7,540 matches
-
Degeaba le intuia și chiar le schița sub formă de romane sau nuvele, dacă adevărul acestora nu avea cum să rodească. Scriitorii și subiectele mari erau într-o veșnică și atroce cursă de urmărire și de întâietate cu cenzura. Iar cenzura ajungea întotdeauna mai devreme la finiș. La optzeci de ani - dacă mai apucăm și acest ultim sfârșit de bal -, vom fi recunoscuți drept oamenii care puteam dezvolta aceleași subiecte mari, ca și scriitorii din lumea liberă, dar, din păcate, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rămâne în legături foarte bune cu redactorii gazetei cernăuțene și cu Hurmuzăkeștii. În acest timp„Bucovina” ridică un glas tot mai puternic în favoarea fraților din Ardeal. Glasul ei e cu atât mai autoritar cu cât e spus liber, fără îngrădirea cenzurii maghiare, fără teamă de persecuții. Efectele acestei campanii sunt cu atât mai puternice, cu cât, datorită limbii germane, nedreptățile săvârșite față de ardeleni ajung până în capitala țării. Ziarul „Bucovina” a îmbrățișat ideea românească oriunde ea se manifesta, dând o atenție deosebită
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
Moldova. Lucrul acesta îl neliniști pe consulul rus de la Iași, care interveni pe cale diplomatică la Ministerul de interne austriac, ca să interzică apariția ziarului după ce același consul intervenise la guvernul Moldovei ca să oprească intrarea ziarului în Moldova. Cu toate că avea la îndemână cenzura, Mihail Sturdza promulgă o draconică lege de presă care pedepsea foarte aspru pe cei ce citeau, primeau și răspândeau scrieri tipărite în altă parte decât în Principatul Moldovei”. Mihail Sturdza a mai intervenit pe lângă agențiile austriece să oprească trimiterea în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
care a fost scrisă prevestea un potențial talent literar. A urmat după aceea românul “Refugiații”, scris la finele anului 1940, imediat după răpirea nordului Bucovinei de către armatele sovietice, dar care a rămas în manuscris și în sertar, pana 1997, datorită cenzurii totalitariste. A publicat schița “Cărarea mutului”, în paginile revistei “Cetatea Moldovei”, ăn. ÎI, 1942, iar în 1944 o altă schița intitulată “Crucea lui Bangau”, în “Revista Bucovinei”, nr. 8. În anul 1958 a colaborat la întocmirea și editarea manualului școlar
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
cu adevărat erau fie rău plasați, fie mult prea tineri pentru a avea parte de întreaga mea since ritate. Aș fi vrut să fiu sincer cu dânșii, dar nu le puteam oferi decât o sinceritate incompletă, o sinceritate trecută prin cenzură... De aceea, dacă la început ai avut impresia că îți ascundeam câte ceva, că nu eram pe deplin sincer cu tine, iartă-mă și gândește-te la faptul că îmi pierdusem obiceiul acesta, atât de firesc mie... Mă gândeam azi că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fi întâmplat dacă v-ați fi dat demisia? Ce urmări ar fi avut un asemenea gest? V-ați gândit vreodată să-l faceți atunci, în vremea aceea? A.R. Ce-am învățat despre mine din epurarea biblio tecilor și din cenzură? Nu cred că sunt surse prea instructive. Am învățat despre mine că, la disperare, știu să fiu lașă, fricoasă și, vai!, conformistă. Cum poți trăi cu tine însuți când ești obligat să ciopârțești literatura? Te dedublezi - deși dacă ești născut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la munca de jos, ca redactor la Editura Univers, pe care până atunci o tutelasem, ajunsesem să tai direct pe text pasaje, rânduri și cuvinte din cărțile pe care le redactam, fiindcă anticipam într-un fel ce avea să taie cenzura. Tăiam sau modificam, parafrazam, edulcoram. Și eram conștientă că eu, un nimeni, intram cu bocancii în marea literatură. De ce nu mi-am dat demisia? V-ați pomenit vreodată în situații limită, domnule Paraschivescu? Știți ce înseamnă, la propriu, cuțitul la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
un motiv apăsător, de neuitat: „Augustul” acela avea printre obsesiile sale invadarea Cehoslovaciei, citarea permanentă a unor medicamente pentru bolile de nervi și a unor indicații - în caz de război atomic - dintr-o carte apărută tot atunci la Editura Militară. Cenzura a cerut reducerea rețetarului farmaceutic și nu a acceptat citatele din acea carte intitulată chiar așa: „Supraviețuirea”. Amintirea acelei interziceri garantează - cel puțin pentru autor - dreptul la acest montaj. Radu Cosașu Lui Jules Verne Motto: „Adevărul e că eu aveam
