6,153 matches
-
de la Soroca. Moare la Galați, în vârstă de 93 de ani și este înmormântat, după dorința sa, la Iași, dorință pe care și-a exprimat-o în toate scrisorile adresate prietenilor în ultimii ani de viață. ROZMARIN, GHEORGHE (1928-1997) INGINER CHIMIST Distins cadru didactic și valoros cercetător, prof.dr.ing. Gheorghe Rozmarin a fost o personalitate marcantă a învățământului și a științei românești, pe care le-a slujit cu dăruire, peste 40 de ani. S- a născut la 17 aprilie 1928, în comuna
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
și Hârtie (1967- 1997) și la formarea și dezvoltarea școlii românești de celuloză, hârtie și fibre artificiale. Prof.dr.ing. Gh. Rozmarin s-a stins din viață la 7 martie 1997 și a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea. RUSAN, VIORICA (1932-1992) INGINER CHIMIST Talentat cercetător, dr.ing. Viorica Rusan a onorat cercetarea chimică ieșeană, timp de aproape trei decenii. S-a născut la 26 iulie 1932, în Bălți. A urmat studiile gimnaziale și liceale la Liceul Oltea Doamna din Iași. În iunie 1960 a
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
până la pensionare. Cariera ei didactică, desfășurată timp de peste 30 de ani, a fost rodnică, contribuind la pregătirea multor generații de elevi care au devenit cadre de nădejde în știința și învățământul românesc. Mulți dintre foștii săi elevi au devenit medici, chimiști, biologi, farmaciști și geologi, care îi datorează recunoștință. Făcând parte din elita cadrelor didactice ale Iașului, Olimpiada Trofin a fost solicitată în acțiunea de realizare a unor manuale școlare, fiind coautoare la o serie de cărți și probleme de chimie
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
succesiv toate treptele ierarhiei universitare: asistent definitiv (1938), șef de lucrări (1942), apoi conferențiar (1957) și profesor (1959). În calitate de asistent și șef de lucrări a condus lucrări practice de laborator la disciplinele de Chimie fizică și Chimie analitică cu studenții chimiști și a predat cursul de Chimie fizică studenților farmaciști. În perioada iulie 1928 - decembrie 1929, ea își completează pregătirea profesională prin specializare în Polarografie, efectuată la Institutul de Polarografie din Praga. Revenită în țară, Elisabeta Văscăuțeanu își pregătește, sub conducerea
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Elisabeta Văscăuțeanu a slujit Universitatea ieșeană timp de peste 40 de ani (s-a pensionat în 1967), desfășurând o meritorie activitate didactică, științifică și socială. Fiind un distins cadru didactic, a contribuit la formarea ca specialiști a numeroase generații de chimiști și biologi. Pe lângă predarea cursurilor și îndrumarea lucrărilor practice de laborator, a condus cercul științific de Biochimie, în cadrul căruia mulți studenți de la Facultatea de Chimie și de la Facultatea de Biologie- Geografie au făcut primii pași în cercetarea științifică. Unele din
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
, Rodica (6.V.1958, București), eseistă și stilistician. Este fiică a Constanței Zafiu (n. Arbănaș), tehnician chimist, și a lui Ion Zafiu, economist. Învață la București, unde urmează școala generală, Liceul „I. L. Caragiale” (1973-1977) și Facultatea de Limba și Literatura Română, absolvită în 1981. Până în 1985 va fi profesoară la Ciorogârla, județul Giurgiu. Ulterior intră în cercetare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
a înlesnit difuzarea ideilor și a învățământului medical. Scolastica oricât de criticată ar fi, a făcut loc dezbaterii de idei pe informații bine memorate și în orizont enciclopedic. Thomas Roger Bacon, liberal în orientare, experimentalist în cunoaștere, fizician, matematician și chimist „doctor admirabil“, ceea ce înseamnă cunoscător în toate, este produsul scolasticii, deși s-a despărțit de ea. Preocupat de medicină, Bacon afirmă că centrul sistemului nervos este în creier. Spiritul Renașterii, mai laic și mai raționalist a avut un impuls și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
realizării oțelului, atât de necesar nu numai în instrumentarul medical. Spre jumătatea secolului, italianul Toricelli reușește barometrul cu mercur, olandezul Huggens descoperă forța centrifugă și stabilește legile pendulului. În 1675, Nicolas Lémery, ține primul curs universitar de chimie. Acest medic chimist publică și un volum de chimie, extrage sărurile din vegetale și e preocupat de studiul toxinelor. De la încercările lui Galilei, de la telescopul italianului Zucchi (1616) și de la luneta astronomică a lui Kepler, se ajunge la edificarea Observatorului din Paris (1667
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sa Al- hawi (Cartea completă), tradusă în latină cu titlul De Continens, ca și în cărțile sale farmaceutice, mijloace din orizontul universal al cunoștințelor sale medicale și proceduri alchimice, adică substanțe chimice ca extracte vegetale. În sec. al XII-lea chimiștii și medicii arabi aprofundează procedurile practicate de Geber și Al Razi, realizează sarea de amoniac, alaunul, salpetru, acizii sulfuric, nitric, clorhidric, deci acizii minerali și unii acizi organici. Toate aceste produse au implicații în farmacopee, în prepararea sticlei, ceramicii, faianței
