Adâncit ca-ntr-o visare, Bate Surul din potcoavă Popa când și când șoptește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
era Marcia, nepoata de soră a lui Iulius Caesar, iar soția lui Ovidiu avea strânse relații cu Marcia. Versiunea aceasta, caracterizată de Tacitus 20 ca rumor, rămâne tot ipoteză, căci nu explică acel aliquid vidi mărturisit de poet, cheia de boltă a relegării lui Ovidiu. Implicarea lui Ovidiu în această conspirație nu este probată. Tot o opinie legată de succesiunea lui Augustus susține și G. S. Owen21, care crede că cercurile republicane susțineau ca viitor împărat 22 pe Germanicus. Este, desigur
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pereții și conținutul. Pereții, căptușiți cu mucoasa orală, sunt: - peretele anterior - format din buza superioară și buza inferioară unite la extremități prin două comisuri simetrice dreapta - stânga; -peretele posterior care este incomplet închis, prezentând istmul faringian; -peretele superior - reprezentat de bolta palatină și fundul de sac vestibular maxilar; -peretele inferior - este format din planșeul cavității orale pe care se sprijină în repaus limba complectat cu fundul de sac vestibular mandibular; -pereții laterali ai cavității orale sunt simetrici stânga-dreapta și sunt reprezentați
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
clasice. Vorbind despre stilul „sublim În cele din afară” (sublimul, altfel zis, natural), poetul dă o listă de teme (subiecte) din geografia fizică și din istorie capabile să provoace imaginația lirică În direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dezvoltat pe toate, a scris despre multe dintre ele. A scris despre cutremure, despre turnuri mărețe, despre ruine, despre viscole astrale... Poemele sînt deseori brăzdate de fulgere teribile și, cum vom dovedi mai Încolo, imaginația urcă În chip frecvent spre bolțile cerului. Trebuie Însă spus că aceste elemente sînt mai ales retorice, elemente de referință, rareori ele intră În poeme Însoțite de o percepție mai acută a materialității lor. Ca toți poeții din epocă, Heliade acordă mai mare prețuire realității literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
flori și de verdeață. Nici un talam vreodată Din stanțele regale augustelor mirese N-avu atîta artă, nici adornare simplă Cu-atîta maiestate, decor mai admirabil Flori, vițe În festoane, cum nu produce arta, În toată abondanța În toată frumusețea Suav decora bolta, pereții și intrarea, Extazia vederea și Încînta mirosul. Pe un tapet de iarbă cu flori presemănată Se desemna ridente și roza amoroasă Și candid’ iasomie, safranul, iacintul; Pe așternutul moale de iarbă ca mătasea Acante, lăcrămioare, voioase viorele, Odorifere plante
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adînc al materiei În formele ei pure. Între ele, rubinul, diamantul, porfirul sînt cele mai răspîndite. Vin, apoi, ivoriul, aurul, cristalul, porțelanul dalb și alte materii prelucrate, cum ar fi cupa În care rîde „vinul cu spume-mbălsămite”... Nu lipsesc coloanele, bolțile „poleite d-aur și rubin” și, Încă o dată, stîlpii de porfir, umerii Îmbrăcați În diamante. Un corp, o pasiune, un peisaj - pentru a fi cu adevărat frumoase, poetice - trebuie să fie strălucitoare. Arta Începe de la un anumit grad de strălucire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
realului) găsește izvoarele ei nutritive. Cadrul mai este evocat Într-un loc (Mehrube) Într-un chip aproape programatic: „Ăsta e Bosforul d-unde s-aripează, P-al lor car de roze fragedele zori, Din a cărui undă și-a făcut mirază Bolta azurată, aurînd de flori. Ale sale fiice sînt strălucitoare Ca stelele d-aur rătăcind prin nori; Dulcea frumusețe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori. Pe aici domnește blînda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaș