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu mai ajungi la hotel...”. Am dus-o așa - chiar mai dur - până în liftul hotelului, rugându-mă propriu-zis, pe dedesubtul scârbei de mine, unei singure femei, cu cele mai nerușinate cuvinte, acelea din pat, aceea al cărei soț lucra la cenzură, milaia maia..., daragaia. „Mâine mergi la spețpoliclinica” - îmi porunci, la hotel, Vali, ștergându-mă pe față cu un prosop, și l-am întrebat ce-i aia... Apoi îmi luă pulsul și am așteptat verdictul, privindu-i peste umărul lui pe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de talent, puteau servi ca un contramodel pentru tinerii rebeli care doreau un suflu nou în literatura română. Acești activiști culturali se regăsesc în conducerea ziarelor și revistelor, în conducerea televiziunii și a radioului. Ei îndeplinesc simultan și activitatea de cenzură acolo unde își desfășoară activitatea. Dacă am realiza un tabel comparativ-sincronic cu aparițiile literare din Occident, am fi îngroziți de temele provinciale și marginale care se încurajează în literatura română. Tezele din iulie 1971 reorientează literatura română spre optimismul obligatoriu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și aștept să văd semnalul, ca să pot scăpa din hruba asta înghețată. Îmi clănțăne dinții de frigul adunat 12 ore în Casa Scânteii. Fum stătut de tutun și maldăre de hârtie pe jos - pagini ale revistei de mâine, din care cenzura a scos interviul cu Buzura, deși, după lungi parlamentări ale lui Ivașcu și Roger cu „forurile“, intervievatul acceptase unele tăieturi. Când toate paginile erau calandrate și credeam că am terminat, interviul cade și trebuie să o luăm de la capăt, cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
al meu (ceea ce nu înseamnă totuși că n-aș aprecia frumoasele însușiri cu care amicul meu Pella se afirma pe atunci, ca un ziarist de mare merit și un polemist plin de vervă și de vioiciune). Contraste Nu de mult, cenzura mi-a suprimat câteva fraze dintr-un articol apărut în "Adevěrul". Câteva fraze numai, e drept. Câteva fraze inofensive, cred eu. Câteva fraze care, departe de a exprima o opiniune, o reflecție, un sentiment, un îndemn sau ceva de felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aș avea prea multă deferență pentru preocupările, adeseori comice și întotdeauna misterioase, ale Oficialităței. Dar pentru că scrisul meu e, prin el însuși și de la sine, întrucâtva ferit de riscul acesta. Dar când mi se-ntâmplă să vin în conflict cu cenzura, destul de rar cum am spus-o și tocmai de aceasta, mă supăr. Asta nu înseamnă mare lucru, pentru că supărarea mea nu ia de obicei forme concrete. Nu mi-au plăcut niciodată gesturile inutile nici n-am apreciat violența, chiar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în cuvinte, chiar în atitudini. Și de aceea n-am reacționat nici în cazul recent de care am pomenit și peste care am trecut cu senină, dar numai aparentă, indiferență. Cu toate acestea gestul brutal și absurd al domnilor de la Cenzura Presei m-a preocupat și mă preocupă încă. Și fiindcă incidența lui, în mijlocul preocupărilor mele, mi-a amintit o împrejurare veche, deosebit de interesantă și de instructivă, pentru timpurile de față, nu pot rezista tentației de a o povesti, împrejurarea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
încercați. Singura mea mâhnire e numai că fac acest lucru în împrejurări așa de grele și de triste ca cele de azi, într-o atmosferă tulbure și apăsătoare cum n-am cunoscut alta, sub un regim care a făcut din cenzură norma de drept comun, iar din libertatea de gândire o piesă de muzeu. Și acum un sfert de secol în urmă, generația mea se plângea de insuficiența libertăților publice și de modul ipocrit cum ele erau păzite. Când îmi întorc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
frumos a zis domnu’ Cornel). Domnu’ Cornel se pare că a fost un om foarte curajos în vremurile grele de dinainte de ’89. Tot el a povestit despre cum a publicat o poezie în anii ’80 și a reușit să fenteze cenzura strecurând o aluzie la Yalta. După cum el însuși ne spune, domnu’ Cornel a creat multe probleme regimului trecut: „Am fost un om incomod. Așa cum sunt incomod acum, așa eram și atunci. Eugen Barbu avea o vorbă despre mine: «Și de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Scriitorilor din București. A tradus din limba franceză, împreună cu soția, lucrarea lui Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han. În 1969 a debutat în teatru, cu piesa Mică dramă, care s-a jucat la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești. În vremea cenzurii, poetul avea obiceiul să transcrie de mână, pe volumele dăruite cu dedicație, versurile cenzurate. A fost laureat cu: Premiul special al revistei „Luceafărul“ (1983); Premiul de poezie „Mihai Eminescu“ al Academiei Române (1983); Premiul Uniunii Scriitorilor (1992); Premiul Serilor de Poezie
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
