7,296 matches
-
tremura și plângea. — Dar ce i-am făcut? Are și de ce se plânge! strigă Ippolit, rânjind. — Oare chiar nu i-ai făcut nimic? spuse deodată Nina Alexandrovna. Mai ales dumitale ar trebui să-ți fie rușine... nu-i omenește să chinuiești un bătrân... mai ales în locul dumitale. În primul rând, care-i locul meu aici, doamnă? Vă respect foarte mult, pe dumneavoastră personal, dar... — E o elice! strigă generalul. Îmi sfredelește sufletul și inima. Vrea să cred în ateism! Află, țâncule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ganea. Dacă și dumneata știi adevărata pricină care l-a adus pe bătrân în starea asta (și m-ai spionat destul zilele astea, încât știi cu siguranță), asta nu înseamnă că trebuia să-l iriți pe... nenorocit și s-o chinuiești pe mama, exagerând lucrurile, pentru că toată povestea e un fleac, o istorie întâmplată la beție și atâta tot, o tărășenie încă nedovedită, pe care nu pun decât atâta preț... Dar dumneata simți nevoia să rănești și să spionezi, pentru că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
beție și atâta tot, o tărășenie încă nedovedită, pe care nu pun decât atâta preț... Dar dumneata simți nevoia să rănești și să spionezi, pentru că ești... ești.. — O elice, râse Ippolit. — Pentru că ești un ticălos. O jumătate de oră ai chinuit niște oameni, vrând să-i sperii și spunând că o să te împuști cu pistolul dumitale neîncărcat. Dar te-ai făcut de rușine ca un laș. Ești un sinucigaș ratat, ești o bășică plină cu fiere... pe două picioare. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lebedev, întrerupându-și brusc discursul și răspunzând la întrebări doar cu un zâmbet resemnat, fără să observe că i se pun întrebări și că el nu face decât să surâdă. Ultima noapte și-o petrecuse oftând și gemând, încât o chinuise pe Nina Alexandrovna, care, cine știe de ce, îi încălzise toată noaptea comprese; spre dimineață ațipise brusc, dormise patru ore și se trezise într-o criză puternică și haotică de ipohondrie, care se încheiase prin cearta cu Ippolit și „blestemul asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mi-a aruncat vreo două priviri atât de crunte, încât m-au trecut fiori reci pe șira spinării. De altminteri, mâine am de gând să găsesc portofelul, dar până mâine mă mai plimb o seară cu el. Dar de ce-l chinuiești în halul ăsta? strigă prințul. — Nu-l chinuiesc, prințe, continuă Lebedev, cu ardoare. Îl iubesc sincer și-l... respect. Iar acum, credeți-mă, mi-a devenit mai drag, îl apreciez și mai mult! Aceste cuvinte Lebedev le spuse pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
crunte, încât m-au trecut fiori reci pe șira spinării. De altminteri, mâine am de gând să găsesc portofelul, dar până mâine mă mai plimb o seară cu el. Dar de ce-l chinuiești în halul ăsta? strigă prințul. — Nu-l chinuiesc, prințe, continuă Lebedev, cu ardoare. Îl iubesc sincer și-l... respect. Iar acum, credeți-mă, mi-a devenit mai drag, îl apreciez și mai mult! Aceste cuvinte Lebedev le spuse pe un ton atât de serios și de sincer, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l... respect. Iar acum, credeți-mă, mi-a devenit mai drag, îl apreciez și mai mult! Aceste cuvinte Lebedev le spuse pe un ton atât de serios și de sincer, încât prințul chiar se revoltă. — Ții la el, dar îl chinuiești! Dă-mi voie, numai prin simplul fapt că ți-a pus la un loc atât de vizibil obiectul pierdut, sub scaun și în redingotă, vrea să-ți arate direct că nu vrea să se țină de vicleșuguri cu dumneata, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sfatul de-a dreptul, în vorbe; apoi ieși, zâmbind ușor și blând. Prințului îi fusese extrem de greu să asculte toate acestea. Din toate, ieșea în evidență un fapt important și extrem: că Aglaia era foarte alarmată, foarte nehotărâtă și foarte chinuită de ceva („de gelozie“, șopti prințul în sinea lui). Mai rezulta și că, desigur, o tulburau niște oameni răi, și era foarte ciudat că avea atâta încredere în aceștia. Cu siguranță, în acest căpșor lipsit de experiență, dar nesăbuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
