6,220 matches
-
Liftul a rămas deschis la etajul lor. Se ridică hotărâtă să iasă, așa, în cămașă, să caute o cabină telefonică și să-și sune soțul. Nu poate să rateze o întâlnire atât de importantă. "Atenție, o să vă smulgeți perfuzia!" Se clatină și cade pe pat. Un bărbat tânăr vine să-i pulverizeze în nas un spray care îi taie respirația. Îi explică: "E un medicament miracol pe bază de extracte de plante importate din Tibet, preparat după o rețetă chinezească tradițională
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
doamnă mustăcioasă ținu, rămânând așezată, cu mâinile împreunate pe baston, un discurs al cărui mesaj stătea în trei cuvinte: credință, patrie, război. La prezentarea elevelor celor mai merituoase și a buchetelor de flori, Nel ieși din sală ca să se ducă, clătinându-se, la infirmerie. Se afundă într-un pat și dormi câteva ceasuri. Când s-a trezit, s-a întors în clasă, unde colegele ei își făceau temele pentru a doua zi, și a intrat ca un automat în programul zilei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Prima literă a numelui, Farcaș, semăna cu o cruce încârligată. Șeful de gară, care bănuia că corespondentul lui era supravegheat, abia avu timp să-i arate soției lui scrisoarea, și se prăbuși fulgerat de un atac. Lumea începe să se clatine cu ea imediat ce iese în stradă. Dar iese. Iau toți metroul ca să vadă expoziția Melancolie. Geniu și nebunie în Occident. Există oameni, zei și animale melancolice, sfinți și juisori melancolici, ființe abandonate și îndrăgostiți melancolici, bolnavi și sănătoși melancolici, temperamente
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
față. Margareta îngenunche lângă el și îl descotorosi de restul pachetelor: "Ți-ai scrântit glezna?" Se priviră în ochi, foarte aproape unul de altul. Ea se ridică. El îi înlănțui picioarele și își lipi fruntea de genunchii ei. Ea se clătină. Prin țesătura subțire a fustei, buzele lui Ahile îi frigeau coapsele. Un nor îi învălui ochii și se lăsă să alunece. Sleiți și goi, rămaseră mult timp îmbrățișați pe pardoseală. Ahile se ridică cel dintâi, șchiopătând, piciorul continua să-l
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
soarbe o înghițitură: "Excelentă, unde or fi găsind-o?" Cântăreața își tremură veselă, cu capul dat pe spate, sânii înapoia microfonului. El îi aruncă o privire amuzată: "Are temperament!" Încă o sorbitură. Trăsăturile i se destind, semn de relaxare lăuntrică. Clatină paharul cu licoarea subtilă care îi lucrează deja sufletul: "Vezi, Maria-Tereza..." Aplauzele mărunților responsabili, congestionați, îi acoperă vocea profesorală. Cântăreața se înclină adânc în fața publicului, înainte de a trimite, poznașă, bezele spre toate cele patru colțuri ale sălii. Mărunții responsabili sunt
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vine un tânăr, suflându-și în palme de frig. Trece pe lângă copacii cu fructe și cotește spre Stăreție. Știe el ceva despre numele acestor copaci? „Vedeți, ăștia nici nu sunt copaci propriu-zis. Sunt și ei așa ceva, fără nume.” Copăceii își clatină trist colorata podoabă de fructe. Zăpada nu-i sperie. Așteaptă. Asemeni lor, întâlnești câteodată, un om minunat, apărut de niciunde. Cult, inteligent, educat, își vrăjește ascultătorii cu talentul său de povestitor, pare să nu existe nici un subiect despre care să
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Europa a încetat să mai reprezinte centrul de gravitație al planetei. Pe plan economic, concurenții săi din noile state i-au acaparat piețele de desfacere. Coloniile și-au dat seama de slăbiciunile sale, iar avîntul mișcărilor naționaliste face să se clatine dominația imperialistă. Conflictul a tulburat echilibrele sociale pentru un timp îndelungat. În sfîrșit, democrația liberală, aparent triumfătoare în 1918, este repusă curînd în discuție în noile state unde aceasta a fost instaurată. Pacea însăși nu este cîtuși de puțin asigurată
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și cele experimentate într-un atac de panică (evaluată pe o scară de la 0 la 8, unde 0 = nici una, iar 8 = identică). Exerciții pentru senzațiile de panică: 1. Hiperventilați timp de 1 minut. Respirați adînc și repede, cu forță. 2. Clătinați capul dintr-o parte în alta timp de 30 de secunde. 3. Puneți-vă capul între picioare timp de 30 de secunde, apoi ridicați-vă brusc. 4. Urcați-vă pe o treaptă sau o cutie, apoi coborîți repede, timp de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Peste tot limite exterioare; pretutindeni linii care se frâng dintr-odată. Gândirea nu este altceva decât conștientizarea acestor limite; voința nu este altceva decât experimentarea propriei neputințe; sentimentul nu este nimic altceva decât o teamă în fața abisurilor în care ne clătinăm. Trăiesc confuzia de a nu fi și de a fi. Orice aș face are drept caracteristică esențială moartea, tendința spre a nu mai fi. Acest lucru este foarte evident; o percep deîndată când mă privesc. Pentru asta nu am nevoie