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
În Renaștere, Agricola (1494 - 1555) naturalistul a folosit alchimia în agricultură. Contemporanul său Bernard Palissy a folosit alchimia în ceramica de mare preț și-n cultura plantelor, iar în sec. al XVII-lea John Rudolf Glauber (1604 - 1668), medic, farmacist, chimist, realizează pentru prima dată glucoza și „sarea minunată“ (miraculoasă), adică sulfatul de sodiu, cunoscută sub numele de sarea Glauber, stabilind proprietățile terapeutice ale sulfatului de sodiu. El mai realizează și unele sorturi de sticlă și coloranți. Între 1654 și 1667
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
bolnavi, dar printre aceștia și cei sănătoși se cred afectați. în Bolnavul închipuit (Le malade imaginaire) Moliére surprinde și acest tip de european al timpului. Specialiștii caută pentru toți leacuri. în căutarea remediilor, se confruntă idei, practici, tehnici, mijloace. Unii chimiști vorbesc de medii alcaline, alții remarcă medii acide (gastrite, ulcere). Iatro-fizicienii resping teoria umorilor și o susțin pe cea a corpurilor solide. Teorii credibile se ciocnesc sau coexistă cu teorii și sugestii fanteziste. Dar toți caută. Medicii se interesează între
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
XIV-lea) și apărute în toate orașele franceze. Medicalul este amestecat cu socialul căci în aceste așezăminte se găsesc: handicapați motori, handicapații psihici, bolnavi infecțioși, rahitici, bolnavi loviți de boli cronice. În aceste secții se întâlnesc chirurgi, farmaciști, clinicieni terapeuți, chimiști și fizicieni. Unii publică articole în Journal des Savants apărut în 1665; alții publică în Journal des nouvellas découvertes sur toutes les branches de la Médicine, fondat în 1679. Precizăm că chirurgii încă nu sunt numiți medici. Spre deosebire de alte vremi, există
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Harvey. În Anglia, John Mayow (1645 - 1679) studiază oxigenarea sângelui, explicând culoarea roșie prin amestecul cu aerul inspirat în plămâni. Mayow relaționează tulburările pulmonare de cele cardiace și invers. El studiază maladiile cardio-vasculare, afecțiunile arteriale etc. Medicul Mayow este și chimist. Observații similare face și medicul și anatomistul, tot englez, Richard Lower în Tratatul despre inimă: sau despre mișcarea și culoarea sângelui publicat în 1669. Acest continuator al lui Harvey, face studii pe mușchiul cardiac, realizează transfuzia sanguină de la animal la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe suedezul Olav Rudbeck (1651) și pe danezul Guillaume Bartholin (1653) care descriu vasele și ganglionii limfatici în același timp cu Jean Pecquet. O mare personalitate din rândurile opoziționiștilor la teoria circulației sanguine este Jean Baptiste van Helmont (1577 - 1644), chimist și naturalist, medic și chirurg belgian, laborios în toate, susținător al entităților vii (arheele medievale), descoperitor de corpuri simple. El opune teoriei harveyene ideea organismului ca sediu al proceselor chimice. Helmont descoperă CO2 în sânge și clorura de sodiu în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
va ține cursuri foarte frecventate la Colegiul de practică medicală din Leyda, orașul cu o Universitate din 1575 și locul unde s-a născut Rembrandt (1606). În Leyda, Boerhaave este precedat de un contemporan al lui Van Helmont: medicul anatomist, chimist, clinician și pedagog, francezul François de la Boë (1588 - 1672), supranumit Sylvius. Numele său e purtat și de apeductul pe care l-a descoperit = canalul Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația“, respectiv iatro-chimia lui Van
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Explică rolul diafragmei și mișcarea intercostală în procesul respirației, ca și forța inimii stabilind, cu posibilitățile tmpului, rezultate cantitative. Friedrich Hoffmann (1660 - 1742) este un fidel continuator care-i va duce concepția în secolul Luminilor. Hoffmann este medic, fiziolog și chimist. El studiază prin măsurători influxul nervos, tonusul țesuturilor vii, contracțiile, relaxările, dinamica neuro-musculară. Pentru el, viața nu este decât mișcare. în terapeutică susține tratamentul cu fier, împotriva lui Guy Patin tradiționalistul. Mișcarea susținută de Hoffmann e conexă cu spiritul secolului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Curtea Brâncoveanului. În sec. XVII, ecoul umanismului occidental ajunge și în țările Române, contopindu-se cu cel structural românesc. Mai precizăm că și unele concepții medicale ajung aici, cum este cea a lui Jean Baptiste Van Helmont, medic, naturalist și chimist belgian, despre care am vorbit, pe care voievodul moldovean D. Cantemir l-a apreciat, reținându-i spiritul novator și pasiunea dialogării. Cunoștințele medicale ale lui Cantemir nu sunt reductibile la cei 70 de termeni specifici din Istoria hieroglifică, deoarece savantul face