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Încheiată printr-o reverie a pustiului terestru: „Pe cerul nalt lucește un rîu albiu de stele, Ce curge spre Moldova din tainicul noian; Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele Cutrieră În umbră cerescul ocean. Din cînd În cînd desprinsă din bolta cea profundă O stea albastră cade și-n spațiu s-acufundă, Trăgînd pe plaiul negru o brazdă argintie, Ce-n clipă-i trecătoare ca viața-n vecinicie! Sub cerul fără margini, spre mîndrul răsărit, Se-ntinde-n umbra nopții un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și roze de zăpadă” etc. SÎnt imagini ale strălucirii și ale adorației. Teroarea de elementele borealice a stimulat o veritabilă reverie cristalizantă: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scînteios Ca Înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așază bolta cerului senină, Unde luna Își aprinde farul tainic de lumină. O! Tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. Munții sînt a lui altare, codrii - organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțînd note-ngrozitoare. Totul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bizu lasă mult prea repede garda jos și-și recunoaște înfrângerea ("dorința biruise voința"), călcând legământul tăcerii cerut de aparent misterioasa femeie. Atent mai mult la propriile trăiri interioare, el descifrează în fizionomia Dianei ("fruntea frumoasă, înaltă, netedă, solemnă ca bolta unei catedrale și rece ca un cristal", "siluetă subțire, mlădie, ca la multe alte femei"), și mai ales în "bărbia proeminentă" ce-i degradează chipul, frigiditatea sentimentală, de femeie "cu simț de orientare în toate înțelesurile". Incompatibilitatea dintre cei doi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Unele izvoare au secat, iar în alte părți a țâșnit apă din pământ. * în 1747 s-a produs un cutremur de intensitate mică în Transilvania. * între anii 1763 și 1764 a avut loc un puternic cutremur, “când s-a prăbușit bolta clopotniței de la Mănăstirea Mihai Vodă și a îngropat sub ea pe ticălosul de bucătar domnesc, care - din porunca domnului Constantin Cehan Racoviță - a otrăvit pe cei doi frață, boieri de frunte, Ștefan și Barbu Văcărescu, tatăl și unchiul poetului Enăchiță
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Colectivă poartă haine noi Nu mai vezi opincă, țoală zdrențuită Ne gândim acasă - ni-s copii goi Casele ni-s goale, vita hămesită. (Ă). Am văzut de toate, am văzut minuni Am șezut la masă până către seară Când pe boltă stele răscolesc tăciuni Și alene luna prinde să răsară. (Ă). De-am lucrat moșia la chiaburi haini Ascultam de zvonuri, vorbe dușmănoase De-acum știu ce-om face, știm să fim stăpâni Și să trecem șerpii sub tăiș de coase
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
an. Multe, față de evoluția aparent liniștită din ultimii doi ani, când bătăile s-au consumat În spațiul prozei și al criticii literare. Poate așa se explică și aparițiile editoriale relativ puține; cu o singură excepție, numai nume consacrate care alcătuiau bolta de rezistență a poeziei realist-socialiste: Mihai Beniuc (Steaguri), Miron Radu Paraschivescu (Cântarea României), Dan Deșliu (Minerii din Maramureș), Veronica Porumbacu (Mărturii), Cristian Sârbu (Poeme de ieri și de azi). PROZA LA ORA BILANȚULUI Sectorul prozei evoluează mai calm În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scară metalică și patru extinctoare marca „Pompier”. În rest, datorită fondurilor bugetare insuficiente, s-a continuat practica „peticirii” vechilor sacale. Tot în septembrie 1926, printr-o ordonanță emisă de consiliul comunal, „toți hotelierii, antreprenorii cinematografelor Lux și Clasic, antreprenorul varieteului Bolta Rece, proprietarii depozitelor de cherestea, petrol, benzină - B. Blum, Marcu Istel, T. David, A. Sechter, M. Braebart, M. Brill, A. Abramovici - sau spirt - S. Mendelovici, M. Naftalis -, precum și proprietarii de farmacii - M. Golișteanu, Marin Malhasovici, dr. Vogel, M. Stâncă -, sau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
600.000 la 1.900.000 de voturi. Despre instituțiile noi, mai multe lecturi sînt posibile și Constituția din 1958 nu-și capătă întreaga forță decît de-a lungul practicii obișnuite. Dar, din 1958, președintele Republicii apare drept "cheia de boltă" a noilor instituții. În termenii articolului 5, el "asigură prin arbitrajul său funcționarea normală a puterilor publice ca și continuitatea statului". El îl numește pe primul ministru. El poate "supune referendumului orice proiect de lege referitor la organizarea puterilor publice
