7,090 matches
-
mi s-a părut deloc ciudat pe moment, chiar dacă toate lucrurile de acolo erau ale mele și brusc eu eram în vizită la mine. Dar proprietarul nu voia să-mi dea chiria, nu știu de ce, și am început să ne certăm, dar nu de la bani, ci de la semnificația cuvântului landlord. Susțineam chestii complet diferite, el zicea că înseamnă ceva legat de bani și eu ziceam că se referă la onoare. Apoi brusc m-am enervat, am scos pistolul și l-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
să scriu. În București, am venit cu 5.500 de dolari și mi-am cumpărat o garsonieră tocmai la etajul 10. Un bloc de pensionari. Ai avut parte de tot confortul... Cum să nu! Ce stil de viață! M-am certat cu asociațiile de locatari, cu vecinii... Iar în carte am băgat tot ce am trăit, văzut, auzit pe acolo. Toate poveștile. Deci personajele din cartea ta sunt cât se poate de reale. Se pot recunoaște? Da, bineînțeles. Eu sper însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
ușor, cât trăiești, să faci greșeli absolut îngrozitoare“. Rudy este arestat, petrece un timp la închisoare, unde polițiștii îl batjocoresc în fel și chip. Este adus soțul victimei și e îndemnat să-l bată sau să-l omoare. Acesta îi ceartă pe polițiști și pleacă; în schimb îi falimentează familia lui Rudy, câștigând la tribunal absolut toată averea. O pedeapsă mult mai grea. Tot romanul urmărește coagularea atitudinii lui Rudy în fața lumii care i s-a arătat ostilă, după ce el a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
a unui obiect/aparat pentru a-i înțelege principiile de funcționare Încercare de a obține un anumit lucru manipulând prin mofturi, mimică expresivă, alint etc. COPIL adaptat supus Da, bine. Am înțeles. Bine, cum spui tu. Grăbiți-vă! Vom fi certați dacă întârziem... Vă rog... După dvs. Îmi dai, te rog, ...? Doamna, îmi dați voie să...? Ton respectuos Ton ezitant Voce nesigură Ridicarea a două degete/a mâinii când vrea să spună ceva respectarea tuturor regulile care i-au fost făcute
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pe care, întâiul în lume, îi suturase în straturi părintele chirurgiei românești Constantin Dumitrescu Severeanu înainte de 1900. Era o istorie vie Eugen Cerchez, monumental și solid, cu un zâmbet cald te ghicea în câteva minute dacă știi carte. Nu te certa niciodată dar îți zâmbea spunându-ți poruncitor că urgența e grea. Cam așa era și doctorul Petru Borș, om trecut prin vremuri, cu o senectute fără umbre, căci avea cultură medicală așezată pe nevăzute rafturi în interioarele lui. „Măi copile
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
găsi oareșcum învestită de mai înainte cu dreptul de a statua singură asupra viitorului lor, dacă nu pune definitiv stăpânire pe dânsele... Rezultatul imediat al acestor certuri fu sosirea lui Rukman la Iași, cu instrucțiuni din Petersburg, poruncindu-i: ... Să certe hotărât pe boierii opoziției și să le restituie hârtiile ce le adresase consulului general al Rusiei din București; să le declare că Curtea Protectoare n-are a se amesteca în aceste dezbateri interne și pătate de altminteri de ilegalitate din partea
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
își toarnă a treia oară mie-mi sare muștaru. Fiindcă ea nu bea. Niciodată. Așa că-ncep să vorbesc. Doar nu puteam să stau ca nesimțitu și s-o las să bea toată sticla, nu? Îi spun că da. Deci. Ne certăm vreun sfert de oră. Veșnica poveste. Că de ce n-am sunat cinci ore. Că aș fi putut să sun, dar n-am sunat. Și eu îi explic. Cu răbdare. Că nu pot s-o sun la fiecare cinci minute ca să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
gol. În fața ei, pe masă, zace un cocktail violent colorat. Ea nu-i dă nici o atenție. Nici lui, nici cocktailu lui. Mă gândesc că poate au terminat de mâncat și așteaptă nota de plată. Sau poate nu. Poate că sunt certați. Sau poate că s-au plictisit unul de altul. Sau poate că vor să se omoare. Sau poate că înțeleg eu greșit lucrurile. Poate că se iubesc mult. Și poate că așa arată dragostea adevărată. Amândoi se uită nicăieri, în
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