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
electrostatic de tip Ramsden a fost unul din instrumentele care au evoluat din experimentele lui Galvani privind mușchii și electricitatea. Filosoful Malebranche, intuiește vaso motricitatea de sorginte nervoasă, confirmată de Claude Bernard în secolul următor. R. A. Réaumur (1683 - 1757), fizician - chimist - naturalist, studiază experimental sucul gastric (1713). în 1715 apar: Livre sur le coeur de Raymond Vieussens; Traité de la digestion de Jean Astruc și, la Veneția, apare Tratatul asupra variolizării, scris de Jacob Pylarino, medicul lui șerban Cantacuzino și al lui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
minerale, pe lângă un număr de peste 10.000 de plante. Sfârșitul secolului se umple de speranțe prin descoperirea metodei vaccinării antivariolice de către medicul de țară englez Edward Jenner care va deschide o nouă eră a medicinei, cum vom vedea. Rolul medicilor chimiști, al chimiștilor, botaniștilor în dezvoltarea farmacologiei, a tratamentelor medicale crește și mai mult. Numeroși medici luminiști onorează și aceste discipline într-un sens complementar medicinei. în Paris ia ființă Collège de pharmacie (1777) și la Société libre des pharmaciens (1796
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
un număr de peste 10.000 de plante. Sfârșitul secolului se umple de speranțe prin descoperirea metodei vaccinării antivariolice de către medicul de țară englez Edward Jenner care va deschide o nouă eră a medicinei, cum vom vedea. Rolul medicilor chimiști, al chimiștilor, botaniștilor în dezvoltarea farmacologiei, a tratamentelor medicale crește și mai mult. Numeroși medici luminiști onorează și aceste discipline într-un sens complementar medicinei. în Paris ia ființă Collège de pharmacie (1777) și la Société libre des pharmaciens (1796). Numărul farmaciilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pharmacie (1777) și la Société libre des pharmaciens (1796). Numărul farmaciilor crește vertiginos, se înmulțesc publicațiile de specialitate și apar mai multe farmacopei. În implicarea chimiei la progresele medicinei un rol deosebit îl are Laurent Lavoisier (1743 - 1794). Savantul enciclopedist, chimist și fiziolog, stabilește legile conservării materiei, este pionierul chimiei moderne, al biochimiei. El studiază compoziția aerului și apei, demonstrează rolul oxigenului în combustii și-n respirație, care este o ardere ce degajă căldură, descoperind procesul chimic în fiziologia respirației (1743
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Morgagni, Anatomia patologică intră în logica medicală a stabilirii stării de boală și de sănătate. Timpul a invalidat toate malițiozitățile la adresa operei sale, care desigur a stârnit și invidii. Un adversar al experimentelor: Georges Ernest Stahl (1660 - 1740) medic, fiziolog, chimist, filosof, profesor la Halle, medic al regelui Prusiei, membru al Academiei Berlineze de științe, Stahl, ilustrează un alt versant al acestui secol, decât cel principal onorat de Morgagni. Theoria medica vera (1707) e unul din evenimentele cu care debutează medical
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tutela clericilor. Spiritul reformelor se extinde și în învățământul medical. Astfel, sunt desființate facultățile de medicină franceze, tributare spiritului de sistem și se creează accesul necondiționat la însușirea artei de a vindeca. între managerii acestor reforme se disting medici și chimiști: Antoine de Fourcroy, Jean Chaptal și medicul filosof Cabanis. Sunt numiți noi profesori la facultățile de medicină din Paris, Montpellier și Strasburg. Statul îi salarizează și ei trebuie să concretizeze noua orientare. Spitalele libere de ingerințe canonice, devin centre de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
De altfel sec. XX va fi numit al proteinelor, enzimelor, vitaminelor. Louis Pasteur (1822 - 1895) înseamnă înainte de orice afirmarea microbiologiei. Pasteur concretizează demonstrativ intuiții, profeții. Geniul său și microscoapele sale dezvăluie lumii o altă lume, nevăzută. Pasteur se formează ca chimist pe lângă Jean Baptiste Dumas (1800 - 1884). Mai întâi descoperă cristalele care deviază lumina. Ajunge decan al Facultății din Lille, în Nordul Franței, unde viticultorii îi cer sprijinul în conservarea vinului. Experimentând pe suc de sfeclă descoperă fermentația. Este chemat în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe noi realități: etiologia este în măsură să precizeze obiectiv cauzele îmbolnăvirilor. Contagiozitatea tuberculozei întrevăzută de G. Fracastoro, în Renaștere, este atestată în 1837 de Rayer și apoi de Villemin care studiază tuberculoza la animale. Agenții de care vorbeau (1850) chimiștii Schröder și Dich că se dezvoltă în medii alterabile și care pot fi distruși la temperaturi ridicate, se confirmă. Astfel adepții teoriei generației spontanee sunt combătuți de descoperirile lui Pasteur și Roux. Imediat după 1880 E. Klebs și Fr. Löffler
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]