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
șef de guvern dovedește profunda mutație datorată existenței unei majorități politice coerente. Alegeri prezidențiale și bipolarizare. Peisajul politic este de acum încolo dominat de perspectiva alegerilor prezidențiale. Președintele Republicii "desemnat de majoritatea națională este de acum încolo precum cheia de boltă care acoperă și sudează edificiul instituțiilor noastre" (de Gaulle, 9 septembrie 1965). La primul tur al alegerilor prezidențiale, la 5 decembrie 1965, marcat de o foarte puternică participare (mai puțin de 15% abțineri), generalul de Gaulle se află în balotaj
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și nu este deci gratuită decît cu numele. Corvoadă. Este o muncă cerută țăranilor de către stăpîn în calitatea sa de proprietar al pămîntului sau de senior. Credință. În vocabularul feudal. Fidelitate jurată de vasal seniorului său. Criptoportic. Galerie subterană cu boltă care servește drept asiză unui edificiu superior (templu, portic de forum). Curia regis, Curtea regelui. În Evul Mediu, anturajul apropiat al regelui familia sa, cunoștințele apropiate, clericii săi -, vasalii, care ajută la administrarea domeniului regal și la guvernarea regatului. Complexitatea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
s-a întîmplat și cu insulele Solomon, care-au rămas necunoscute, deși nobilul Mendana le-a străbătut cîndva, iar bătrînul Figuera le-a descris în cronica lui. în sfîrșit, cel ce se pasionează de acest subiect va vedea negreșit pe bolta înstelată balene urmărite de ambarcațiuni, așa cum noroadele din Orient, nutrite îndelung cu gînduri războinice, vedeau în nori niște oști încleștate în lupte. Tot astfel, am căutat eu Leviatanul pe cerul de la miazănoapte, în jurul Polului, printre miile de stele rotitoare și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
catifelate șușoteau în dulcea lor tălăzuire, în această pace adîncă a lumii vizibile, Daggoo zări, din vîrful arborelui mare, o arătare ciudată. Era un fel de movilă albă, care, înălțîndu-se din ce în ce mai sus la orizont, sfîrși prin a se desprinde din bolta azurie, strălucind în fața corabiei noastre ca un uriaș bulgăre de zăpadă tocmai atunci rostogolit de pe munți. După ce străluci astfel o clipă, se scufundă încet, apoi se ridică din nou, sclipind în tăcere. Nu părea să fie o balenă, dar Daggoo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu lancea, pe care se abținea deocamdată s-o înfigă, de teama consecințelor posibile. Dar undeva, departe, dedesubtul acestei admirabile lumi de la suprafață, una și mai stranie se oferea ochilor noștri, cînd ne aplecam să privim. Parcă suspendate sub aceste bolți de apă, pluteau siluetele mamelor alăptătoare, precum și cele ale balenelor care, judecînd după talia lor enormă, stăteau să nască. Lacul era, precum am mai spus, uimitor de transparent pînă la o mare adîncime; așa cum pruncii omului au, în timp ce sug, privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe dublon înconjurau trei piscuri andine - unul cu o flacără în creștet, altul cu un turn, iar al treilea cu un cocoș cu pliscul deschis; deasupra acestora se boltea un crîmpei de zodiac, cu obișnuitele-i inscripții cabalistice, cheia de boltă a soarelui pătrunzînd în punctul de echinox în zodia Cumpenei. Tocmai în fața acestei monede ecuatoriale se oprea, nevăzut de nimeni, Ahab. Ă „Culmile munților, turnurile și celelalte lucruri mari și înalte au totdeauna ceva egoist. Iată aceste trei piscuri - sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din preajma Japoniei, bătrînul se simțea nerăbdător să-și atingă țelul. Buzele lui aspre se strîngeau ca o menghină; delta vinelor de pe fruntea lui se umfla, aidoma unor pîraie de munte; pînă și-n somn, strigătele lui făceau să se cutremure bolțile corabiei: Ă Toată lumea la pupa! Balena Albă scuipă sînge! Capitolul CXI FIERARUL Profitînd de vremea plăcută și răcoroasă, de vară, care domnea acum pe aceste latitudini și pregătindu-se pentru activitatea deosebit de intensă ce era de așteptat să înceapă în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]