timp apărea și el. Noi frații și surorile, verii și verișoarele mele îl întrebam: Unde ai fost, bunicule? Casa lor avea un iz aparte, încât și astăzi, cu ochii închiși, aș ști că mă aflu acolo. Odată, tata s-a certat cu bunicul. Și așa nu mai mergeam pe la el, deși locuia peste drum. Eu mă duceam până la gard și-i râdeam în nas. El replica în ciudă: Bagă-ți urechile în căciulă, blegule! Mai umilit nu m-am simțit niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dacă le rostim și azi. “I-am întrebat, cu privire la tineri, ca să știu dacă se aflau printre ei unii ce străluceau în înțelepciune și frumusețe sau în amândouă deodată. Atunci Critias, privind spre ușă, văzu câțiva tineri care intrau și se certau între ei și, înapoia lor, o mulțime care-i urma. Mi-a spus: Pentru că vorbești despre frumusețe, vei putea curând să judeci singur, căci aceștia care intră deschid drumul celui mai frumos tânăr..... Ai să vezi îndată cât s-a
OMAGIU CELOR NĂSCUŢI CU DARUL DE A ZIDI. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru BITOLEANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_999]
-
obicei, sunt intoleranți, nervoși și inflexibili atunci când își susțin punctul de vedere, spre sfârșit deja se vede o schimbare în bine; nu mai au același limbaj cu subtext injurios, nu mai transmit doar emoții ci și idei, nu se mai ceartă, ci chiar se confruntă cu un întreg aparat intelectual, adevărat din punct de vedere științific și riguros din punct de vedere logic. La începutul acestui an școlar am avut prilejul de a verifica impactul educativ al cursului. Ludmila Cibotari, din
Efecte educative ale interdisciplinarităţii didactice. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ana-Irina Iorga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1358]
-
dacă își permit așa ceva cu di Stefano, care e un zeu!" Așa ceva nu ai să vezi în America! La un moment dat, s-au înflăcărat atât de tare, că au uitat de noi, pe scenă și au început să se certe între ei, să se scuipe, ceva oribil! S-a lăsat cortina. Ce să facem? Am propus să continuăm. Pippo se retrăsese în camerino. M-am dus la el și i am spus: "Tu ai lăsat aici tot ce are sufletul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
America se închină la tine, iar aici, la ai tăi, ce faci?" "Păi, Viorica, aici sunt ai mei și emoțiile sunt imense!" Tocmai, că sunt ai tăi, trebuie să te simți bine! Lasă această presiune imensă în spate!" Alții se ceartă cu nevasta, fiecare în legea lui... Îmi povestea Emmanuel că, în perioada când era director la Operă și Opéra Comique, se cânta totul numai în limba franceză. El s-a luptat să se facă lucrările în original. Avea un obicei
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
o arată pe soția lui și zice: «Iată ce înseamnă să vii cu nevasta la spectacol! Atât de tare m-a enervat, că îmi vine să o arunc la WC și să trag apa după ea!»" — și Franco Corelli se certa cu soția... — El mai puțin, ea era mai nebună, Loretta... Noi am cântat mult împreună. El era adorabil, frumos pe scenă, frumos în afara ei, dar foarte timid, foarte labil. Probabil că și jumătatea îl ajuta... Mereu se îmbrăca, se aranja
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pe care trebuia să îl termine, nu se găsea o infirmieră, până la urmă i-am spus: " Ia întoarce fundul!", și i-am făcut eu toate injecțiile, că aveam mâna ușoară... Bun, și vine Bonisolli ca o furtună în studio, se ceartă de la intrare cu toate persoanele pe care le întâlnește, inclusiv cu Raina Kabaivanska, și ajunge și la mine. Că nu mai avea pe cine să ia la rost, se înfige în mine! Shhhh! Io sono tua madre! Non ti permetto
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
nici un fel de amintire de la concertul nostru pro priuzis! Nu mai știu rol, nu mai știu operă, nimic! Maria Caniglia îmi povestea odată că Tito Gobbi și Boris Christoff erau cumnați. Erau cu toții în holul unui hotel și s-au certat atât de tare între ei, încât Boris a luat o scrumieră de cristal și i a aruncat-o lui Gobbi în cap! Era un om violent, dar, în felul lui, a fost un mare artist. Mare actor, în tradiția lui
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
deoarece prefacerile istorice și sociale cunosc un adevărat delir ce va avea reverberații în conștiința umană și în urma căruia omul simplu va avea cel mai mult de suferit. Chiar dacă la începutul romanului Delirul, asemenea, „tuturor bucureștenilor, Moromeții beau, iubesc, se ceartă, își cară pumni unul altuia” , deși numai la câteva sute de kilometri, în alte părți ale Europei războiul face ravagii, ei vor deveni treptat conștienți asupra dezastrului ce îi pândește și care va avea ecouri pe măsură în familia lui