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în 1992 Vaticanul a recunoscut că se săvârșise o greșeală persecutându-l pe Galilei. Susținerea de către acesta a modelului heliocentric fusese considerată o erezie fiindcă, după cum spune Biblia „Dumnezeu a așezat Pământul pe temeliile lui și niciodată nu se va clătina.” După o cercetare care a durat treizeci de ani cardinalul Paul Poupard a anunțat că teologii din vremea procesului lui Galilei „n-au reușit să surprindă profunda semnificație nonliterară a Scripturilor care prezintă structura fizică a universului”. În anul 1999
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
subiect. Nu e rău ca generațiile de astăzi să le cunoască. Agitația intrată în Universitate progresează. Cum era și firesc pentru vremile pe care le descriu, politica de partid intervine și însuflețește mișcarea. Doctorul Romniceanu simte că situația i se clatină la Universitate. Șeful guvernului, Ion C. Brătianu, îl sfătuiește să pună capăt agitației, fiindcă nu se poate admite ca studenții să rămâie neîncetat în grevă și să piardă mai mulți ani de studiu. Pe de altă parte, foarte mulți studenți
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dușmani. Ion Brătianu este și el ostil tocmelii; tot asemenea și C.A. Rosetti și Mihail Kogălni ceanu. Toți susțin că nu se poate cu nici un preț subscrie vânzarea unei părți din pământul românesc. Situația lui Brătianu începe să se clatine căci se spune cum că el a consimțit la cedarea Basarabiei încă de pe când a fost primit de către țarul Rusiei la Livadia, înainte de război. Se spune că în acea întrevedere a fost pusă la cale și convenția pentru trecerea armatelor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
parlamentare și continuau să împiedice dezbaterile constructive. De pe banca ministerială, doctorul Aurel Vlad, ministru de finanțe, cerea desființarea Marelui Cartier General al armatei, iar doctorul Lupu, ministru de interne, ataca jandarmeria. Primul parlament al României Mari și guvernul Vaida se clătinau sub povara marilor probleme, cărora nu le găseau soluții rapide și eficace. 19 La 13 martie 1920, generalul Al. Averescu se prezintă la Camera deputaților cu decretul regal de președinte al noului guvern, iar după cîteva zile cu decretul de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Impotențele poetice de aici derivă. Mi-e cam amorțită mintea. M-a bucurat apariția ta din "Steaua" (revista de la Cluj n. red.). Știu tare bine că vom învinge. Adică vom învinge tot ce este amenințat în noi, tot ce se clatină, există niște văi rare pe care le vom dărui lumii. Și lumea se va mira, o știu. Scriem profund cînd ne amintim zilele profunde. Fără întîmplări (chiar în interiorul unei clipe) nu am ști să zburăm, să despărțim aerul curat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pârâul Posen. Iarba era moale, ne gâdila la tălpi și cu comentarii asupra filmului vizionat, ne îndreptam spre Frătăuții Vechi, în mare grabă. Când eram cam pe la jumătatea tolocii, totul părea cufundat într-o tăcere de mormânt. Vântul nu mai clătina niciun fir de iarbă, nicio pasăre nu mai brăzda întinderea. Era înăbușitor de cald. Ne-am dezbrăcat de unele haine și transpirate ne-am văzut de drum. Deodată pe sub marginile văzduhului, grămezi de nori negri împânziră zarea. Un tunet înspăimântător