predică un Hristos denaturat, pe care tot el l-a ponegrit și profanat, un Hristos contrar celui adevărat! Catolicismul îl predică pe Antihrist, jur, vă asigur de asta! E convingerea mea personală, pe care o am demult și m-a chinuit peste poate... Catolicismul roman crede că biserica nu va rezista pe pământ dacă nu va deveni puterea de stat universală și strigă: Non possum!* După părerea mea, catolicismul roman nici măcar nu e o credință, ci e în mod categoric continuatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atingere imprudentă îi făcea în inimă o rană adâncă. VIIItc "VIII" Și pentru prinț, ziua aceasta începu sub imperiul unor presimțiri grele; puteau fi puse pe seama stării de boală, dar era trist într-un mod prea nedefinit și asta îl chinuia cel mai mult. Ce-i drept, avea dinainte motive clare, grele și sarcastice, dar tristețea lui depășea tot ce își amintea și înțelegea; își dădea seama că singur nu se va putea liniști. Încetul cu încetul prinse rădăcini în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se pierdea cu firea, prea era reținută, și lucrul acesta îl speria. Ce-i drept, în ultimele zile se străduise să nu se gândească la asta, alungase gândurile grele, dar ce mocnea în sufletul acesta? Iată întrebarea care îl chinuia de mult, cu toate că avea încredere în sufletul ei. Și toate acestea trebuiau să ajungă la un deznodământ și să iasă la iveală chiar în ziua aceea. Gândul era teribil! Și, din nou, „această femeie“! De ce i se păruse întotdeauna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și, în simplitatea lui, a ajuns să creadă că poate fi fericit alături... de o femeie... cu un asemenea caracter. De ce m-am temut pentru el, s-a și întâmplat: n-ați fost în stare să-l îndrăgiți, l-ați chinuit și l-ați părăsit. N-ați fost în stare să-l iubiți pentru că sunteți prea mândră... nu, nu mândră, am greșit... pentru că sunteți vanitoasă... nu, nici așa nu-i bine... pentru că sunteți egoistă până la... nebunie, lucru dovedit și de scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tristețe și asprime Nastasia Filippovna. — De altfel, mi-e indiferent, n-aveți decât să râdeți cât poftiți. Când am început să-i pun întrebări, mi-a spus că de mult nu vă mai iubește, că până și amintirea dumneavoastră îl chinuiește, dar că îi e milă și, când își amintește de dumneavoastră, își simte inima parcă „străpunsă pe vecie“. Trebuie să vă mai spun că n-am mai întâlnit vreun om de o sinceritate atât de nobilă și de o credulitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
etnologice nu e de un folos problematic? Oare nu vedem că în procesul de sacrificare a naționalității române care se consumă sub Carol îngăduitorul ajungem să ne fie scârbă de noi înșine? Dacă în adevăr, prin vicisitudini neterminabile, ne-am chinuit ca neam în războaie, în mizerii, neavând nici timp de a ne cultiva, nici liniștea de a ajunge la bun trai, pentru a ajunge în urmă la asemenea rezultate, de a vedea Caradalele și Pherekyzii, străinii aceștia, rățoindu-se, fără
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
această realitate simplă, ce ne răspunde organul acestor oameni, poreclit "Romînul"? Că și între conservatori sunt oameni de origine străină. Am mai observat că acest argument ad hominem nu dovedește absolut nimic în contra teoriei noastre. Pot d-nia lor să-și chinuiască memoria în toate chipurile pentru a afla și între conservatori numiri cari să semene cu ale d-nealor; teoria pe care o susținem e obiectivă, de-o valoare generală secundum veritatem. Argumentul în contrariu nu invalidează deloc teza. Chiar daca toți conservatorii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fantazii cărora le dau zbor cu ocazia discutării cestiunii Dunării. Dăm un specimen de asemenea natură, reprodus din ziarul oficios al guvernului unguresc: Oare nu i s-a făcut guvernului român nițel frică de propria Lui vitejie? Oare nu e chinuit de sentimentul că, în discursul tronului, s-a pripit pe-o înălțime piezișă, de pe care nu mai poate face un pas înainte, pe când întoarcerea [î]l amenință cu căderea în adâncimi fără fund? Cu toată îndrăzneața încredere cu care {EminescuOpXII
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Bistrița, ridicată de Barbu Craiovescu În secolul al XV-lea. Cele mai cunoscute așezăminte ale acelor timpuri sunt cele de la Curtea de Argeș, Cozia, Hurezi, Voichița, Neamț. „Primea starețul nostru (Paisie Velicikovschi n.n.) și bărbați mireni ce sufereau de diferite boale sau chinuiți de diferite duhuri și care nu aveau unde să-și plece capul, Îi hrănea din masa comună și ei trăiau acolo cât voiau, unii chiar până la moarte” Este vorba despre bolnița de la Mănăstirea Neamțului care va deveni ulterior „Ospiciul de la