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
decis să instaleze Parlamentul României în Casa Poporului, adică cel mai mare for conducător al țării, în care aleșii neamului se adună să emane legi pentru națiune (când se întrunește cvorumul) dar de fapt mai mult se adună să se certe, să doarmă, să dezlege integrame sau pur și simplu să se întâlnească și să primească retribuția lunară, sfidând cu bună știință privirile celor care le au dat votul la alegeri. Spuneam că ar fi bine să știe tot românul, că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dorințele și pasiunea focului dragostei, în special că soțul ei este cam bolnav, a colectat mai multe afecțiuni și nu prea poate umbla afară numai dacă este însoțit de dânsa. Probleme mai neplăcute, zice Paul, că are din partea soției carel ceartă când întârzie și nu știe pe unde umblă, de și-i pune telefonul mobil în borsetă, nu-i răspunde la apel când este chemat și presupune că umblă pe căi ascunse, tăinuite, este acuzat și acum , poate că nu fără
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
persoană impunea respect. Înalt, slab (obrajii profund scobiți lăsau să proemineze osatura facială), cu părul presărat de fire albe, deși nu era un om bătrân, figura lui Cristea (mai târziu, l-am identificat cu ziaristul de extremă-stângă mort în 1958, certat cu partidul din cauza Basarabiei, a cărei anexare de către sovietici n-o aproba), figură grav amară, uscată (nu mi l-am putut niciodată imagina zâmbind), reflecta o ciudată tristețe: se mai șoptea că, din cauza vicisitudinilor lui politice, îl părăsise soția. Degetele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Stoica își asumă explicit, încă de la început, ipoteza specifică domeniului analizei receptării: în familie televizorul este mai degrabă un obiect de decor, pe durata în care televizorul este deschis oamenii își continuă viața în mod obișnuit, discutând despre altceva, mâncând, certându-se sau împăcându-se, mai mult sau mai puțin în fața micului ecran. Observațiile studenților din ambele generații întăresc apoi prezumțiile inițiale: „Rareori privim la TV în timp ce ascultăm știrile. De obicei ne apucăm să facem mâncare sau curățenie în timp ce crainicul vorbește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
regim alimentar. Am întrebat-o: cum faci? A zâmbit: — Copiii mănâncă seara ceai cu pâine, iar eu mănânc resturile, oricum se termină și pâinea. Am văzut o fată de 14 ani plângând în fața blocului din cauza lipsei de pâine. Mama o certa și-o punea să facă mămă ligă. Ea plângea. Călătorie sprâncenată! Țări minunate. Cui îi pasă? Eu nu-mi dezlipeam ochii de la telefon, citeam mesaje vechi, urări de bine... Nu mai eram nimic. Eram un zero care se plimba prin
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
această fericire pe care nu poți s-o împărtășești celor dragi. Și la un moment dat nici nu mai vrei să te întorci. Credeam că timpul se oprește pentru toți. Dar viața merge, curge, cei de acasă petrec sau se ceartă în ritmurile normale și obișnuite. Tu nu mai ești decât o voce la telefon. E mai aproape vecina cu care se poate sfătui copilul tău decât tine, mama, care cine știe când poți suna. La un moment dat nu mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
abia vor bea. Spunea că nu mai rezistă, îi e foame tot timpul, mânca o mână de paste la prânz și bea seara un ceai. A încercat să-și cumpere separat, din banii ei. Nici așa nu era bine, o certa și-i ținea evidența oricum. Să le fie rușine, de asta nu-i ia Dumnezeu! Mi-amintesc cum am început să-ți scriu. Spuneai că e bine că sunt aici, că e o țară minunată, civilizată și cu o cultură
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mereu fericiți. DOAMNA DE GENLIS 1746-1830 JEAN-JACQUES ROUSSEAU Rousseau venea aproape în fiecare zi să ia cina cu noi, și, timp de cinci luni, n-am remarcat la el nici susceptibi litate, nici capriciu, când deodată era gata să ne certăm pentru un subiect bizar. Îi plăcea mult un soi de vin de Sillery, de culoarea foii de ceapă; Domnul de Genlis i-a cerut permisiunea de a-i trimite acasă din acest vin, adăugând că și el îl primea în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]