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ca să elibereze Sfântul Mormânt? S-au gândit mai mult la prădăciuni decât la țelul sfânt despre care vorbeau. și vor mai Încerca iarăși și nu vor reuși nimic pentru că sunt mânați de fanatism, și fanatismul nu duce la nimic. Bertold clătină din cap: — Frate, dacă te-ar auzi părintele Bernhard, nu te-ar mai primi la Împărtășanie. Sunt un bun creștin, reluă Conrad cu pasiunea lui rece. Sunt un bun fiu al maicii noastre Biserica și nu mă abat o iotă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Curte, nu ți-ai da drumul la gură cu atâta ușurință. Aici nu e ca la domnia ta la Appenweier. Aici zidurile au urechi, ca la toate Curțile princiare. — Iartă-mă părinte. Nu vreau să fiu nerespectuos cu doamna noastră... Călugărul clătină din cap. Hildebrand nu se pricepea de fel În ale diplomației. — Degeaba clatini din cap. Eu am o limbă și o spadă. Amândouă taie ascuțit, dar niciodată n-au pricinuit vreun neajuns domnului nostru și casei sale. Sunt Însă Îngrijorat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e ca la domnia ta la Appenweier. Aici zidurile au urechi, ca la toate Curțile princiare. — Iartă-mă părinte. Nu vreau să fiu nerespectuos cu doamna noastră... Călugărul clătină din cap. Hildebrand nu se pricepea de fel În ale diplomației. — Degeaba clatini din cap. Eu am o limbă și o spadă. Amândouă taie ascuțit, dar niciodată n-au pricinuit vreun neajuns domnului nostru și casei sale. Sunt Însă Îngrijorat pentru Adelheid. În ultimii ani ne-am deprins a o privi ca pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mă gândeam mai bine, rămâneam ascuns. Simeon se hotărî să nu spună adevărul. Cine știe de partea cui erau călugării? „Nu vreau să ajung Încă o dată cu mâinile și picioarele ferecate...“ — Îl cunoști pe cavalerul pe care l-ai ajutat? Cioplitorul clătină din cap. Nu, nu-l cunoștea. — Atunci de ce l-ai ajutat? Rănitul ridică din umeri. — Străine, cred că minți... mai degrabă faci parte din banda tâlharilor. Spune adevărul, altfel te dau pe mâna oamenilor nobilului nostru duce, și ei vor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sunet. Când sfârși, starețul Întrebă: — Încotro s-a Îndreptat Adelheid când v-ați despărțit? — Nu știu. Mi-a pus agrafa În mână, a sărit pe cal și a dispărut În pădure. Credeam că s-a Întors la castel... Părintele Bernhard clătină din cap: — De alaltăieri n-a mai văzut-o nimeni pe prințesă. Până acum am reușit să tăinuim faptul, nădăjduind că se va Întoarce. Acum Însă va trebui să-i spunem ducelui vestea cea rea. Gândeam că poate vrea să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aproape o răpusese În goana lui nărăvașă, și cum un străin o scăpase pesemne de la moarte. În ciuda micilor zgârieturi pe care le dobândise și a Împotrivirii tovarășei sale, se hotărâse să ajungă la locul Întâlnirii. Călugărul o ascultă cu atenție, clătină de mai multe ori din cap și, la sfârșit, Îi spuse cu lacrimi În ochi: — Copila mea, Domnul ne Încearcă pe toți. Pe cei pe care Îi iubește mai mult Îi Încearcă cu osebire. Trebuie să ai curaj și credință
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prin cap. Voia s-o dez groape și s-o aducă acasă... Plecă cu capul descoperit și ochii goi, cu straiul cernit pe care nu-l lepădase de la Înmormântare. Slugile ascunse În șopronul din fundul curții se uitau În urma lui, clătinând din cap cu milă. Trecu, fără să se uite nici În dreapta, nici În stânga, prin curtea Înghețată, peste podeț, și se Îndreptă spre lac. Dincolo de podul cel mare, pe o costișă, se afla cimitirul. Apa verzuie pe care pluteau sloiuri de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
taină? Cine ce are cu Bodo al meu? și de ce nu trebuie să afle nimeni nimic? Mai cu seamă ducele nostru! Ducele, prietenul și protectorul nostru! Crezi că el i-a Întins cursa băiatului? De ce, pentru numele lui Dumnezeu? Solomon clătină din cap: — Jupâne, cum poți crede așa ceva! Ce rost ar fi avut? Stăpânul nostru ar fi putut să-l pedepsească altfel pe Bodo, dac-ar fi avut ceva cu el! Nu cred În ruptul capului una ca asta, pentru că noi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la nunta lui cât mai curând... Urs Își chemă sluga de Încredere și-i porunci să scoată cei mai iuți cai din grajd și să-i Înșeueze. Când William auzi că stăpânul vrea să călărească neîntârziat tocmai la Sfântul Petru, clătină din cap. Cum de nu știa că s-ar prăbuși Îndată de pe cal? Dar nimeni nu Îndrăznea să i se mpo trivească stăpânului, așa că se mulțumi, așa cum făcea totdea una, să-și ridice ochii către cer, să ofteze adânc și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dacă ni se Întinde o cursă, vom ști la timp și vom fi pregătiți, Haro. Fii liniștit bătrâne, ne vom lua toate mă surile. De mers trebuie să mergem, dar vom primi oaspeții cum se cuvine. Fii liniștit! Haro ieși, clătinând din cap. În ultima vreme clătina prea des din cap. Ce rost avea toată povestea asta? Ducii se jucau cu focul. Ce le trebuiau Întâlniri cu vasali care de atâtea ori se dovediseră, dacă nu necredincioși, cel puțin șovăielnici? Ducii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]