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
zarzavaturi, bea spirt amestecat cu apă, carne și vin foarte rar, a ajuns la un grad de anemie și slăbiciune morală Încât seamănă cu chipul uvrierului stors de putere la umbra fabricii, cu copii slabi, galbeni, lihniți de foame și chinuiți de friguri” (Timpul 23 iunie 1879). Dealtfel și chipurile surprinse de artiștii timpului (Nicolae Grigorescu, Teodor Aman, Octav Băncilă) prezintă țăranul român ca fiind slab, istovit de muncă, gârbovit de neajunsuri, Îmbătrânit Înainte de vreme de griji, nevoi și alimentație proastă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
zarzavaturi, bea spirt amestecat cu apă, carne și vin foarte rar, a ajuns la un grad de anemie și slăbiciune morală Încât seamănă cu chipul uvrierului stors de putere la umbra fabricii, cu copii slabi, galbeni, lihniți de foame și chinuiți de friguri” Și nu era de mirare pentru că În sarcina omului de la sat cădea și munca În folosul comunității și serviciul militar și mobilizarea și rechizițiile În caz de război. Viața devenise atât de apăsătoare Încât expresia cristalizată a acestei
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ce a încercat să fure meseria artistică de la figuri marcante provenind din diferite genuri și stiluri muzicale, precum Muddy Waters, Buddy Holly, B.B. King, Eddie Cochran, Elmore James. Viitoarea figură iconică a mișcărilor anti-război a anilor șaizeci, cel ce a chinuit imnul național al SUA (The Star-Spangled Banner) la Woodstock în semn de protest muzical, a preferat să se înroleze în armată în loc să termine ultima clasă de liceu înainte de a împlini 18 ani, devenind membru al unei unități de parașutiști. O
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
nu ei, care are deja lacrimi în ochi). În viață, ca și în scrierile sale, comentează Qiana Whitted, Wright s-a luptat fără răgaz cu credința sa (Whitted în Bloom: 122). Viața zbuciumată a acestui copil negru pornit din sud, chinuit de sentimente contradictorii, este consemnată în volumul autobiografic, Black Boy, publicat în 1945. La 19 ani, Wright ajunge în Chicago, cu speranța de a deveni scriitor, implicându-se, în perioada crizei economice, în activitatea Partidului Comunist, de care se distanțează
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de el ni s‑a poruncit să ne ferim după Învățătura Domnului, care zice : „Și nu ne duce pe noi În ispită” sau : „Privegheați și vă rugați ca să nu intrați În ispită” (Matei 26, 41). Iar celălalt este pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția cea iubitoare de păcat. Amândouă ispi‑ tele, pe cea de voie și pe cea fără de voie, le uneltește cu vicleșug cel rău : pe cea dintâi, semănându‑și neghina și ațâțând sufletul prin plăcerile trupului ca să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
adoptăm În fața acestora este răbdarea și nu revolta. Căci așa cum suportăm și acceptăm doctoríi amare care ne sunt de folos trupului, și uneori, cu cât medicamentele sunt mai fără gust, insipide sau amare, iar intervențiile chirurgicale mai dureroase și mai chinui‑ toare, cu atât credem că efectul lor este mai puternic și vindecarea mai rapidă, În același fel ar trebui să primim și medicamentele cele duhovnicești, căci sunt de folos sufletu‑ lui nostru. Suferința e o doctorie pentru lume, așa cum Dumnezeu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
astfel de deznodământ, pasajul Îndeamnă la reflecție asupra scopului acestei suferințe 62 Suferința și creșterea spirituală nevinovate : „Dar El a luat asupră‑Și durerile noastre și cu suferințele noastre S‑a Împovărat. Și noi Îl socoteam pedep‑ sit, bătut și chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne‑am vindecat” (Isaia 53, 4‑5). Această profeție este uluitoare și ne
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
lipsit merge din ușă În 92 Suferința și creșterea spirituală ușă, Îndreptându‑se către cei avuți, iar dacă stau la Încru‑ cișarea drumurilor, cer mila tuturor trecătorilor, cum o cerea și Daniil În groapă (Daniel 14, 32) ; În schimb cei chinuiți de boală te așteaptă pe tine cel evlavios și iubitor de săraci”100. Pretutindeni deci e nevoie de lucrarea faptelor bune. „Dacă aceasta lipsește, nu ne poate fi de nici un folos numele de creștin”101. Credința fără fapte este numai
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]