care să-l fi făcut indezirabil. Privit din punctul de vedere al dictaturii, în cadrul, nu-i așa, larg democratic pe care-l instaurase, filmul este o suită inadmisibilă de erori. Eroarea fundamentală este de a nu vorbi aceeași limbă limba cenzurii, a CCES-ului, a tovilor Dulea, Bâtlan și alți mărunți dumnezei culturali. în mod de-a dreptul scandalos, filmul acesta nu este străbătut de acel ”suflu înnoitor” care ar fi trebuit, potrivit scenariului puterii, să ne transforme în mici golemi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
preluate din literatură. Termenul forte aici este personal. Căci altfel, sigur că da, și regizorii din perioada comunistă amalgamau sugestiile literare cu propriile idei, numai că și unele, și altele nu erau 100% „personaleș, ci treceau prin filtrul - alienant - al cenzurii. Iar ea, cenzura, avea drept de final cut, așa cum producătorii marilor studiouri americane fac, ce ironie, dintotdeauna. Cenzura comunistă reteza aluziile prea transparente sau subiectele „neconvenabile și puțin îi păsa de impactul comercial al filmului oricum, cu excepția filmelor istorice și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Termenul forte aici este personal. Căci altfel, sigur că da, și regizorii din perioada comunistă amalgamau sugestiile literare cu propriile idei, numai că și unele, și altele nu erau 100% „personaleș, ci treceau prin filtrul - alienant - al cenzurii. Iar ea, cenzura, avea drept de final cut, așa cum producătorii marilor studiouri americane fac, ce ironie, dintotdeauna. Cenzura comunistă reteza aluziile prea transparente sau subiectele „neconvenabile și puțin îi păsa de impactul comercial al filmului oricum, cu excepția filmelor istorice și polițiste semnate Sergiu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
amalgamau sugestiile literare cu propriile idei, numai că și unele, și altele nu erau 100% „personaleș, ci treceau prin filtrul - alienant - al cenzurii. Iar ea, cenzura, avea drept de final cut, așa cum producătorii marilor studiouri americane fac, ce ironie, dintotdeauna. Cenzura comunistă reteza aluziile prea transparente sau subiectele „neconvenabile și puțin îi păsa de impactul comercial al filmului oricum, cu excepția filmelor istorice și polițiste semnate Sergiu Nicolaescu sau a șușelor actoricești semnate Mircea Drăgan sau Geo Saizescu, nu se putea vorbi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și puțin îi păsa de impactul comercial al filmului oricum, cu excepția filmelor istorice și polițiste semnate Sergiu Nicolaescu sau a șușelor actoricești semnate Mircea Drăgan sau Geo Saizescu, nu se putea vorbi despre succes comercial în România lui Ceaușescu... Evident, cenzura capitalistă este interesată în principal de profit : dacă un film conține lucruri susceptibile să îndepărteze spectatorul mediu (de la subiect la tratarea lui regizorală), acel film este remontatș, până corespunde formatajului standard. Paradoxul este că marea problemă a filmului românesc de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de profit : dacă un film conține lucruri susceptibile să îndepărteze spectatorul mediu (de la subiect la tratarea lui regizorală), acel film este remontatș, până corespunde formatajului standard. Paradoxul este că marea problemă a filmului românesc de dinainte de ’89 a fost prezența cenzurii, iar a filmului românesc post-’89 este absența cenzurii ! Cinematograful a reușit să scape de cenzura ideologică, dar nu cred că i ar strica o formă de cenzură comercială. Evident, nu în cazul filmelor de autor, ci în cazul celor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
îndepărteze spectatorul mediu (de la subiect la tratarea lui regizorală), acel film este remontatș, până corespunde formatajului standard. Paradoxul este că marea problemă a filmului românesc de dinainte de ’89 a fost prezența cenzurii, iar a filmului românesc post-’89 este absența cenzurii ! Cinematograful a reușit să scape de cenzura ideologică, dar nu cred că i ar strica o formă de cenzură comercială. Evident, nu în cazul filmelor de autor, ci în cazul celor de serie : în cazul primelor operează oricum, cu succes
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lui regizorală), acel film este remontatș, până corespunde formatajului standard. Paradoxul este că marea problemă a filmului românesc de dinainte de ’89 a fost prezența cenzurii, iar a filmului românesc post-’89 este absența cenzurii ! Cinematograful a reușit să scape de cenzura ideologică, dar nu cred că i ar strica o formă de cenzură comercială. Evident, nu în cazul filmelor de autor, ci în cazul celor de serie : în cazul primelor operează oricum, cu succes o cenzură a publicului... Obișnuit cu pelicule
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]